I se spunea "Ursul". Era mereu preocupat de ceilalţi, avea grijă de ei şi mai puţin de el. Adolescentul Mădălin Manea, elev în clasa a XII-a la Liceul de Artă, era sufletul unei clase. Ştia să cânte, să joace teatru, să deseneze. Era pasionat de film şi cocheta cu ideea de a deveni regizor, deşi îl atrăgea şi varianta, mult mai excentrică, de a se înrola în Legiunea Străină. Visa la viaţa frumoasă pe care ar fi trebuit să o aibă, însă o boală ciudată şi rară, sindromul Goodpasture, l-a îngenunchiat. I-a furat pofta de viaţă şi l-a făcut să renunţe la luptă. Mădălin Manea a murit la numai 18 ani şi toate visurile sale s-au împrăştiat ca un fum.
"Mă duc la Oscar!"
"A fost omul care nu a spus niciodată «nu». El, împreună cu alţi patru elevi, era coloana vertebrală a tuturor activităţilor pe care le-am organizat. Lucra foarte mult peste programul impus la şcoală. Nici măcar nu am bănuit că avea probleme de sănătate. Este o mare pierdere pentru noi, cei rămaşi aici. Ei cinci formau o echipă frumoasă, nu o să fie uşor să trecem peste asta", ne-a spus Jarcu Zane, profesorul care s-a ocupat la şcoală de pregătirea lui de specialitate.
Multe regrete pentru elevul pierdut are şi diriginta clasei, prof. Iuliana Blănaru. Şi-l aminteşte ca pe un elev energic, capabil şi deosebit de sensibil. "Promitea să fie un artist complet. Desena tot timpul şi cred că acesta era modul său de a se concentra, pentru că mici desene găseam şi în lucrările de la limba română. A fost un copil delicat, care nu făcea niciodată excese. În gimnaziu era foarte sensibil, iar în liceu această sensibilitate a canalizat-o spre teatru. Întotdeauna la serbări, la spectacole avea rolurile cele mai grele, care presupuneau multă muncă", îşi aminteşte diriginta lui, prof. Iuliana Blănaru. Nu a fost un elev liniştit, cuminte, comod. Era mereu în căutare şi mereu intra în câte-un bucluc: a căzut în canalizare, şi-a rupt piciorul în timp ce mergea pe stradă sau i s-au rupt pantalonii când îi era lumea mai dragă. "Îmi amintesc că am venit odată la şcoală ceva mai târziu. Trecuseră 15 minute din oră şi îmi era ruşine să mai intru. Zece minute am stat la uşa clasei să discutăm dacă să intrăm sau nu la oră şi, în final, el a fost cel curajos şi am intrat. Când am reuşit să-mi cumpăr camera video făceam tot felul de filmări, ne jucam, compuneam tot felul de scenarii, ne făceam planuri de viitor. Când pleca de acasă îi spunea mereu mamei: «Mă duc la Oscar!»", îşi aminteşte prietenul său, Theodor Enache. Colega lui Mădălin, Gabriela Pârliţeanu, spune că ei ştiau că are ceva, dar nu şi-au închipuit niciodată că este atât de grav. Era vesel, extrem de muncitor, avea o personalitate puternică şi avea mereu grijă de cei din jur, îşi aminteşte un alt membru al «trupei de şoc» din clasă, Corina Taraş. "Ştiu că voia să devină regizor, de aceea a şi renunţat în clasa a IX-a la profilul arte plastice pentru arta actorului. Ştia să şi cânte, avea o voce frumoasă. Parcă premonitoriu, la serbarea de sfârşit de an a cântat melodia «A fost un vis frumos». Nu l-am privit niciodată ca pe un coleg de clasă. A fost prietenul nostru, «Ursul». Noi suntem o clasă de animăluţe, iar el era cel mai bine dezvoltat", îşi aminteşte emoţionată Camelia Dilbea.
Un copil maturizat devreme
"În festivalul de teatru din octombrie, la care am participat, nu ştia că este bolnav. Abia după aceea s-a simţit rău şi a mers la spital. A fost diagnosticat cu apendicită, apoi cu probleme la rinichi. I s-a făcut o biopsie şi a fost trimisă proba la Bucureşti, dar nu s-a mai aşteptat rezultatul, a fost trimis şi el în capitală, cu ambulanţa. Noi am fost aici la el la spital şi vorbeam la telefon. După ce a fost transferat, timp de trei zile nu a mai răspuns şi ne-am îngrijorat. Eram pregătiţi să mergem la Bucureşti, când am aflat nenorocirea", spune Corina Taraş, care i-a fost parteneră în spectacolul-lectură prezentat în festival. Evoluţia sa în festivalul de teatru a scos la lumină un elev talentat, care promitea. "Teatrul a dorit ca în festival să promoveze şi tineri dramaturgi. A fost ales un fragment din piesa premiată, «Aşa strălucesc oamenii buni», de Albert Cătănuş, iar noi am fost anunţaţi cu o săptămână înainte. Au avut la dispoziţie doar o săptămână, în care s-au întâlnit de trei ori cu regizoarea Anca Cismaru. Faptul că s-a prezentat bine la acel spectacol spune multe despre nivelul la care ajunsese", ne-a spus profesorul Jarcu Zane. Mădălin era pasionat şi de muzica lui Bob Marley - "Three little birds" era melodia lui preferată -, de muzica folk şi îi plăcea să citească. Era atras de "Faust" a lui Goethe şi de tot ce avea legătură cu supranaturalul.
Mădălin Manea a fost un copil care s-a maturizat mai devreme decât alţii. Viaţa l-a obligat. Clasele primare le-a urmat la Făurei. Când era numai în clasa a IV-a, şi-a pierdut tatăl. Din clasa a V-a a venit la Liceul de Artă. "Şi pe parcursul gimnaziului a avut tot felul de probleme în familie. Cred că toate acestea l-au făcut să devină matur şi responsabil. Un copil pe care te puteai baza. Nu ştiu câţi copii şi-ar fi îngrijit bunica grav bolnavă", a spus diriginta Iuliana Blănaru. Mădălin Manea a fost un idealist, a fost altfel decât toţi, spun prietenii lui. A fost o lume întreagă pentru ei.
