* vineri, 28 mai, sunteţi invitaţi la spectacolul “Râd nervos”, One Man Show scris şi interpretat de Nicholas Caţianis Jr., iar sâmbătă, 29 mai, puteţi vedea spectacolul “Un cuplu ciudat” de Neil Simon, regia Dan Mirea * duminică, 30 mai, iubitorii de teatru pot vedea piesa “Conversaţie după înmormântare”, din distribuţia căreia face parte Ramona Gîngă Terente * actriţa a acordat un scurt interviu cotidianului nostru
Se anunţă un weekend plin de spectacole la Teatrul “Maria Filotti”! Vineri, 28 mai, de la ora 18.00, la Sala “Bujor Macrin”, brăilenii sunt invitaţi la spectacolul “Râd Nervos”, după Cristopher Durang, un One Man Show scris şi interpretat de actorul Nicholas Caţianis Jr.
Sâmbătă, 29 mai, de la ora 18.00, la Sala Mare, puteţi vedea spectacolul “Un cuplu ciudat”, de Neil Simon, regia Dan Mirea. Scenografia este creaţia lui Daniel Divrician, iar în distribuţie îi vom regăsi pe actorii Monica Ivaşcu, Flori Popa, Cătălina Nedelea, Emilia Mocanu, Elena Andron, Wanessa Radu, Silvia Tariq, Zane Jarcu şi Dan Moldoveanu.
Duminică, tot de la ora 18.00 şi tot la Sala Mare, iubitorii de teatru sunt aşteptaţi la spectacolul “Conversaţie după înmormântare” de Yasmina Reza, regia Vlad Massaci. Din distribuţia spectacolului fac parte Valentin Terente (“Nathan”), Ramona Gîngă Terente (“Edith”), Liviu Pintileasa (“Alex”), Monica Ivaşcu (“Julienne”), Dan Moldoveanu (“Pierre”) şi Narcisa Novac (“Elisa”).
Actriţa Ramona Gîngă Terente, despre spectacolul “Conversaţia după înmormântare”: “Povestea trăită de noi poate fi povestea voastră, a oamenilor din sală”
Spectacolul “Conversaţie după înmormântare” a avut premiera în septembrie 2019, iar duminica aceasta se va juca din nou. Regizorul Vlad Massaci spunea despre textul acestei piese, scris de Yasmina Reza, că este “un tip de dramaturgie care aminteşte de un laborator în care se face vivisecţie pe suflet”. Actriţa Ramona Gîngă Terente, cea care interpretează rolul lui “Edith” în acest spectacol, a acordat un scurt interviu cotidianului “Obiectiv”, în care ne-a povestit cât de dor i-a fost de teatru, ce a însemnat acestor rol pentru ea şi de ce ar trebui să mergeţi duminică să vedeţi această piesă.
- Pentru început, spuneţi-ne cât de dor v-a fost de scenă după o perioadă de două luni în care nu s-a jucat?
- Spectacolul nostru era programat în martie dar nu s-a jucat pentru că am intrat în celebrul scenariu roşu. Deci oficial noi nu l-am jucat de vreo 4-5 luni. Având în vedere că jucăm rar, vă daţi seama că mi-e foarte dor de scenă, de public, de atmosfera din culise, de locul meu de la cabina-actori.
- Povestiţi-ne despre personajul “Edith” pe care îl interpretaţi în spectacolul “Conversaţie după înmormântare”.
- Edith este unul din personajele cu care te întâlneşti rar, pe care trebuie să le gândeşti îndelung, pentru că modificarea e totală. Scenografa noastră, Wanda Sturza, un profesionist şi un om extraordinar, s-a gândit la această transformare: port perucă cu păr negru lung, ochelari, îmbrăcăminte de bărbat. Sunt destul de masculinizată aşa că a trebuit să lucrez în detaliu la voce, mers, ticuri. Edith e o femeie singură, ajunsă la maturitate, care îşi dă seama că eşecurile ei în dragoste vin la pachet cu lipsa de afecţiune din partea părinţilor. Are doi fraţi, unul mai mare, Nathan şi unul mai mic, Alex, le-a murit mama la 40 ani, când ei erau mici, iar tatăl nu s-a recăsătorit. A preferat să se închidă în el şi să-şi trateze copiii cu răceală, ba chiar să le aplice pedepse fizice. Cu o copilărie nefericită, Edith a crescut într-o casă cu trei bărbaţi, fără afecţiune şi un model feminin. Aşa că tot ce caută şi ce vrea de la viaţă este o îmbrăţişare, o mângâiere, un suflet cald, într-un cuvânt IUBIRE. Nu are parte de asta pentru că "eternul ei amant" şi singurul, Jean, o părăseşte şi pleacă la Londra. Acţiunea piesei începe după moartea tatălui lor, care este o eliberare pentru copii dar şi o ocazie de a descoperi rănile adânci din sufletul fiecăruia. Edith este un personaj introvertit, care nu a apucat să-şi ia zborul spre o iubire deplină. Aşa aş numi-o eu.
- Care au fost cele mai mari provocări în construirea acestui personaj şi ce a însemnat acest rol pentru dumneavoastră?
- Mi-a plăcut mult personajul, pentru că mi-a dat ocazia să fac un rol de compoziţie pe care nu l-am mai făcut, pentru că m-a "scormonit" emoţional şi am descoperit nişte lucruri despre mine pe care nu le ştiam. Aşa a reuşit să mă provoace regizorul Vlad Massaci, cu bagheta lui magică şi discretă. E un regizor extraordinar de inventiv şi inteligent, care îşi respectă şi iubeşte actorii.
- Ce amintiri v-au rămas de la premiera din 2019 a acestui spectacol?
- Vlad Massaci a făcut o echipă excelentă pentru spectacol, am sudat o prietenie frumoasă cu el şi a creat o atmosferă de lucru caldă şi pozitivă. S-a lucrat intens şi productiv. Deşi acţiunea e după o înmormântare şi scenele sunt sumbre şi viscerale, noi am râs mult la repetiţii, am petrecut zile frumoase împreună. Iar premiera a fost o reuşită totală, am rămas cu amintiri foarte frumoase după acest proiect. Chiar urma să revină Vlad la Brăila pentru un nou proiect dar a venit pandemia. Sper să-l reincludem în programul nostru de repertoriu.
- În final, aveţi un mesaj pentru spectatori să vină la teatru?
- Spectacolul nu e o comedie, nu veniţi să râdeţi dar... noi putem fi oglinda fiecăruia dintre voi. Povestea trăită de noi poate fi povestea voastră, a oamenilor din sală. E un spectacol special de emoţii intense. Vă aşteptăm ca întotdeauna cu braţele deschise!
