Să iubim natura
Despre natură și provocările ei
Ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” a inițiat o nouă rubrică „Să iubim natura” cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
În această perioadă am avut parte de multe provocări legate de natură. Atunci când mergi în natură, în principiu poți avea parte de surprize plăcute dar asta nu este o regulă. După cum am mai scris, legat de apariția unor păsări rănite și moarte din diverse cauze încă necunoscute, efectul a fost unul așteptat. În primul rând au dispărut păsările moarte iar în acest week-end nu am mai văzut nici păsări rănite, așa că am concluzionat eu că aceste păsări rănite sunt “inteligente” și au vrut să nu mai am bătăi de cap, fapt pentru care au dispărut.
Legat de rostogolirea acestei știri în presa locală online dar și în cea națională, chiar și câteva canale tv și posturi de radio au relatat aceste întâmplări, eu am tras următoarea concluzie dar am și învățat ceva în același timp. Fiecare articol era adevărat în proporție de 90%, restul de 10% sunt picanterii de presă, de la specii împușcate care cuibăreau pe aici. În realitate majoritatea jurnaliștilor nu te întreabă aceste aspecte, așa că am fost căutat de colegi ornitologi și întrebat dacă eu am declarat aceste lucruri neadevărate. Dacă eu spun că păsările sunt posibil împușcate, în articole păsările apar sigur împușcate. Nu pot și nu e corect să spun că păsările sunt împușcate 100%, pentru că nu am dovezi.
Nimeni nu m-a întrebat dacă vorbesc în nume propriu sau am girul Societății Ornitologice Române a cărui membru sunt, iar în articole apare numele meu legat de SOR. Nu vreau să creadă nimeni că mă lepăd de SOR, dar eu nu am dreptul conform statutului acestei societăți să implic numele lor fără să am acceptul acestora, de aceea am văzut că atunci când vrei să faci bine, poți să ai probleme pentru că nu reușești să gestionezi toate aspectele unei probleme. Am mai tras ceva învățăminte din această experiență, iar una din ele, cea pe care o pot scrie aici, este următoarea: eu ceea ce spun și scriu personal este în numele meu, având o experiență de peste 25 de ani ca ornitolog, nu este punctul de vedere al SOR sau punctul de vedere al altei entități.
O altă experiență, legat de această parte a biodiversității este dorința unor entități locale turistice care doresc să promoveze locurile sălbatice și păsările sălbatice din județul nostru în principal și de Balta Mică a Brăilei în special. Ideea unei colaborări între această entitate de natură turistică și o persoană ca mine, cu experiență în ornitologie, mă onorează dar în același timp mă face să mă gândesc dacă pot gestiona situații neprevăzute, atunci când ieși în natură alături de persoane străine, persoane pe care nu le cunoști. Așa că am stat și m-am gândit foarte bine, având în vedere faptul că am luat parte la organizarea unor tabere la cort în zone sălbatice sau am ghidat multe grupuri de copii și adulți în zone sălbatice, pot spune că am tras ceva învățăminte. În primul rând, sunt întrebat mereu dacă aș dori să organizez și să ghidez astfel de grupuri la sfârșit de săptămână. Da, sigur, dar cu ceva condiții, iar pentru a rezolva aceste aspecte, am să aduc aici câteva lămuriri.
Ieșirile în natură alături de mine pot fi făcute cu următoarele condiții:
Dacă unii turiști consideră că pot face ceea ce doresc pentru că plătesc un serviciu, din start nu vreau să am de a face cu acest tip de turist.
Echipamentul de teren este foarte important, de aceea, atunci când spun cam cum ar trebui să meargă echipat un turist cu mine în teren, acest lucru ar trebui respectat, altfel nu vom putea colabora.
Comportamentul turistul pe teren, în aceste locuri sălbatice trebuie să fie în favoarea respectării biodiversității. Nu voi accepta niciodată persoane însoțite de boxe sau persoane care nu respectă curățenia, după principiul „ORICUM ESTE MURDAR, CE CONTEAZĂ UN PET ÎN PLUS?”.
Nu am să accept nici un fel de “agresiune” asupra biodiversității, nu rupem plante să luăm ca amintire, nu ne apropiem prea mult de păsările sălbatice, decât în condițiile recomandate de mine.
Pe teren mergem fără băuturi alcoolice, dacă dorim să povestim la un pahar de bere, asta se poate rezolva doar la finalul excursiei, la o terasă.
Îmi place punctualitatea. Dacă programăm să plecăm la ora 8.00, eu respect ora, ceea ce doresc să respecte și cei ce merg cu mine pe teren.
Plimbările în teren sunt doar pentru cei ce pot și vor să meargă pe jos un pic. Cei ce doresc o baltă lângă șosea, nu cred că trebuie să se gândească la astfel de plimbări.
Acum o să vă povestesc despre ceea ce poți vedea pe teren sau riscul la care te poți expune uneori. Am ajuns sâmbătă pe malul unei bălți, nu am să dau nume pentru a nu risca să nu mai pot merge acolo. Am ajuns pe malul bălții, am scos aparatul foto și binoclul și în cinci minute zarvă mare, cinci câini fugăreau pe un al șaselea. Acesta a intrat în apă și acolo l-au tăbărât urât de tot, au mușcat din el, nu mă puteam apropia pentru că riscam să fiu eu cel atacat, am scos bastonul și am deschis alarma. Degeaba, câinii erau atât de setați pe ceea ce făceau încât nu s-au speriat deloc. Au mușcat din acel sărman câine undeva la vreo 15 minute, după care au plecat, obosiți, iar acela a ieșit din apă cu greu, plin de sânge. Mă gândeam dacă aveam cu mine 10 turiști străini, cam ce concluzie ar fi tras de la acest incident? La fel mă gândeam și la incidentul cu păsările moarte și rănite de la Lacu Sărat II. Dacă eram cu un grup de turiști ce explicație le dădeam eu?
În rest natura își urmează cursul ei cu bune și cu rele, am avut parte de păsări multe, de sute de exemplare de limicole pe bălți și de liniște, am văzut bobocii de călifari cum au crescut și au ajuns aproape cât părinții, la fel și piciorongii. Berzele au început să rotească, semn că vor pleca în curând, iar un stol de țigănuși a trecut de câteva ori pe deasupra mea, parcă să mă salute. Știu că îmi plac foarte mult.
În continuare sunt sunat și mi se semnalează tot felul de situații legate de păsările sălbatice și mă bucur când pot da un sfat.
Îmi doresc o lume mai bună, atât pentru noi oamenii cât și pentru aceste animale sălbatice și chiar domestice. Asta depinde de fiecare dintre noi să fim mai buni și să ajutăm.
Să iubim natura
Lira Prieteniei la Brăila – etapa a IVa
În fiecare săptămână, așa cum a obișnuit cititorii, ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” vă oferă spre lectură și informare rubrica „Să iubim natura” cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
În Brăila sunt și alte asociații de mediu care desfășoară activități interesante, cu impact la nivel național. Am mai scris despre asta și cu altă ocazie, dar de data aceasta trebuie să vă aduc la cunoștință că un grup inimos de oameni din Brăila se încăpățânează să organizeze un eveniment numit „Lira Prieteniei”, care a ajuns anul acesta la ediția a IV-a. Acești oameni s-au unit sub denumirea de Asociația de Turism și Ecologie Balta Mică a Brăilei.
Asociația A.T.E. Balta Mică a Brăilei este membră a Federației Române de Turism Sportiv și, în acest context, organizează și participă la acest tip de evenimente la nivel național. Menționez faptul că evenimentul de la Mărașu a fost organizat în colaborare cu Federația Națională de Turism Sportiv.
Dacă anul trecut acest eveniment a fost organizat în Lacu Sărat, anul acesta Mărașu a fost ales pentru ca invitații să poată vedea frumusețile Brăilei Sălbatice. Dacă aș numi doar câteva persoane care au muncit efectiv la organizarea acestui eveniment, poate aș omite pe cineva și nu ar fi corect față de aceștia. Cei care au făcut posibil acest eveniment nu sunt mulți și, credeți-mă, este foarte greu să reușești să organizezi o tabără pentru cel puțin 150 de persoane, la care să participe 18 cluburi de profil. Vă spun eu, care am mai organizat astfel de tabere, dar nu pentru mai mult de 20 de persoane. Totuși, trebuie să-l amintesc pe cel care este sufletul acestui eveniment de la Brăila, și anume Cristinel Ungureanu.
Acești oameni au obținut, înainte de toate, sponsorizări pentru a le asigura participanților masa, apa de băut și toate cele necesare, locul de campare și multe alte facilități, deoarece pot apărea probleme neprevăzute, iar distanța față de oraș este destul de mare. Să vă gândiți la faptul că peste 150 de persoane au venit din toată țara și au trebuit să ajungă în zona localității Mărașu, deoarece cazarea s-a făcut exclusiv la cort, locația fiind pusă la dispoziție de Primăria Mărașu. Organizatorii au reușit să găsească sponsorizările necesare pentru a duce la bun sfârșit acest eveniment.
Vă ofer aceste detalii pentru a înțelege faptul că această echipă, care a organizat acest important eveniment, a trebuit să fie atentă la foarte multe detalii organizatorice, deoarece era în joc imaginea sa, ca ONG, în cadrul Federației.
Acest eveniment este unul important deoarece reușește să promoveze zonele sălbatice din Brăila, iar iubitorii de natură din țară, care au participat la el, au făcut publicitate în mediul online prin imaginile foto și video postate de la fața locului pe rețelele de socializare. De asemenea, aceștia au avut ocazia să vadă frumusețile zonei, să se plimbe cu bărcile într-un tur organizat cu ajutorul celor de la Parcul Natural Balta Mică a Brăilei și să ducă acasă detalii despre aceste locuri frumoase din Brăila.
O să încerc să vă familiarizez cu o parte dintre activitățile desfășurate în cadrul acestei tabere, dar și cu celelalte asociații participante, deoarece au venit oameni de la Baia Mare, Cluj, Sibiu, Galați, Urziceni, Făgăraș, Focșani etc., adică oameni care au parcurs distanțe considerabile pentru a vedea aceste locuri frumoase din Brăila. Un astfel de eveniment reușește să facă publicitate județului nostru, ceea ce este foarte important.
Printre numeroasele concursuri organizate în cadrul taberei, care a avut loc în perioada 4-7 iunie, pot aminti: orientare nocturnă, triatlon, concurs de fotografie, concurs de caricatură, afiș ecologic, desen grafic, probe culturale și slide-show. Peste toate acestea s-a cântat muzică folk la focul de tabără, alături de invitați consacrați, Titus Constantin și Ionel Erimia.
De asemenea, au fost organizate momente culturale de către cluburile participante, care au făcut ca serile să fie unele de neuitat. Nu pot decât să felicit organizatorii acestui important eveniment și să le doresc puterea de a reuși să organizeze și să promoveze Brăila și în anii următori.
Să iubim natura
Păsările sălbatice și puii lor
În fiecare săptămână, așa cum a obișnuit cititorii, ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” vă oferă spre lectură și informare rubrica „Să iubim natura” cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
Păsările sălbatice au comportamente diferite atunci când au pui sau când clocesc, de la specii care apără cuibul cu îndârjire până la specii care părăsesc cuibul pentru a se apăra pe ele, lăsând puii pradă sigură pentru păsările răpitoare și nu numai.
Interesant este comportamentul unor specii de păsări și am să enumăr câteva, nu am pretenția că le voi enumera pe toate: ciovlica ruginie, piciorong, ciocîntors, nagâț. Ce este interesant la aceste păsări? Să știți că atunci când din întâmplare, sau cu bună știință, ai găsit cuibul acestor specii de păsări sau te afli fără să știi în apropierea unui cuib, fie că vorbim de pontă sau de pui, începe un spectacol regizat special pentru a te îndepărta de cuib. Dacă sunt în aer, încep să facă o zarvă atât de mare încât nu știi ce ai făcut, încep să își facă nevoile în aer, în direcția ta, se prefac că au o aripă ruptă, cad la sol. Aici încep să se prefacă rănite, doar pentru a te îndepărta de cuib. Spectacolul este atât de interesant, încât nu știi ce ai pățit, de ce sunt atât de agitate, sau dacă pasărea este rănită cu adevărat.
La polul opus, o să vă vorbesc despre rațe și corcodei, specii care părăsesc cuibul, lăsând puii în voia sorții, atunci când sunt atacate de cele mai multe ori de cioara grivă, sau de păsările răpitoare care dau târcoale cuiburilor.
În această perioadă a anului, au început să apară puii, destul de firav, deoarece vremea nu prea a fost una prielnică, multe păsări sunt în întârziere în ceea ce privește eclozarea puilor, dar am observat deja pui de păsări. În afară de berze, am văzut pui de gâscă de vară, pui de nagâț, pui de rață mare, pui de lișiță, pui de corcodel mare, pui de găinușă de baltă, iar la acest sfârșit de săptămână am văzut și pui de lebădă de vară. Monitorizez o locație unde aștept cu nerăbdare să văd puii de corcodel cu gât roșu și nu în ultimul rând puii de rață roșie, specii pe care nu le-am întâlnit până acum cuibărind în zona respectivă, dar nu am să dau locație pentru a nu pune în pericol aceste păsări și mai ales puii lor. Nu am reușit să fotografiez de aproape puii de nagâț, deoarece distanța era destul de mare.
Cei mai mulți pui la o pereche au fost la lebăda de vară, aceasta are cinci pui, iar la polul opus, corcodelul mare care are un singur pui.
Sper ca aceste păsări să reușească să își crească puii deoarece locurile sunt pline de pericole la tot pasul, de la păsări răpitoare, la câini de stână și nu în ultimul rând la oameni, care de multe ori nu au gânduri din cele mai pașnice.
Am să vă postez câteva fotografii cu acești pui pentru a vă bucura de aceste făpturi minunate. Trebuie de asemenea să menționez faptul că fotografierea acestor pui se face destul de greu, deoarece părinții îi protejează, iar ei sunt destul de prudenți în a se arăta.






















