* Ziua Internațională a Femeii, sărbătorită pe 8 martie, a fost mai întâi un simbol al luptei pentru drepturile femeilor care munceau, apoi o sărbătoare a mamelor în țările din fostul bloc sovietic, iar în prezent este un prilej de bucurie și răsfăț pentru toate femeile din lume
Apărută într-o vreme a marilor tulburări sociale, Ziua Internațională a Femeii s-a ales și cu moștenirea protestului tradițional și a activismului politic. În anii de dinainte de 1910, destul de multe femei din țările dezvoltate industrial munceau. Slujbele lor, majoritatea în domeniul textilelor și al serviciilor casnice, erau însă supuse discriminării sexuale și erau plătite mult mai prost decât cele ale bărbaților. Au apărut organizațiile sindicale, iar de aici până la revoltele industriale n-a mai fost decât un pas.
În SUA, opresiunea și discriminarea fac ca femeile să devină tot mai implicate în campanii pentru a determina o schimbare. În 1908, 15.000 de femei au manifestat la New York cerând un program de muncă mai scurt, salarii mai bune și drept de vot.
Un an mai târziu, în urma unei declarații a Partidului Socialist din America, prima Zi Națională a Femeii a fost sărbătorită în SUA pe 28 februarie. Femeile americane au continuat să marcheze această sărbătoare în ultima duminică din februarie până în 1913.
În 1910, cea de-a doua Conferință Internațională a Femeilor Muncitoare s-a ținut la Copenhaga. O femeie pe nume Clara Zetkin, lidera organizației femeilor din Partidul Social Democrat din Germania, a adus în discuție ideea de a stabili o Zi Internațională a Femeii, o sărbătoare care să fie marcată în aceeași zi în toate țările, în sprijinul luptei femeilor pentru drepturile lor. Cele peste 100 de femei din 17 țări care au participat la conferință, reprezentând sindicate, partide socialiste, cluburi de femei angajate și incluzându-le pe primele trei femei alese în Parlamentul Finlandei, au aprobat în unanimitate ideea lansată de Clara Zetkin.
Astfel, în urmă cu 100 de ani, pe 19 martie 1911, a fost sărbătorită prima Zi Internațională a Femeii, în Austria, Danemarca, Germania și Elveția. Peste un milion de femei și bărbați au participat în această zi la manifestații pentru ca femeilor să li se acorde drepturi legate de muncă, dreptul la vot, educație și de a deține funcții publice.
Cu toate acestea, la mai puțin de o săptămână, pe 25 martie 1911, a izbucnit incendiul de la fabrica de textile Triangle Shirtwaist, din New York, în care și-au pierdut viața peste 140 de femei, multe dintre ele fiind imigrante de origine evreiască sau italiană și având vârste cuprinse între 16 și 23 de ani. Acest accident a atras atenția asupra condițiilor de muncă și a dus la îmbunătățirea legislației americane în domeniu.
În zorii Primului Război Mondial, în timpul campaniilor pentru pace, rusoaicele au sărbătorit pentru prima dată Ziua Internațională a Femeii în ultima duminică din februarie 1913. În același an, după consultări și discuții, Ziua Internațională a Femeii a fost mutată pe data de 8 martie. În 1914, femeile din întreaga Europă au manifestat împotriva războiului și pentru solidaritate între femei.
În 1917, în ultima duminică a lunii februaarie, femeile din Rusia au declanșat o grevă pentru „pâine și pace”, după ce peste 2 milioane de soldați ruși și-au pierdut viața în timpul războiului. Această grevă s-a dovedit a fi prima etapă a Revoluției bolșevice, iar patru zile mai târziu, țarul a fost forțat să abdice. Guvernul provizoriu a acordat femeilor dreptul la vot. Greva a început pe 23 februarie după calendarul iulian, ceea ce reprezintă ziua de 8 martie după calendarul gregorian, care este cel mai răspândit.
În urma Revoluției din octombrie 1917, bolșevica Alexandra Kollontai l-a convins pe Lenin să oficializeze Ziua Internațională a Femeii în Uniunea Sovietică.
De la apariția ei în cadrul mișcării socialiste, Ziua Internațională a Femeii a căpătat tot mai multă recunoaștere de la an la an, ajungând să fie sărbătorită în țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare deopotrivă.
1975 a fost declarat „Anul Internațional al Femeii” de Organizația Națiunilor Unite (ONU). Începând cu acest an, Ziua Internațională a Femeilor a fost adoptată de multe dintre guvernele țărilor care până atunci nici nu aflaseră de existența ei.
Multe s-au întâmplat de-a lungul timpului de Ziua Femeii, unul dintre lucrurile spectaculoase petrecându-se în Iran, în 1982, când femeile au recurs la unul dintre cele mai curajoase gesturi ale existenței lor: și-au dat la o parte, întreaga zi, vălul care le acoperea fața.
În prezent, Ziua Femeii, popularizată mai mult ca „Ziua Mamei” în perioada comunistă, este o sărbătoare oficială în Afganistan, Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Burkina Faso, Cambodgia, China, Cuba, Georgia, Guinea-Bissau, Eritrea, Kazahstan, Kârgâzstan, Laos, Madagascar, Republica Moldova, Mongolia, Muntenegru, Nepal, Rusia, Tadjikistan, Turkmenistan, Uganda, Ucraina, Uzbekistan, Vietnam și Zambia. Pe de altă parte, este sărbătorită, fără a fi o sărbătoare oficială, în țări precum Croația, Serbia, Bulgaria, România și Letonia.
În această zi se obișnuiește ca bărbații să dăruiască flori și mici cadouri femeilor din viața lor – soțiilor, iubitelor, mamelor, fiicelor și colegelor. În România și Bulgaria, se păstrează obiceiurile de dinainte de căderea comunismului, când, de 8 martie, de Ziua Mamei, copiii făceau cadouri mamelor, bunicilor, învățătoarelor și profesoarelor.
În România, Ziua Mamei a fost în schimb declarată sărbătoare publică începând din 2010 și este sărbătorită în prima duminică a lunii mai.
Google își schimbă logoul ocazional, pentru a serba un anumit eveniment major sau o personalitate care a schimbat lumea.
