Să iubim natura
Despre grauri!
Ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” a inițiat o nouă rubrică „Să iubim natura” cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
Pentru mulți dintre noi, această pasăre neagră de 20 de centimetri nu impresionează la prima vedere, mai ales dacă o vedem de la distanță. Însă, privit de aproape și în lumina potrivită, graurul ne hipnotizează cu irizațiile metalice în nuanțe de verde și violet ale penajului, „îmbrăcăminte” capabilă să satisfacă și cel mai pretențios creator de modă. La fel de bine, dacă nu chiar mai spectaculos, stau lucrurile dacă ne aplecăm urechea la sunetele emise de această pasăre, mai precis masculul. Nu zăbovim mult asupra diferitelor sunete mai puțin elaborate, cum ar fi cele de alarmă, cele determinate de vederea unui prădător sau apropierea acestuia de cuib, sau sunetele de coeziune din interiorul grupului. Am mai spus-o într-un articol, am o pățanie interesantă cu această pasăre. Eram cu ani în urmă la o monitorizare undeva la confluența Dunării cu Oltul, la cort, undeva în sălbăticie unde cu greu am ajuns noi seara să montăm cortul al lumina farurilor. Dimineața, pe la ora 5.00, am sărit din somn deoarece foarte aproape de cort se auzea alarma mașinii de poliție. Vă imaginați să fiți în sălbăticie, unde tu cu greu ai ajuns cu o mașină, și la ora cinci să auzi sirena mașinii poliției, nu e chiar plăcut. După vreo 10 secunde am îndrăznit să tragem fermoarul cortului și pe salcia din fața cortului un graur imita fantastic această alarmă de pe mașina poliției. Am râs…
De aceea, nu e imposibil ca într-o frumoasă zi de primăvară să auziți, în apropierea voastră, cântând vrabia de casă, coțofana, grangurul, vânturelul roșu, șorecarul comun, pițigoiul mare, chirighița, stârcul de noapte, sfrânciocul roșiatic, silvia cu cap negru, presura sură și nagâțul, acompaniate de clămpănitul berzei. Ați fi tentați să credeți că o întreagă orchestră e la dispoziția voastră, dar oricât de fantastică pare ideea, realitatea o întrece. Pentru că nu e vorba de orchestră ci de pasărea orchestră!
Repertoriul este cu atât mai bogat cu cât pasărea își duce zilele în colonii și este mai în vârstă, mai experimentată. Asta deoarece graurul este un elev sârguincios, care învață toată viața, din toate resursele educaționale din jurul lui, insensibil la concepte precum plagiatul. Un studiu publicat în 2023 în revista Science, prezintă drept concluzie faptul că păsările care au capacitatea de a emite sunete, de a cânta și imita în mod impresionant, sunt păsări inteligente. Iar graurul se califică cu vârf și îndesat aici, ajunge să ne uităm la modul cum au fost testați subiecții studiului: diversitatea sunetelor și a cântecelor din repertoriu, abilitatea păsărilor de a învăța pe tot parcursul vieții și capacitatea lor de a imita alte specii.
Iată care este modelul de învățare al graurilor:
Învață de la alți grauri, aparent masculii de la masculi și femelele de la femele (da, și
femelele cântă, dar mai slab și mai puțin decât masculii). Puii învață de la părinți atât graiul grăuresc, cât și ceea ce a adăugat în repertoriu, sârguincios, familia lui apropiată.
Învață și încorporează sunete și cântece de la alte păsări pe care le aude în jur. Favorite sunt cântecele cu fluierături la bază. Iar printre păsările imitate se numără cele enumerate mai sus, dar evident, numărul lor este mai mare și diferit, în funcție de zona unde trăiește și plagiază, ne scuzați, învață pasărea să cânte.
Imitarea nu se limitează la păsări. Graurul reușește să redea credibil și sunetele mecanice emise de telefoanele noastre, alarme de toate soiurile sau bariere de cale ferată. Dar pentru că parte din repertoriu este moștenit, putem avea surpriza să auzim sunete de dispozitive pe care azi le mai găsim doar prin muzee, cum ar fi faxul sau diferite mașini agricole, care au funcționat la începutul secolului trecut și au fost imortalizate în cântecul graurilor de atunci și date mai departe ca o zestre valoroasă.
Nu mai insistăm prea mult pe partea cu de ce e valoroasă zestrea și de ce se străduie atât de mult masculii să aibă un repertoriu atât de complex și bogat. Credem că știți deja că e în strânsă legătură cu succesul lui reproductiv, cu capacitatea de a convinge femela că este un candidat optim pentru a-și construi împreună un cuib, a delimita un teritoriu cu resurse suficiente și a aduce pe lume următoarea generație de grauri. Sau chiar două, dacă e un an bun.
Dar graurii nu sunt remarcabili doar primăvara și vara. Ei reușesc să ne impresioneze și toamna, atunci când, după cuibărit, se adună în grupuri mari și desenează pe cerul serii forme geometrice fluide care ne taie respirația și ne lasă fără cuvinte. Se mai aude doar un ușor murmur, dar numai dacă suntem aproape de păsări. Căci despre „murmurul” graurilor vorbim (o translatare din englezescul murmuration), un fenomen spectaculos, un exemplu de comportament colectiv, asemănător înotului sincron din bancurile de pești. Dacă în primăvară un singur graur dă impresia unei mulțimi, în toamnă toți graurii dintr-un stol se mișcă la unison, părând a dansa după o muzică doar de ei auzită.
Acest fenomen are loc pe înserate, înainte ca păsările să se așeze în locurile de odihnă de peste noapte. Se formează în general din octombrie până în februarie, în perioada de migrație a păsărilor, în locuri diferite, nu pare a fi dependent de condiții anume. Grupurile ajung de la câteva sute sau mii la cîteva zeci sau sute de mii de exemplare, chiar și cele mai mici fiind impresionante, însă cele numeroase oferă spectacole de neuitat. Durata medie a unui astfel de zbor sincron este în jurul a 26 de minute, conform datelor unui studiu, obținute din 23 de țări, dar predominant din Marea Britanie. Zborul este mai lung la începutul și la finalul sezonului de migrație, posibil în corelație pozitivă cu durata zilei, cu perioada efectivă de lumină.
Nu se știe cu precizie cum are loc acest zbor sincron perfect, dar cercetătorii au stabilit un fel de model care se aplică: fiecare graur interacționează direct doar cu graurii din imediata lui apropiere, învațând mișcările celor mai apropiați 6-7 grauri, care la rândul lor învață mișcările celor 6-7 din jurul lui, până când grupul se mișcă la unison.
De ce recurg graurii la acest zbor spectaculos, dar cu siguranță mare consumator de energie?
Sînt două ipoteze principale. Cea mai puțin acceptată ipoteză susține că numărul mare de păsări le ajută să atingă un confort termic sporit în perioada rece.
Cea mai agreată ipoteză este cea conform căreia prin acest tip de zbor păsările reduc semnificativ prădătorismul. Prin zborul sincron fiecare individ se pierde în masa mare de păsări și își crește astfel șansa de a nu fi detectat de prădători. Pe de altă parte, cu cât sunt mai mulți ochi, cu atât păsările vor detecta mai repede pericolul. Cum de regulă prădătorii vânează luând la țintă un singur individ, mișcarea sincronă a mii, zeci de mii, sute de mii de păsări îi fac pe aceștia să piardă focusul și, astfel, să rateze mai des ținta. Cei mai comuni prădători care dau târcoale acestor fete morgane păsărești sunt șoimul călător, șoimul rândunelelor, uliul păsărar și mai multe specii de ereți, fiind observată o corelație pozitivă între numărul prădătorilor și mărimea grupului. În același studiu amintit mai sus, se menționa prezența prădătorilor în 29,6% dintre grupurile observate.
Acum e în plină desfășurare migrația păsărilor. Vă invităm călduros să ieșiți în natură și să vă bucurați de acest spectacol pus în scenă de păsări mici și mari, cântătoare și mai puțin cântătoare, colorate ca o zi de mai sau terne ca o zi ploioasă de noiembrie. Nu e nevoie decât de bună dispoziție, minim echipament de drumeție și de zile însorite de toamnă, ca să puteți admira, foarte aproape de casă, uneori chiar și în orașele noastre, păsările sălbatice pornite în călătoria spre locurile de iernare.
Am lăsat pentru final o altă experiență trăită lângă grauri. Acum un an, cam în aceeași perioadă, am ajuns pe malul unei bălți din județ, unde am fost brusc înconjurați de un stol ce avea cam 5.000 de exemplare. Am fost prinși ca într-un clopot de aceste păsări. Vreau să vă spun că vibrația simțită atunci ne-a făcut să avem un zâmbet pe față și un sentiment de bine.
Sursa de informare:
Să iubim natura
Lira Prieteniei la Brăila – etapa a IVa
În fiecare săptămână, așa cum a obișnuit cititorii, ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” vă oferă spre lectură și informare rubrica „Să iubim natura” cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
În Brăila sunt și alte asociații de mediu care desfășoară activități interesante, cu impact la nivel național. Am mai scris despre asta și cu altă ocazie, dar de data aceasta trebuie să vă aduc la cunoștință că un grup inimos de oameni din Brăila se încăpățânează să organizeze un eveniment numit „Lira Prieteniei”, care a ajuns anul acesta la ediția a IV-a. Acești oameni s-au unit sub denumirea de Asociația de Turism și Ecologie Balta Mică a Brăilei.
Asociația A.T.E. Balta Mică a Brăilei este membră a Federației Române de Turism Sportiv și, în acest context, organizează și participă la acest tip de evenimente la nivel național. Menționez faptul că evenimentul de la Mărașu a fost organizat în colaborare cu Federația Națională de Turism Sportiv.
Dacă anul trecut acest eveniment a fost organizat în Lacu Sărat, anul acesta Mărașu a fost ales pentru ca invitații să poată vedea frumusețile Brăilei Sălbatice. Dacă aș numi doar câteva persoane care au muncit efectiv la organizarea acestui eveniment, poate aș omite pe cineva și nu ar fi corect față de aceștia. Cei care au făcut posibil acest eveniment nu sunt mulți și, credeți-mă, este foarte greu să reușești să organizezi o tabără pentru cel puțin 150 de persoane, la care să participe 18 cluburi de profil. Vă spun eu, care am mai organizat astfel de tabere, dar nu pentru mai mult de 20 de persoane. Totuși, trebuie să-l amintesc pe cel care este sufletul acestui eveniment de la Brăila, și anume Cristinel Ungureanu.
Acești oameni au obținut, înainte de toate, sponsorizări pentru a le asigura participanților masa, apa de băut și toate cele necesare, locul de campare și multe alte facilități, deoarece pot apărea probleme neprevăzute, iar distanța față de oraș este destul de mare. Să vă gândiți la faptul că peste 150 de persoane au venit din toată țara și au trebuit să ajungă în zona localității Mărașu, deoarece cazarea s-a făcut exclusiv la cort, locația fiind pusă la dispoziție de Primăria Mărașu. Organizatorii au reușit să găsească sponsorizările necesare pentru a duce la bun sfârșit acest eveniment.
Vă ofer aceste detalii pentru a înțelege faptul că această echipă, care a organizat acest important eveniment, a trebuit să fie atentă la foarte multe detalii organizatorice, deoarece era în joc imaginea sa, ca ONG, în cadrul Federației.
Acest eveniment este unul important deoarece reușește să promoveze zonele sălbatice din Brăila, iar iubitorii de natură din țară, care au participat la el, au făcut publicitate în mediul online prin imaginile foto și video postate de la fața locului pe rețelele de socializare. De asemenea, aceștia au avut ocazia să vadă frumusețile zonei, să se plimbe cu bărcile într-un tur organizat cu ajutorul celor de la Parcul Natural Balta Mică a Brăilei și să ducă acasă detalii despre aceste locuri frumoase din Brăila.
O să încerc să vă familiarizez cu o parte dintre activitățile desfășurate în cadrul acestei tabere, dar și cu celelalte asociații participante, deoarece au venit oameni de la Baia Mare, Cluj, Sibiu, Galați, Urziceni, Făgăraș, Focșani etc., adică oameni care au parcurs distanțe considerabile pentru a vedea aceste locuri frumoase din Brăila. Un astfel de eveniment reușește să facă publicitate județului nostru, ceea ce este foarte important.
Printre numeroasele concursuri organizate în cadrul taberei, care a avut loc în perioada 4-7 iunie, pot aminti: orientare nocturnă, triatlon, concurs de fotografie, concurs de caricatură, afiș ecologic, desen grafic, probe culturale și slide-show. Peste toate acestea s-a cântat muzică folk la focul de tabără, alături de invitați consacrați, Titus Constantin și Ionel Erimia.
De asemenea, au fost organizate momente culturale de către cluburile participante, care au făcut ca serile să fie unele de neuitat. Nu pot decât să felicit organizatorii acestui important eveniment și să le doresc puterea de a reuși să organizeze și să promoveze Brăila și în anii următori.
Să iubim natura
Păsările sălbatice și puii lor
În fiecare săptămână, așa cum a obișnuit cititorii, ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” vă oferă spre lectură și informare rubrica „Să iubim natura” cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
Păsările sălbatice au comportamente diferite atunci când au pui sau când clocesc, de la specii care apără cuibul cu îndârjire până la specii care părăsesc cuibul pentru a se apăra pe ele, lăsând puii pradă sigură pentru păsările răpitoare și nu numai.
Interesant este comportamentul unor specii de păsări și am să enumăr câteva, nu am pretenția că le voi enumera pe toate: ciovlica ruginie, piciorong, ciocîntors, nagâț. Ce este interesant la aceste păsări? Să știți că atunci când din întâmplare, sau cu bună știință, ai găsit cuibul acestor specii de păsări sau te afli fără să știi în apropierea unui cuib, fie că vorbim de pontă sau de pui, începe un spectacol regizat special pentru a te îndepărta de cuib. Dacă sunt în aer, încep să facă o zarvă atât de mare încât nu știi ce ai făcut, încep să își facă nevoile în aer, în direcția ta, se prefac că au o aripă ruptă, cad la sol. Aici încep să se prefacă rănite, doar pentru a te îndepărta de cuib. Spectacolul este atât de interesant, încât nu știi ce ai pățit, de ce sunt atât de agitate, sau dacă pasărea este rănită cu adevărat.
La polul opus, o să vă vorbesc despre rațe și corcodei, specii care părăsesc cuibul, lăsând puii în voia sorții, atunci când sunt atacate de cele mai multe ori de cioara grivă, sau de păsările răpitoare care dau târcoale cuiburilor.
În această perioadă a anului, au început să apară puii, destul de firav, deoarece vremea nu prea a fost una prielnică, multe păsări sunt în întârziere în ceea ce privește eclozarea puilor, dar am observat deja pui de păsări. În afară de berze, am văzut pui de gâscă de vară, pui de nagâț, pui de rață mare, pui de lișiță, pui de corcodel mare, pui de găinușă de baltă, iar la acest sfârșit de săptămână am văzut și pui de lebădă de vară. Monitorizez o locație unde aștept cu nerăbdare să văd puii de corcodel cu gât roșu și nu în ultimul rând puii de rață roșie, specii pe care nu le-am întâlnit până acum cuibărind în zona respectivă, dar nu am să dau locație pentru a nu pune în pericol aceste păsări și mai ales puii lor. Nu am reușit să fotografiez de aproape puii de nagâț, deoarece distanța era destul de mare.
Cei mai mulți pui la o pereche au fost la lebăda de vară, aceasta are cinci pui, iar la polul opus, corcodelul mare care are un singur pui.
Sper ca aceste păsări să reușească să își crească puii deoarece locurile sunt pline de pericole la tot pasul, de la păsări răpitoare, la câini de stână și nu în ultimul rând la oameni, care de multe ori nu au gânduri din cele mai pașnice.
Am să vă postez câteva fotografii cu acești pui pentru a vă bucura de aceste făpturi minunate. Trebuie de asemenea să menționez faptul că fotografierea acestor pui se face destul de greu, deoarece părinții îi protejează, iar ei sunt destul de prudenți în a se arăta.






















