Sănătate
Gala Ana Aslan 2026: Brăila celebrează excelența, longevitatea și moștenirea unei românce care a schimbat lumea
Gala Ana Aslan, ajunsă la cea de-a treia ediție, aduce în prim-plan profesioniștii și organizațiile care continuă, prin cercetare, medicină și implicare socială, o moștenire românească devenită reper internațional.
Brăila, 29 septembrie 2026 – Orașul în care s-a născut Ana Aslan readuce în centrul atenției una dintre cele mai importante moșteniri românești dedicate longevității și calității vieții.
Fundația „ANA ASLAN”, în parteneriat cu Primăria Municipiului Brăila, organizează sâmbătă, 3 octombrie 2026, începând cu ora 18.00, la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila, cea de-a treia ediție a Galei Ana Aslan.
Evenimentul nu este doar un omagiu adus unei personalități excepționale a medicinei românești, ci și o recunoaștere a celor care îi continuă astăzi spiritul de pionierat. În cadrul Galei vor fi acordate premii în nouă categorii, pentru a onora persoane și entități juridice care au contribuit semnificativ la creșterea calității vieții persoanelor mature și vârstnice, prin cercetarea și abordarea fenomenului îmbătrânirii, continuând tradiția Profesor Academician Dr. Ana Aslan.
O zi dedicată moștenirii Ana Aslan
Gala încheie o zi în care Brăila își reafirmă legătura cu personalitatea celei care a făcut din cercetarea longevității o vocație și din România un reper internațional în gerontologie.
În aceeași zi, între orele 10.00 și 14.00, Fundația „Ana Aslan” organizează prima sa conferință, intitulată „Osteoporoza nu doare”, în cadrul căreia medici specialiști vor aborda o problematică de major interes pentru sănătatea și calitatea vieții persoanelor mature și vârstnice.
Programul este completat de tururi ghidate la Casa Memorială Ana Aslan, precum și la Muzeul Brăilei „Carol I”, unde a fost amenajat un spațiu dedicat personalității sale.
Astfel, Brăila devine, pentru o zi, locul unei întâlniri simbolice între memorie, știință și viitor.
„Puterea exemplului” – o moștenire care trebuie continuată
Speranța Prada, președinta Fundației „Ana Aslan”:
„Pionieratul Profesorului Ana Aslan și al colectivului Institutului Național de Gerontologie și Geriatrie, care astăzi îi poartă numele, reprezintă unul dintre reperele fundamentale ale geriatriei românești. Dar moștenirea Anei Aslan nu poate rămâne doar în istorie. Într-o lume caracterizată de schimbări rapide și de o extraordinară accelerare a inovației, este esențial să îi aducem în lumină pe profesioniștii care continuă această muncă, în cadrul Institutului sau în afara lui. Ei reprezintă puterea exemplului pentru generațiile de astăzi și de mâine.”
Reprezentantul Primăriei Municipiului Brăila:
„Pentru Brăila, Ana Aslan nu este doar un nume ilustru al medicinei românești, ci parte din identitatea orașului nostru. De aici a început destinul unei femei care avea să ducă numele României în lume și să schimbe felul în care privim vârsta, longevitatea și demnitatea umană. Prin Gala Ana Aslan nu celebrăm doar memoria unei mari personalități născute la Brăila, ci afirmăm responsabilitatea de a transforma această moștenire în patrimoniu viu – cunoscut, transmis și continuat de generațiile care vin. Ne dorim ca Brăila să rămână nu doar locul în care a început povestea Anei Aslan, ci și locul în care această poveste continuă.”
De ce Ana Aslan contează și astăzi
La aproape 130 de ani de la nașterea sa, întrebările cărora Ana Aslan le-a dedicat o mare parte a vieții profesionale sunt mai actuale ca oricând: Cum putem trăi mai mult, dar și mai bine? Cum putem transforma longevitatea într-o viață activă, autonomă și demnă? Cum poate progresul științific să contribuie la calitatea vieții odată cu înaintarea în vârstă?
În acest sens, Gala Ana Aslan nu privește numai spre trecut. Ea creează o punte între moștenirea unei personalități care a deschis drumuri și profesioniștii care caută astăzi răspunsuri la provocările unei societăți în care longevitatea devine una dintre marile teme ale prezentului și viitorului.
Ana Aslan – de la Brăila către lume
Născută la Brăila, la 1 ianuarie 1897, într-o familie de origine armeană, Ana Aslan și-a construit destinul împotriva convențiilor epocii sale. După moartea tatălui, familia s-a mutat la București, unde a absolvit Școala Centrală. Hotărâtă să studieze medicina în pofida opoziției inițiale a mamei, a urmat Facultatea de Medicină din București și a construit ulterior una dintre cele mai remarcabile cariere medicale românești ale secolului XX.
Cercetările sale asupra procainei și utilizării acesteia în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă au condus la utilizarea produsului cunoscut sub numele de Gerovital. Împreună cu farmacista Elena Polovrăgeanu, Ana Aslan a dezvoltat și produsul geriatric Aslavital, brevetat și introdus în 1980.
În 1952, Ana Aslan a înființat Institutul Național de Geriatrie și Gerontologie din București, pe care l-a condus timp de 36 de ani, instituție dedicată cercetării îmbătrânirii și promovării longevității active. În 1974 a devenit membră a Academiei Române.
A murit la București, la 20 mai 1988, lăsând în urmă nu doar o operă științifică și instituțională, ci și un nume asociat internațional cercetării longevității.
Fundația „Ana Aslan”
Fundația „Ana Aslan” a fost înființată în anul 1990, la inițiativa colaboratorilor direcți ai Profesorului Ana Aslan, cu scopul de a susține și dezvolta metoda de profilaxie și tratament „Ana Aslan”, precum și activitățile de cercetare, asistență medicală și socială, învățământ, metodologie, informare, documentare și educație sanitară în domeniul gerontologiei și geriatriei.
Prin Gala Ana Aslan, această moștenire este adusă în prezent nu numai pentru a fi celebrată, ci și pentru a inspira.
La aproape 130 de ani de la nașterea Anei Aslan, Brăila nu celebrează doar memoria unei personalități excepționale. Celebrează o idee profund contemporană: longevitatea își dobândește adevărata valoare atunci când anilor adăugați vieții le putem adăuga viață.
Sănătate
BPOC: boala pulmonară care poate trece neobservată ani întregi
O tuse care nu mai dispare, oboseala la eforturi obișnuite sau senzația că respirația nu mai este la fel de ușoară ca înainte pot părea probleme banale, mai ales în cazul fumătorilor sau al persoanelor trecute de o anumită vârstă. În spatele acestor manifestări se poate ascunde însă o afecțiune serioasă: bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC), o boală care afectează progresiv plămânii și care poate rămâne nediagnosticată ani întregi.
Ziua Mondială a BPOC, marcată în fiecare an în luna noiembrie, a fost celebrată pe 18 noiembrie în 2026. Evenimentul atrage atenția asupra importanței diagnosticării timpurii și a accesului la tratament. Tema din acest an, „Diagnostic precoce și management pentru o viață mai bună”, subliniază faptul că identificarea bolii înainte de apariția complicațiilor poate face o diferență importantă pentru pacienți.
Mulți pacienți ajung târziu la medic
BPOC este o afecțiune respiratorie cronică în care căile respiratorii se îngustează, iar circulația aerului către și dinspre plămâni devine tot mai dificilă. Boala include forme precum bronșita cronică și emfizemul pulmonar și se agravează, de regulă, în timp.
Potrivit Societății Române de Pneumologie, aproximativ 8,3% dintre adulții din România sunt diagnosticați cu BPOC, însă numărul real al persoanelor afectate este considerat mult mai mare. Specialiștii estimează că aproximativ jumătate dintre pacienții cu această boală nu știu că o au.
La nivel mondial, BPOC reprezintă a treia cauză de deces. Organizația Mondială a Sănătății arată că boala a provocat aproximativ 3,4 milioane de decese în 2023.
Unul dintre motivele pentru care afecțiunea este descoperită târziu este evoluția lentă. Mulți pacienți ajung să considere tusea persistentă sau dificultățile de respirație drept consecințe normale ale fumatului, ale înaintării în vârstă ori ale lipsei de condiție fizică.
Tusea persistentă și lipsa de aer, semnale care nu trebuie ignorate
Printre cele mai frecvente manifestări ale BPOC se numără tusea cronică, uneori însoțită de eliminarea mucusului, respirația șuierătoare, oboseala și senzația de lipsă de aer.
La început, dificultățile respiratorii pot apărea doar în timpul efortului fizic, de exemplu la urcatul scărilor sau la mersul într-un ritm mai alert. Pe măsură ce boala avansează, pacientul poate ajunge să gâfâie și în timpul unor activități obișnuite, iar în formele severe chiar și în repaus.
Fumatul este principalul factor de risc, însă BPOC nu afectează exclusiv fumătorii. Expunerea îndelungată la poluarea aerului, fumul provenit din încălzirea locuințelor cu combustibili solizi, praful și substanțele chimice de la locul de muncă pot contribui, de asemenea, la apariția bolii. Există și factori genetici sau legați de dezvoltarea plămânilor încă din copilărie.
Medicii atrag atenția că simptomele nu trebuie puse automat pe seama vârstei sau a fumatului. O evaluare medicală este importantă mai ales atunci când tusea și senzația de lipsă de aer persistă.
O simplă investigație poate ajuta la depistarea bolii
Diagnosticul BPOC nu se stabilește doar pe baza simptomelor sau a unei radiografii pulmonare. Investigația esențială este spirometria, un test simplu și nedureros care măsoară cantitatea de aer pe care o persoană o poate inspira și expira, precum și viteza cu care îl elimină din plămâni.
În funcție de rezultate și de evaluarea medicului pneumolog, poate fi confirmată existența unei obstrucții persistente a căilor respiratorii.
Deși BPOC nu poate fi vindecată în prezent, tratamentul poate reduce simptomele, poate limita agravarea bolii și poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții. Acesta poate include medicamente inhalatorii, renunțarea la fumat, vaccinarea împotriva unor infecții respiratorii și programe de reabilitare pulmonară.
Renunțarea la fumat rămâne una dintre cele mai importante măsuri, inclusiv pentru persoanele care au fost diagnosticate după mulți ani de consum de tutun. Mesajul transmis de specialiști cu ocazia Zilei Mondiale a BPOC este unul simplu: respirația dificilă, tusea care persistă și oboseala neobișnuită nu trebuie considerate inevitabile. Depistată la timp și tratată corespunzător, boala poate fi ținută sub control, iar pacienții își pot păstra o viață activă pentru mai mult timp.
Sănătate
Pericolului rezistenței la antibiotice. De ce medicamentele care salvează vieți ar putea deveni tot mai puțin eficiente
România continuă să se confrunte cu o problemă serioasă în ceea ce privește utilizarea antibioticelor și răspândirea bacteriilor rezistente la tratamente. Deși aceste medicamente sunt esențiale în combaterea infecțiilor bacteriene, administrarea lor necorespunzătoare contribuie la apariția unor bacterii tot mai greu de tratat. Datele europene arată că țara noastră are încă mult de recuperat în lupta împotriva rezistenței antimicrobiene.
Problema nu este una care privește exclusiv spitalele sau sistemul medical. Utilizarea antibioticelor fără recomandarea medicului, întreruperea tratamentului înainte de termen sau administrarea acestor medicamente pentru răceli și viroze sunt practici care pot contribui la agravarea fenomenului.
România, printre țările care consumă prea multe antibiotice
Potrivit datelor publicate de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC), consumul de antibiotice în România a scăzut foarte puțin în 2024 față de nivelul de referință din 2019.
Mai exact, consumul a ajuns la 25,2 doze zilnice definite la 1.000 de locuitori pe zi, față de 25,8 în 2019. Scăderea este de numai 2%, în condițiile în care obiectivul european pentru 2030 presupune o reducere de 27%.
Un alt indicator îngrijorător este ponderea antibioticelor din categoria „Access”, recomandate ca primă sau a doua opțiune pentru tratarea infecțiilor frecvente. În România, acestea reprezentau 49% din consumul total în 2024, sub nivelul de 52,8% înregistrat în 2019 și departe de ținta europeană de cel puțin 65%.
Aceste cifre arată că nu este suficient să reducem cantitatea de antibiotice utilizate. Contează foarte mult și alegerea medicamentului potrivit, în funcție de infecție și de recomandarea specialistului.
Bacterii tot mai rezistente la tratamentele disponibile
Consecințele utilizării necorespunzătoare a antibioticelor se văd și în evoluția infecțiilor provocate de bacterii rezistente.
Datele ECDC pentru 2024 indică o creștere importantă a incidenței unor infecții grave din România. În cazul infecțiilor sanguine provocate de Escherichia coli rezistentă la cefalosporine de generația a treia, indicatorul a crescut cu 53,2% față de 2019.
Și mai îngrijorătoare este evoluția infecțiilor sanguine cu Klebsiella pneumoniae rezistentă la carbapeneme, o clasă importantă de antibiotice utilizată inclusiv în tratarea unor infecții severe. Incidența estimată a crescut de la 7,12 cazuri la 100.000 de locuitori în 2019 la 20,31 în 2024.
Rezistența antimicrobiană apare atunci când microorganismele dezvoltă capacitatea de a supraviețui tratamentelor care, în mod normal, ar trebui să le distrugă sau să le împiedice dezvoltarea. În aceste condiții, infecțiile pot deveni mai dificil de tratat, pot necesita medicamente mai puternice și spitalizări mai lungi.
Antibioticele nu tratează răcelile și gripa
Una dintre cele mai frecvente greșeli este administrarea antibioticelor pentru infecții virale. Răceala, gripa și majoritatea episoadelor de durere în gât sunt provocate de virusuri, iar antibioticele nu acționează asupra acestora.
Specialiștii recomandă ca antibioticele să fie administrate numai la indicația medicului, în doza și pe durata stabilite. Medicamentele rămase de la tratamente anterioare nu trebuie folosite din proprie inițiativă și nici oferite altor membri ai familiei.
De asemenea, un tratament nu trebuie modificat sau întrerupt fără recomandarea medicului, chiar dacă simptomele par să se amelioreze.
Rezistența la antibiotice nu înseamnă că organismul uman devine rezistent la medicamente, ci că bacteriile își dezvoltă mecanisme prin care pot supraviețui tratamentului.
O problemă care poate afecta generațiile viitoare
Rezistența antimicrobiană este considerată una dintre marile provocări de sănătate publică la nivel mondial. Dacă fenomenul continuă să se extindă, inclusiv intervențiile chirurgicale, transplanturile și tratamentele care slăbesc sistemul imunitar pot deveni mai riscante, deoarece infecțiile apărute în aceste situații vor fi mai greu de controlat.
România are în față un obiectiv dificil până în 2030: reducerea consumului de antibiotice, îmbunătățirea modului în care sunt prescrise și limitarea răspândirii bacteriilor rezistente.
Dincolo de măsurile luate de autorități și de personalul medical, responsabilitatea începe și cu fiecare pacient. Antibioticele trebuie folosite doar atunci când sunt necesare. Altfel, medicamentele care au salvat milioane de vieți riscă să își piardă treptat eficiența.





















