Sâmbătă, de la ora 19.00, în Sala Mare va fi sărbătorită Ziua Mondială a Teatrului, eveniment caracterizat de discreţie şi sensibilitate, aşa cum i-ar fi plăcut regretatului Cornel Cimpoae. Brăilenii se vor delecta cu spectacolul "Concert pentru privighetoare şi chitară. De la Garcia Lorca la Eminescu şi Esenin", realizat de Maria Răducanu şi Maxim Belciug. Superba voce a Mariei Răducanu va da viaţă pasiunii din versurile lui Esenin sau ale lui Garcia Lorca. Ea va fi acompaniată la chitară clasică de Maxim Belciug. Un duo de neuitat, o voce extraordinară şi o chitară foarte bine stăpânită alcătuiesc formula ideală pentru a petrece o seară mai mult decât încântătoare. "Am organizat acest eveniment într-o manieră discretă, aşa cum şi-a trăit viaţa actorul Cornel Cimpoae. Am invitat-o pe Maria Răducanu să prezinte un program adecvat momentului pe care să-l dedicăm memoriei actorului Cornel Cimpoae. Va fi un eveniment inedit, ieşit din zona de festivism, simplu şi demn, aşa cum a trăit Cornel Cimpoae", a spus Rodica Antonescu, directorul Teatrului "Maria Filotti".
Ziua Mondială a Teatrului a fost creată în 1961 de către Institutul Internaţional de Teatru. Este sărbătorită anual, la data de 27 martie, de Centrele ITI şi de comunitatea teatrală internaţională. În fiecare an, în această zi, o personalitate marcantă a teatrului mondial este chemată să adreseze un mesaj întregii comunităţi teatrale şi spectatorilor de pretutindeni. Acest mesaj va fi transmis şi publicului brăilean în seara de 27 martie.
În comunicatul de presă al teatrului se precizează, referitor la concertul Mariei Răducanu şi al lui Maxim Belciug, că prietenia dintre cei doi a dat cele mai frumoase roade pe tărâmul muzicii. "Fiecare îşi are propria carieră: Maria Răducanu este unul dintre cele mai pregnante nume în jazz-ul românesc, iar Maxim Belciug este emblematic pentru chitara clasică. Împinşi de dragostea lor pentru muzica făcută sincer, cu suflet, cei doi s-au regăsit însă în mod constant într-un proiect comun, ce s-a plasat, încă de la debutul lor în duo, în anul 2005, sub semnul autenticităţii emoţiei. De o ţinută undeva între clasic şi tradiţional, muzica lor nu e nici jazz şi nici nu are pretenţii autenticiste sau culte. Este expresia curată a unui genuin nelăsat la voia întâmplării, capabil să nască în noi zvâcnete pe care nu le mai ştiam ale noastre de când, în loc să înţelegem ce trăim, trăim doar ceea ce înţelegem".
