Lansarea va avea loc duminică, 27 noiembrie. Cartea va fi prezentată de scriitorii: Liviu Ioan Stoiciu, Iulian Ciocan şi Robert Şerban.
"Holograme, alegorie, onirism, coşmar, înscenări, halucinaţii - totul vătuit, epic, dintr-un film vechi, mut, «în care se găsea o istorie rece», sau dintr-o pictură naivă pervertită intelectual. Totul scos dintr-un laborator al memoriei drogate inconştient. Diana Corcan denunţă erorile dezvoltării civilizaţiei cotidiene, pune în discuţie dedesubturile adevărurilor sale, «părând a fi o joacă alienată». E surprinzător pentru un tânăr poet să încheie un volum de versuri cu «mă întreb ce să fac cu mine acum» - în condiţiile în care pentru el poezia (care curge pe toate drumurile, nu?), odată scrisă, îl eliberează. Scepticul nu mai ştie ce să facă mai departe cu îndoielile sale, cum spune filosoful: «eu am fost... eu voi face... eu sunt - nimic». Diana Corcan merge pe mâna unui expresionism tensionat, de genul celui al lui Nichita Danilov (să dau un exemplu de continuitate între generaţii), regizat, pus la cale să reabiliteze decadenţa. Întregul volum dă de gol starea poeziei: «e ca o boală care a cedat»", consideră Liviu Ioan Stoiciu.
"Holograme, alegorie, onirism, coşmar, înscenări, halucinaţii - totul vătuit, epic, dintr-un film vechi, mut, «în care se găsea o istorie rece», sau dintr-o pictură naivă pervertită intelectual. Totul scos dintr-un laborator al memoriei drogate inconştient. Diana Corcan denunţă erorile dezvoltării civilizaţiei cotidiene, pune în discuţie dedesubturile adevărurilor sale, «părând a fi o joacă alienată». E surprinzător pentru un tânăr poet să încheie un volum de versuri cu «mă întreb ce să fac cu mine acum» - în condiţiile în care pentru el poezia (care curge pe toate drumurile, nu?), odată scrisă, îl eliberează. Scepticul nu mai ştie ce să facă mai departe cu îndoielile sale, cum spune filosoful: «eu am fost... eu voi face... eu sunt - nimic». Diana Corcan merge pe mâna unui expresionism tensionat, de genul celui al lui Nichita Danilov (să dau un exemplu de continuitate între generaţii), regizat, pus la cale să reabiliteze decadenţa. Întregul volum dă de gol starea poeziei: «e ca o boală care a cedat»", consideră Liviu Ioan Stoiciu.
