* mizeria rămasă în urma topirii munților de zăpadă fie este împinsă în gurile de canalizare, de salubriștii dotați cu mături, fie rămâne pe trotuare și carosabil, în bătaia vântului care, inevitabil, o împrăștie în aerul pe care îl respirăm
S-au dus anii cu ierni aprige în care zăpada, chiar dacă era incomparabil mai multă, era strânsă zilnic și depozitată în locuri care nu afectau circulația auto sau a pietonilor. Erau și perioade când situația deszăpezirii era la limită, dar se intervenea, organizat și intens,cu utilaje și forță umană, inclusiv cu Armata când era cazul. Acum, iernile simbolice ne iau pe nepregătite, folosim salubriștii după ce zăpada a devenit “beton”, de minifreze sau utilaje de capacitate mică, nici vorbă – măcar pentru trotuare și accesul către instituțiile publice. Iar când nu te pui în situația omului de pe stradă, când buticarii sau cei comozi (să le spunem nesimțiți) nu pun mâna pe lopată, iar salubriștii nu sunt controlați - se ajunge la stații și treceri de pietoni degajate “de ochii soacrei” (simbolic) de zăpada amestecată cu pământ, sare și material antiderapant cu granulație mare. Așa se face că munții de zăpadă neridicată la timp au devenit negri, iar de-a lungul bordurilor au apărut lacuri dar și o mâzgă periculoasă pentru circulație.
Mai grav este că zăpada neagră, topită de soare și vânt, sau aruncată cu lopata pe carosabil, lasă în urmă acest material antiderapant care, în multe din cazuri, este măturat și dirijat spre… gurile de scurgere. Iar când i-am atras atenția unuia cu mătura, replica lui a fost ceva de genul “Și ce, bre, lasă că are canalizarea apă să se scurgă…”. Ce nu știu acești salubriști trimiși în teren cu mături ca acum 100 de ani este că atâta mizerie adunată pe stradă și trotuare (inclusiv gunoaie) nu are cum să nu afecteze rețeaua de canalizare, existând riscul inerent ca aceasta să se înfunde din cauza depunerilor care, încet-încet colmatează conductele. Iar pe de altă parte, mizeria neagră care nu ajunge la canalizare, devine, inevitabil, factor poluant atât la sol, cât și în aer unde, purtată de vânt, ajunge în plămânii noștri...
