Sintem traumatizati ca popor. Am crescut cu un parinte narcisist si acum ne indoim de realitatea din jurul nostru. Nu avem curajul sa ne privim pe noi insine in oglinda si sa ne spunem ca sintem frumosi sau ca sintem la fel ca celelalte popoare din jurul nostru. Ne-am obisnuit sa ne privim in oglinda pe care ne-o intind cu generozitate ba Statele Unite, ba Europa si sa ne vedem pe post de ratusca urita a lumii. Cind vorbim cu strainii le taiam vorba imediat atunci cind ne lauda. "Yeah, but...", spunem noi cu inconfundabilul accent dimbovitean care ne face engleza sa sune nici a fi vorbita de un rus, nici de un italian. "But...", zicem noi importanti, romanii sint asa si pe dincolo, toata Europa ne zice tigani (cred ca inca mai asteptam studiile antropologic-istorice care sa ne explice de unde a venit aceasta perceptie a popoarelor din jurul nostru) samd. Sintem obositi si dezgustati de cine sintem, pentru ca singura imagine pe care o avem despre noi insine nu am descoperit-o singuri ci ne-a fost prezentata pe tava de altii. Slabe sanse de a te gasi pe tine insuti atunci cind nici macar nu stii cum arati.
E greu de spus cit timp ne va lua pina cind vom ajunge sa renuntam la aceasta atitudine auto-distructiva. Poate ca mai mult de citeva generatii. Va trebui sa ne simtim pe picioarele noastre, in stare sa facem lucruri la fel de bune si de competitive ca orisice alt popor din Europa sau din lume. Dar eu sint convins ca acel moment va veni. In fond, s-a intimplat cu japonezii dupa cel de al Doilea Razboi Mondial, iar trauma prin care au trecut ei ca popor timp de cincisprezece ani (din 1931, cind au atacat China si pina la bombele atomice) nu a fost neaparat mai putin distrugatoare decit cea prin care am trecut noi timp de cincizeci de ani.
Vreau sa cred ca asistam acum la inceputul perioadei de recuperare a demnitatii si mindriei de a fi cine sintem (fara a cadea in nationalism pueril si anacronic), de a ne gasi pe noi insine in concertul actual al globalizarii. Recentul interviu acordat de presedintele Basescu cotidianului International Daily Herald, in care protesteaza impotriva tratamentului discriminatoriu pe care Marea Britanie planuieste sa il aplice Romaniei odata cu intrarea in Uniunea Europeana in ceea ce priveste libera circulatie a fortei de munca constituie una dintre dovezile pe care ma bazez in afirmatia de mai sus. Basescu a dat o declaratie cit se poate de clara ca, in cazul in care Marea Britanie si alte tari ale Uniunii vor aplica restrictii de circulatie a fortei de munca, Romania va raspunde cu aceeasi moneda. Cu alte cuvinte, cetatenilor acelor tari li se va restrictiona accesul la piata de munca din Romania. Sigur ca declaratia e pur politica si nu va avea acelasi impact asupra economiei romanesti pe care il vor avea restrictiile impuse cetatenilor romani, dar cel putin stabileste faptul ca statul roman nu are de gind sa isi lase cetatenii sa fie tratati ca "second class citizens" in Europa. De altfel, presedintele roman s-a angajat recent intr-o campanie sustinuta de recuperare a demnitatii romanilor pe plan international, declaratiile de acum venind in continuarea celor de la Washington din timpul vizitei la Casa Alba, cind Basescu a cerut ridicarea vizei turistice pentru romanii care vor sa calatoreasca in Statele Unite pe timp limitat.
Mai mult decit a avea un impact real, asemenea pozitii ale presedintelui Basescu contribuie la restabilirea unei anume demnitati de care romanii au mare nevoie acum, inainte de marea aventura a intrarii in Uniunea Europeana.
E greu de spus cit timp ne va lua pina cind vom ajunge sa renuntam la aceasta atitudine auto-distructiva. Poate ca mai mult de citeva generatii. Va trebui sa ne simtim pe picioarele noastre, in stare sa facem lucruri la fel de bune si de competitive ca orisice alt popor din Europa sau din lume. Dar eu sint convins ca acel moment va veni. In fond, s-a intimplat cu japonezii dupa cel de al Doilea Razboi Mondial, iar trauma prin care au trecut ei ca popor timp de cincisprezece ani (din 1931, cind au atacat China si pina la bombele atomice) nu a fost neaparat mai putin distrugatoare decit cea prin care am trecut noi timp de cincizeci de ani.
Vreau sa cred ca asistam acum la inceputul perioadei de recuperare a demnitatii si mindriei de a fi cine sintem (fara a cadea in nationalism pueril si anacronic), de a ne gasi pe noi insine in concertul actual al globalizarii. Recentul interviu acordat de presedintele Basescu cotidianului International Daily Herald, in care protesteaza impotriva tratamentului discriminatoriu pe care Marea Britanie planuieste sa il aplice Romaniei odata cu intrarea in Uniunea Europeana in ceea ce priveste libera circulatie a fortei de munca constituie una dintre dovezile pe care ma bazez in afirmatia de mai sus. Basescu a dat o declaratie cit se poate de clara ca, in cazul in care Marea Britanie si alte tari ale Uniunii vor aplica restrictii de circulatie a fortei de munca, Romania va raspunde cu aceeasi moneda. Cu alte cuvinte, cetatenilor acelor tari li se va restrictiona accesul la piata de munca din Romania. Sigur ca declaratia e pur politica si nu va avea acelasi impact asupra economiei romanesti pe care il vor avea restrictiile impuse cetatenilor romani, dar cel putin stabileste faptul ca statul roman nu are de gind sa isi lase cetatenii sa fie tratati ca "second class citizens" in Europa. De altfel, presedintele roman s-a angajat recent intr-o campanie sustinuta de recuperare a demnitatii romanilor pe plan international, declaratiile de acum venind in continuarea celor de la Washington din timpul vizitei la Casa Alba, cind Basescu a cerut ridicarea vizei turistice pentru romanii care vor sa calatoreasca in Statele Unite pe timp limitat.
Mai mult decit a avea un impact real, asemenea pozitii ale presedintelui Basescu contribuie la restabilirea unei anume demnitati de care romanii au mare nevoie acum, inainte de marea aventura a intrarii in Uniunea Europeana.
