Criza salinizării: de ce apa potabilă devine tot mai sărată la nivel global

Salinizarea (intruzia apei marine) reprezintă pătrunderea apei sărate din ocean sau mare în interiorul uscatului, în sursele de apă dulce. În prezent, cele mai afectate sunt țările situate în zone joase, precum Gambia, Vietnam și Bangladesh, însă fenomenul este global și afectează inclusiv Statele Unite.

Până în anul 2050, se estimează că pe toate continentele, cu excepția Antarcticii, vor exista zone de coastă în care apa sărată va pătrunde cel puțin 1 kilometru în interiorul uscatului.

Această înaintare a apei sărate are loc, de regulă, treptat, pe perioade lungi de timp, însă produce efecte devastatoare pe termen lung asupra surselor de apă potabilă, culturilor de orez și regiunilor de coastă, afirmă Robert Young, profesor de geologie costieră la Universitatea din Carolina de Vest (SUA).

„Salinizarea este exemplul perfect al unei crize climatice care evoluează lent”, spune el. Potrivit acestuia, atenția este prea des concentrată asupra evenimentelor majore, precum furtunile, în timp ce schimbările lente trec neobservate.

„Ne pregătim pentru catastrofele greșite, iar efectele climatice lente pot avea cel mai mare impact asupra viitorului zonelor de coastă, în special în țările în curs de dezvoltare”, adaugă expertul.

Sarea care pătrunde peste tot

În Statele Unite, salinizarea a afectat deja numeroase straturi acvifere de coastă și amenință agricultura și sistemele de alimentare cu apă potabilă, în special în zonele joase din sudul Floridei, unde vulnerabilul acvifer Biscayne reprezintă principala sursă de apă dulce.

Cercetătorii au descoperit că fântânile din statul Rhode Island sunt contaminate cu apă sărată.

Locuitorii din Louisiana au început chiar să simtă gustul sărat al apei de la robinet, iar în 2023 guvernatorul statului a solicitat declararea stării de urgență la nivel federal din cauza efectelor salinizării.

Salinizarea apei potabile nu înseamnă doar un gust neplăcut. Studiile arată că persoanele care consumă apă ușor sărată prezintă un risc crescut de probleme de sănătate, inclusiv hipertensiune arterială și complicații în timpul sarcinii.

Potrivit lui Holly Michael, hidrogeolog de coastă la Universitatea din Delaware (SUA), situația este agravată de schimbările climatice, care duc la creșterea temperaturilor, reducerea precipitațiilor și creșterea nivelului mării la nivel global.

În unele regiuni, inclusiv în SUA, exploatarea excesivă a apelor subterane pentru uz casnic, agricol și industrial contribuie semnificativ la pătrunderea apei sărate, facilitând infiltrarea acesteia în sol și râuri.

Probleme pentru fermieri

Cei mai afectați de salinizare sunt deja fermierii din zonele de coastă ale unora dintre cele mai sărace țări din lume.

Nurs Senne era copil când a început să cultive orez împreună cu părinții săi în Sankandi — un mic sat cu aproximativ 600 de locuitori, situat printre mangrovele din Gambia. Părinții ei au învățat-o că răsadurile de orez cresc bine în apă, astfel că trebuie cultivate în sezonul ploios, când precipitațiile asigură irigarea naturală.

Această practică a funcționat timp de generații.

„Tatăl meu nu era un om bogat”, spune Senne, în vârstă de 59 de ani. „Muncea din greu pentru a-și întreține familia, dar în sezonul ploios aveam recolte bogate, suficiente pentru toți.”

Senne a început să cultive orez pe cont propriu în 1987, la scurt timp după căsătorie. Recoltele bune au continuat ani la rând, până când, în urmă cu aproximativ patru ani, au început să scadă — odată cu pătrunderea treptată a apei sărate din Oceanul Atlantic pe terenul său de un hectar.

Ea a observat că orezul creștea mai greu și producea mai puțin. În ciuda încercărilor de a reduce efectele salinizării, a fost nevoită să își mute cultura.

Gambia este una dintre cele mai joase țări din lume, iar pătrunderea apei sărate a fost observată aici încă din secolul al XIX-lea. În prezent însă, principala cauză este schimbarea climatică, explică Sidat Jatta, profesor de schimbări climatice și agronomie la Universitatea din Gambia.

„Avem mai puține ploi și mai puțină apă dulce”, spune el. „În schimb, tot mai multă apă sărată din Oceanul Atlantic pătrunde în amonte pe râul Gambia.”

Mai puțină hrană pe masă

Între 2009 și 2023, suprafața terenurilor cultivate cu orez în Gambia a scăzut cu 42%, iar producția a scăzut cu 26% din cauza salinizării, potrivit unei evaluări din 2024 realizate pentru Agenția Națională de Mediu.

Când a observat prima dată problema, Senne a construit un dig improvizat din saci cu pământ pentru a opri înaintarea apei sărate. Însă, după trei încercări, soluția nu a funcționat.

În cele din urmă, a abandonat terenul. „Câmpul afectat nu mai este lucrat”, spune ea.

În prezent, cultivă orez pe o suprafață mai mică, dar recolta este mai mică de o treime din cea de altădată, iar cei șapte copii ai săi nu mai au parte de aceeași hrană.

„Îmi este foarte greu. Înainte aveam suficient pentru toți, acum nu mai avem”, spune ea.

Acum cumpără un sac de orez importat cu aproximativ 30 de dolari. „Nu mi-am imaginat niciodată că voi ajunge să cumpăr orez”, spune ea.

Cum poate fi oprită sarea

Fermierii din alte regiuni joase ale lumii — din Vietnam până în zona mediteraneană și sudul SUA — se confruntă cu aceleași probleme.

În Bangladesh, unii fermieri și-au transformat terenurile afectate în ferme de creveți, însă această practică poate agrava salinizarea și genera conflicte locale.

Există și soluții tehnice.

În Florida au fost instalate sisteme pentru controlul nivelului de salinitate, iar în Vietnam s-au construit baraje și porți de apă pentru protejarea deltei Mekong.

O altă metodă este reutilizarea apei uzate tratate, utilizată deja în țări precum China și Olanda.

În Gambia, un dig construit în 1994 a ajutat inițial, dar acum este degradat și necesită reparații.

Un viitor îngrijorător

Specialiștii avertizează că nu există o soluție universală, iar eficiența măsurilor diferă de la o regiune la alta.

Pe măsură ce schimbările climatice se intensifică și populația crește, presiunea asupra resurselor de apă dulce va continua să crească. Se estimează că, până în 2100, aproape 77% din zonele de coastă ale lumii vor fi afectate de salinizare.

Pentru fermieri precum Senne, viitorul rămâne incert. Ea a început să cultive legume, dar veniturile sunt mici și nu acoperă cheltuielile.

„Susțin construcția de diguri”, spune ea. „Altfel, salinizarea va continua și viața va deveni imposibilă. Mi-e teamă că și noul meu teren va fi afectat dacă nu se iau măsuri.”