* ”Uşa e deschisă”, ”Un cuplu ciudat” şi ”Viţelul de aur” sunt cele trei piese pe care le puteţi viziona weekendul acesta * actriţele Monica Ivaşcu şi Flori Popa, protagoniste în spectacolul ”Un cuplu ciudat”, au acordat un scurt interviu redactorilor ”Obiectiv”
Un nou weekend cu trei spectacole la Teatrul ”Maria Filotti”! Vineri, 18 iunie, de la ora 18.00, la Sala ”Bujor Macrin”, aveţi ocazia să vizionaţi spectacolulul invitat ”Uşa e deschisă”, producţie a Teatrului Dramatic ”Fani Tardini”. Spectacolul este o monodramă cu Petronela Buda, scrisă de Andrei Velea, regia Vlad Ajder. Actriţa Petronela Buda este apreciată şi aplaudată la Brăila, ea jucând în comedia ”Jake şi femeile lui” de Neil Simon, regia Erwin Şimsensohn.
Sâmbătă, 19 iunie, de la ora 18.00, la Sala Mare, sunteţi invitaţi să vedeţi una dintre premierele din această stagiune a Teatrului ”Maria Filotti”: ”Un cuplu ciudat” de Neil Simon, regia Dan Mirea. Duminică, 20 iunie, tot de la ora 18.00 şi tot la Sala Mare, se va juca o altă premieră din această stagiune, fiind vorba de spectacolul ”Viţelul de aur” de Ilf şi Petrov, regia Radu Iacoban.
Despre spectacolul ”Un cuplu ciudat” redactorii ”Obiectiv” au stat de vorbă cu două dintre protagoniste, actriţele Monica Ivaşcu şi Flori Popa. Acestea ne-au povestit despre personajele pe care le interpretează, dar ne-au împărtăşit şi impresii despre această stagiune care se apropie de final.
- Weekendul acesta se va juca din nou spectacolul ”Un cuplu ciudat”. Aveţi un mesaj pentru cei care poate încă nu au văzut spectacolul?
Monica Ivaşcu: Subiectul tratat în acest spectacol va interesa în principal femeile, dar şi bărbaţii şi ambii ar trebui să îşi pună întrebări. Cel mai bine este să vină în cuplu şi poate vor găsi răspunsuri la situaţii cu care toţi ne confruntăm mai devreme sau mai târziu.
Flori Popa: Desigur că spectacolul este unul nou şi publicul este interesat să vadă comedie, însă acest spectacol îmbină într-un mod fericit comedia cu drama, ceea ce îl face să capete nuanţe ce aduc emoţie, purtând spectatorii prin cele mai frumoase trăiri. Mesajul este unul simplu: Veniţi la teatru căci aşa, alături de noi, actorii, deveniţi purtătorii de cuvânt ai vieţii culturale brăilene!
- Povestiţi-ne despre personajul pe care îl interpretaţi în acest spectacol. Cine este şi cum l-aţi descrie?
Monica Ivaşcu: Olive este o femeie comună, cu sensibilitate, cu nervi, cu o viaţă aparent tumultoasă dar dureros de monotonă. Se fereşte din toate puterile de singurătate dar o trăieşte din plin.
Flori Popa: Florance este prietena ta, este vecina mea, este sora cuiva, este chiar şi cea pe care am putea-o vedea la ştirile de la ora cinci, este femeia zilelor noastre mult prea preocupată de casă, de familie, de copii, ducând până la obsesie tot ce înseamnă curăţenie şi uitând să zâmbească pentru ea. Se trezeşte într-o bună zi că lumea ei se prăbuşeşte şi nu ştie cum să gestioneze situaţia. Aici intervin prietenele ei care se străduiesc să îi arate că există viaţă şi după divorţ, farmecul lor aducând savoarea în spectacol.
- De-a lungul carierei aţi interpretat numeroase personaje. Ce e special la acest rol?
Monica Ivaşcu: Ne minţim frumos cu toţii în fiecare zi că suntem fericiţi alături de prieteni, de familie… dar suntem de fapt într-o singurătate cruntă. Acest rol scoate la suprafaţa acest adevăr sub toate formele lui.
Flori Popa: În aparenţă nu este diferit de celelalte, în esenţă însă este, pentru că fiecare personaj trăieşte şi are o lume a lui pe care noi, actorii, trebuie să o descoperim şi să o aducem în faţa dumneavoastră sincer, adevărat, curat. Regizorul a creionat un personaj pe care apoi eu l-am căutat adânc în mine şi aşa a apărut Florance a noastră. Pentru ca sala să râdă, Florance trebuie să plângă, iar mie îmi plac rolurile dramatice. Le simt cu sufletul şi le dăruiesc tot harul dat de Dumnezeu.
- Şi tocmai pentru că aţi jucat în numeroase piese, spuneţi-ne care e cel mai frumos lucru în această meserie?
Monica Ivaşcu: Totul! Eu cel puţin nu pot explica sau descrie ce trăiri, ce bucurii, ce neîmpliniri îţi oferă. Te întâlneşti în drumul parcurs cu sute de situaţii prin care trebuie să treci, te întâlneşti cu oameni ce îţi pun în minte şi în suflet gândurile şi trăirile lor (regizori, scenografi) şi tu ca actor îi îmbrăţişezi pe toţi cu inima (spectatori, colegi, regizori etc.). Înţelegeţi acum de ce e greu să pot explica frumuseţea acestei meserii? Ea e trăită inexplicabil.
Flori Popa: Cel mai frumos este că pentru fiecare rol te redescoperi alături de colegi şi trăieşti împreună cu ei sentimente de multe ori contradictorii, care ne leagă în prietenii frumoase. Este minunat ce facem noi, chiar dacă ne consumă şi ne dă dureri de cap de multe ori, în aceeaşi măsură ne aduce satisfacţie şi stare de bine.
- Mai e puţin şi se încheie această stagiune. Cum aţi descrie anul acesta şi care sunt planurile de viitor?
Monica Ivaşcu: Un an ciudat dar care sigur va lăsa cicatrici pe suflet. Partea bună, dacă e să o gândim aşa, e că am trăit profesional ceea ce nu credeam că voi trăi. Săli aproape goale din cauza restricţiilor, spectacole puţine, dar Dumnezeu nu ne lasă niciodată singuri şi chiar dacă avem senzaţia că am pierdut ceva anul asta, de fapt am învăţat o lecţie ce vine ca un câştig. Planuri de viitor? Pandemia m-a învăţat să nu mai vreau planuri de viitor.
Flori Popa: S-a încheiat un an dificil pentru noi toţi, vorbesc despre anul teatral, însă pentru artă a fost unul îngrozitor. Teatrul brăilean trebuie să îşi ducă mai departe renumele şi eu sper că am reintrat pe un făgaş de normalitate. Să nu uităm că teatrul este unul dintre pilonii de bază ai unei societăţi sănătoase. Educaţia teatrală este interesantă, interactivă, accesibilă tuturor şi aduce cu ea bogăţie spirituală. Vă aşteptăm să rupem împreună încă o filă din ”calendarul” vieţii teatrale. Sâmbătă, Florance sigur rupe câteva file din calendarul vieţii ei. Îi veţi fi alături, da? V-am pupat!
Bilete pentru spectacolele din acest weekend pot fi achiziţionate de la Agenţia teatrală sau online. Pentru relaţii şi rezervări puteţi suna la 0239.613.969.
