* în cadrul interviului, cei patru actori ai Teatrului “Maria Filotti” Brăila ne-au vorbit despre emoțiile și bucuriile pe care le trăiesc de fiecare dată când urcă pe scenă
Bucurie și tristețe, râsete și plânsete, suferință și speranță. Sunt doar câteva dintre sentimentele pe care le trăim la teatru, această artă a spectacolului care reușește să adune în același loc oameni de vârste diferite, cu ocupații și mentalități diferite. Timp de o oră-două, toți acești spectatori se lasă vrăjiți de povestea ce se desfășoară pe scenă, se identifică cu personajele și trăiesc la intensitate maximă fiecare moment.
Cum în fiecare an, pe 27 martie, se sărbătorește Ziua Mondială a Teatrului, eveniment ce are ca scop conștientizarea valorii teatrului în toate formele sale, redactorii “Obiectiv” au realizat un interviu special cu patru dintre cei mai îndrăgiți actori ai Teatrului “Maria Filotii”: Cătălina Nedelea, Silviu Debu, Mihaela Trofimov și Alin Florea. Și fiindcă noi, publicul, trecem printr-un “carusel al emoțiilor” de fiecare dată când vedem un spectacol, i-am invitat pe cei patru actori să ne împărtășească și ei din emoțiile și bucuriile pe care le trăiesc când sunt pe scenă.
Cătălina Nedelea: “Fiecare om merită un moment în care universul stă în loc pentru el, îl privește și îl aplaudă! Așa a fost pentru mine în spectacolul de debut.”
Pentru mine teatrul înseamnă… iubire, dorință, suferință, înseamnă credință pentru viață. Iubesc fiecare colțișor din clădirea Teatrului “Maria Filotti” pentru că îmi amintește de oamenii pe care i-am întâlnit acolo. Pentru mine teatrul este o poveste. Eu sunt unul dintre povestitorii Teatrului “Maria Filotti”, care fac dezvăluiri despre viața lor, a ta, a tuturor! Odată ce atingi această artă nu poți trăi altfel. Știu, sunt vorbe mari, dar nu găsesc nimic altceva care să exprime mai bine asta. Teatrul trăiește prin actori. Astăzi prin mine, mâine vor fi alți mesageri care îi vor da viață. Totuși, să nu uităm a mulțumi trecutului, celor care au construit pentru ca noi să avem ce duce mai departe: Povestea Teatrului!
Prima mea amintire legată de teatru este… a fost destul de timpurie, în adolescență și a fost definitorie: întâlnirea cu regretatul actor Bujor Macrin, care a fost punctul meu de sprijin și cu ajutorul căruia mi-am construit viața, drumul meu în teatru.
Prima oară când am jucat pe scenă am simțit/a fost un moment… o, Doamne! Am urcat pe scena de la 16 - 17 ani. Nu pot spune că am amintiri esențiale în legătură cu acel moment… Eram euforică. Însă, momentul conștient, asumat, în care am urcat pe scenă ca actriță a fost magnific! Tot timpul le spun elevilor mei: fiecare om merită un moment în care universul stă în loc pentru el, îl privește și îl aplaudă! Așa a fost pentru mine în spectacolul de debut: timpul s-a oprit și a fost clipa în care universul mi-a dat aripi și am plutit! Nu știu dacă a fost glorie sau nu, dar eu așa mi-am început călătoria mea în teatru!
Îmi iubesc meseria pentru că... îmi dă răspunsuri! Da, știu, sună ciudat! Dar, în căutările personajelor, a situațiilor, mă descopăr, găsesc soluții, atât pentru mine, cât și pentru ceilalți.
De Ziua Mondială a Teatrului… le urez colegilor, cât și iubiților spectatori, în primul rând sănătate! În ultimul timp a devenit atât de importantă pentru noi. Sănătate, dor de scenă, inspirație și iubire! La mulți ani, Teatrule! La mulți ani, Viață!
Silviu Debu: “Teatrul, prin efemeritatea lui, e cea mai frumoasă dintre arte”
Pentru mine teatrul înseamnă… prin efemeritatea lui, cea mai frumoasă dintre arte.
Prima mea amintire legată de teatru este… cea în care am jucat pe scena Casei de Cultură din Făgăraș, în schița «Five o’clock» de I. L. Caragiale.
Prima oară când am jucat pe scenă am simțit/a fost un moment… a fost un moment foarte amuzant, de care îmi aduc aminte cu plăcere. Eram în clasa a IV-a, aveam 11 ani și mult mai puține emoții decât am acum când joc în vreo piesă.
Îmi iubesc meseria pentru că... nu mă plictisesc niciodată când sunt la “muncă”.
De Ziua Mondială a Teatrului le urez colegilor și spectatorilor… la multi ani și la cât mai multe și de calitate piese jucate/vizionate!
Mihaela Trofimov: “Îmi iubesc meseria pentru toate momentele în care emoțiile stau să-mi spargă pieptul”
Pentru mine teatrul înseamnă… of, am scris și-am sters, și-am tot rescris și sters și până la urmă cuvântul care pare să fie cel mai aproape de ceea ce simt e “acasă”.
Prima mea amintire legată de teatru este… se pierde undeva între spectacolele de revistă care-mi vizitau orașul natal, Tulcea, neavând teatru la vremea aceea, sketch-urile de la televizor, tentativele de teatru de la serbările școlare. Nu-mi amintesc să fi existat ceva anume care să mă fi marcat și să mă fi trimis pe drumul asta. Primul teatru profesionist în care am călcat a fost la Brăila și asta se întâmpla când aveam 18 ani.
Prima oară când am jucat pe scenă am simțit/a fost un moment… am fost departe de a fi pregătită pentru așa ceva. Privite cu ochii minții de acum, începuturile mele nu au fost nici memorabile, nici prea plăcute. Relaxarea, bucuria, detașarea au venit greu, cu timpul, cu truda.
Îmi iubesc meseria pentru că… pentru toate momentele în care emoțiile stau să-mi spargă pieptul. O iubesc pentru că mă obligă să o iau mereu de la capăt ca un copil în prima zi de școală. Pentru că nici o zi nu seamănă cu alta. Pentru că mă ține mereu în priză și nu mă lasă să mă plictisesc. Pentru că-mi scoate peri albi. Pentru că știe să mă ridice când mă prăbușesc. Și pentru alte o mie de motive pe care aș putea să le înșir pe nerăsuflate. Pe scurt, o iubesc pentru că există și nu știu ce m-aș fi făcut fără ea.
De Ziua Mondială a Teatrului le urez colegilor și spectatorilor… să-și păstreze sufletele tinere și curioase și curate și să aibă motive să zâmbească în fiecare zi! La cât mai multe întâlniri împreună!
Alin Florea: “Primul meu spectacol a fost la 15 ani. În timp ce jucam am simțit că asta o să fac toată viața!”
Pentru mine teatrul înseamnă… un limbaj, o formă de a comunica prin emoții.
Prima mea amintire legată de teatru este… Teatrul de păpuși. Ar fi bine ca părinții să nu uite să își ducă copiii la teatru, să aibă contact cu genul acesta de experiență.
Prima oară când am jucat pe scena am simțit/a fost un moment… da, într-adevăr a fost un moment. Trebuia să particip cu liceul la un festival de teatru și am fost ales să joc un personaj, Iancu Zugravu din «Justiție» de Caragiale. Am pregătit spectacolul și în timp ce jucam am simțit că asta o să fac toată viața. Aveam 15 ani.
Îmi iubesc meseria pentru că… îmi dă posibilitatea să nu mă plictisesc niciodată și pot explora o multitudine de tipologii umane.
De Ziua Mondială a Teatrului le urez colegilor și spectatorilor… să aibă parte de experiențe minunate la teatru!
CASETĂ
Spectacol special de Ziua Mondială a Teatrului
Teatrul “Maria Filotti” Brăila marchează Ziua Mondială a Teatrului printr-un spectacol fabulos, o “jucărie” muzicală și actoricească: ”Variațiuni la Invențiuni. Reloaded/O poantă muzicală… sau mai multe”, conceput de actorii Petre Ancuța și Emilian Mârnea. Un spectacol vesel ce nu trebuie ratat!
Reprezentația va avea loc astăzi, la Sala Mare, la ora 19.00. Detalii despre bilete găsiți pe platforma www.blt.ro și la agenția teatrală.
