Simbata ne ducem la vot. Cei din tara, cei din afara ei. Un vot ne-necesar si prematur, din moment ce ne-am ales presedintele acum mai putin de trei ani. Parlamentul Romaniei, insa, a hotarit ca trebuie sa ne exprimam din nou opinia asupra aceluiasi presedinte. Iar noi ne-o vom exprima. Intrebarea e cum.
Analistii politici se intrec sa ne spuna cum va arata Romania de dupa 19 mai. La exact cincisprezece ani de la rusinosul vot din Duminica Orbului, cind Ion Iliescu a fost ales primul presedinte constitutional al tarii de dupa Decembrie 1989, dupa ce ne declarase ca nu va candida, Romania pare sa fie, din nou, la inceput de drum. Se vorbeste despre mari schimbari de ambele parti. Presedintele suspendat pe de o parte vrea introducerea votului uninominal, a unui parlament unicameral, a unui sistem electoral transparent. Partidele politice care au pus la cale o suspendare suspicios de subreda vor sa se asigure ca pe viitor Romania ve deveni o republica parlamentara, in care presedintele sa aiba un rol mai mult consultativ. Cu alte cuvinte, ca votati Da sau Nu, Constitutia Romaniei se va schimba dupa 19 mai.
Ne va fi, insa, mai bine si noua? Sau vom cadea prada acelorasi sacali, acelorasi matrapazlicuri care ne otravesc viata de zi cu zi, ne tin cu consecventa la coada Europei si ne fac sa ne visam oriunde altundeva, fie si in Congo? Mi-e teama ca nimeni nu ne poate da aici un raspuns clar. Membrii societatii civile care se tem de revenirea lui Traian Basescu traiesc, de fapt, cu frica ca ne-am putea intoarce la un sef de stat autoritar, care sa ne duca fix acolo de unde am plecat in 1989: in dictatura. Cei care sustin intoarcerea presedintelui suspendat pun tot raul pe seama clicilor politice, sustinute din spate de capitalul gros acumulat pe spinarea noastra, a tuturor celor lasati in urma de profitorii lui Decembrie 1989.
Cine are, insa, dreptate? Greu de spus. Iar romanii nu au, precum americanii, britanicii sau germanii, sprijinul unui sistem legislativ sanatos, pe care sa se poata baza atunci cind se gasesc inselati de cei pe care i-au votat. Daca Traian Basescu revine la Cotroceni si hotaraste, prin absurd, sa nu faca nimic din ceea ce promite acum si sa colaboreze cu partidele politice care l-au suspendat pentru a-si mentine pozitia si, implicit, status quo-ul, societatea civila nu va avea prea multe pirghii la care sa apeleze pentru a-l sanctiona. Si tot asa, daca Parlamentul nu va accepta revenirea legitima a presedintelui suspendat la Cotroceni prin vot popular si va continua sa il sicaneze, suspende si impiedice sa reformeze sistemul, prelungind astfel criza politica si afectind, asa cum o face acum, viata cetatenilor, societatea civila se va gasi, din nou, la cheremul politicienilor.
Dar referendumul nu mai e peste o luna, ci acum. Si fiecare dintre noi are obligatia sa se duca la vot. Indiferent de cum votam, trebuie sa credem ca o facem de buna credinta si cu dorinta de a ne regasi, tardiv, dar pentru totdeauna, ca popor. Dincolo de pasiuni absurde, de circ gratuit si de ginduri ascunse, o facem pentru noi insine. Viitorul ne va spune daca am facut o alegere buna sau nu.
Analistii politici se intrec sa ne spuna cum va arata Romania de dupa 19 mai. La exact cincisprezece ani de la rusinosul vot din Duminica Orbului, cind Ion Iliescu a fost ales primul presedinte constitutional al tarii de dupa Decembrie 1989, dupa ce ne declarase ca nu va candida, Romania pare sa fie, din nou, la inceput de drum. Se vorbeste despre mari schimbari de ambele parti. Presedintele suspendat pe de o parte vrea introducerea votului uninominal, a unui parlament unicameral, a unui sistem electoral transparent. Partidele politice care au pus la cale o suspendare suspicios de subreda vor sa se asigure ca pe viitor Romania ve deveni o republica parlamentara, in care presedintele sa aiba un rol mai mult consultativ. Cu alte cuvinte, ca votati Da sau Nu, Constitutia Romaniei se va schimba dupa 19 mai.
Ne va fi, insa, mai bine si noua? Sau vom cadea prada acelorasi sacali, acelorasi matrapazlicuri care ne otravesc viata de zi cu zi, ne tin cu consecventa la coada Europei si ne fac sa ne visam oriunde altundeva, fie si in Congo? Mi-e teama ca nimeni nu ne poate da aici un raspuns clar. Membrii societatii civile care se tem de revenirea lui Traian Basescu traiesc, de fapt, cu frica ca ne-am putea intoarce la un sef de stat autoritar, care sa ne duca fix acolo de unde am plecat in 1989: in dictatura. Cei care sustin intoarcerea presedintelui suspendat pun tot raul pe seama clicilor politice, sustinute din spate de capitalul gros acumulat pe spinarea noastra, a tuturor celor lasati in urma de profitorii lui Decembrie 1989.
Cine are, insa, dreptate? Greu de spus. Iar romanii nu au, precum americanii, britanicii sau germanii, sprijinul unui sistem legislativ sanatos, pe care sa se poata baza atunci cind se gasesc inselati de cei pe care i-au votat. Daca Traian Basescu revine la Cotroceni si hotaraste, prin absurd, sa nu faca nimic din ceea ce promite acum si sa colaboreze cu partidele politice care l-au suspendat pentru a-si mentine pozitia si, implicit, status quo-ul, societatea civila nu va avea prea multe pirghii la care sa apeleze pentru a-l sanctiona. Si tot asa, daca Parlamentul nu va accepta revenirea legitima a presedintelui suspendat la Cotroceni prin vot popular si va continua sa il sicaneze, suspende si impiedice sa reformeze sistemul, prelungind astfel criza politica si afectind, asa cum o face acum, viata cetatenilor, societatea civila se va gasi, din nou, la cheremul politicienilor.
Dar referendumul nu mai e peste o luna, ci acum. Si fiecare dintre noi are obligatia sa se duca la vot. Indiferent de cum votam, trebuie sa credem ca o facem de buna credinta si cu dorinta de a ne regasi, tardiv, dar pentru totdeauna, ca popor. Dincolo de pasiuni absurde, de circ gratuit si de ginduri ascunse, o facem pentru noi insine. Viitorul ne va spune daca am facut o alegere buna sau nu.
