"Oamenilor le place misterul. Le place sa intre in jocuri pe care nu le inteleg. In desfasurari de intimplari din care pot cistiga ceva sau din care pot iesi cu satisfactia ca binele invinge raul.
Straniul ascute simturile. Povestile cu eroi timizi, care distrug dusmani fara scrupule. Descatusarea de energii pentru cauze nobile. Toate, la un loc, compun un fel de fluid care iti da speranta, ingredientul magic al jocului de-a viata si de-a moartea.", afirma Robert David in povestirea Turnurile gemene.
Sa ne oprim putin asupra unui film pe care eu personal il consider nu numai important, ci si extrem de relevant pentru explicitarea temei alese: Minority Report. Filmul lui Spielberg reprezinta o cotitura nu numai in creatia cinematografica SF, ci si in cea a regizorului - unul dintre pionii establishment-ului cinematografiei mondiale. Si totusi, in Minority Report batrinul Steven se plaseaza in postura unui iconoclast, "razvratit" impotriva tipului de societate (retineti: am spus "tipului de societate") pe care a slujit-o exemplar, prin productiile sale, o viata intreaga. Trama filmului pare benigna: dezvoltarea stiintifica a societatii a ajuns la un punct in care s-a ivit posibilitatea de a se previziona actiunilor umane strict personale. Tema se iteste din start cu 2 restrictii (aparent impuse de necesitatea simplicitatii si accesibilitatii limbajului cinematografic): nu se pot face decit predictii la nivel individual (adica nu pot fi prezise actiunile unor grupuri sociale si nici a societatii in ansamblu), iar aceste preziceri nu pot fi decit "negative" (adica pot fi anticipate doar acele activitati antisociale, infractionale, criminale etc. ale persoanei care urmeaza sa le infaptuiasca).
Cu ajutorul tehnologiei ultrasofisticate si a unor "rebuturi" umane (ele insele "deseuri" ale unor experimente stiintifice anterioare) Statul, recte Puterea, adica Stapinul, "vizualizeaza" actele criminale ce urmeaza a se produce, APOI identifica, judeca si condamna infractorii in absenta, iar fortele de politie aresteaza si incarcereaza, indeplinind, astfel, sentinta. In acest caz insa, Starea Virtuala si cea Reala sint disimetrice: avem o crima si o victima virtuale (infractiunea neproducindu-se in realitate), dar o condamnare... reala (un potential criminal - care ar fi putut doar SA VREA sa comita o infractiune - incarcerat).
Sistemul se "gripeaza" in momentul in care un influent pion uman (corupt, dar singular) incearca sa-l utilizeze in beneficiul personal. In baza unui principiu ad-hoc al unei actiuni si reactiuni sociale, apare un oponent care ii dejoaca planurile, il demasca, restabileste echilibrul si reformeaza sistemul.
In cazul de fata, din viziunea regizorala transpare lipsa de entuziasm vizavi de marota americana: increderea oarba a yankeului ca tehnologia ii va putea rezolva toate problemele - de la potenta pina la nemurire, inclusiv asigurarea impartialitatii justitiei - fara ca el sa se implice moral si material sau - Doamne fereste! - sa-si riste viata. Steven Spielberg nu merge pina acolo incit sa puna sub semnul intrebarii insasi modelul social american; dar pare a avea suficiente "indoieli".
Concluzia mai larga ce pare a ne-o sugera regizorul american e ca orice evenimente dramatice (11 septembrie, razboaiele regionale si mondiale etc) sporesc puterea si violenta statului. Din fiecare incident, statul (fie ca e infrint, fie ca e invingator) iese intarit; impresia e ca se "hraneste" din fenomenele negative. Adica tocmai ceea ce subliniaza si Tolkien prin parabola din "Stapinului Inelelor": INELUL reprezinta evenimentul "deja produs ca urmare a actiunilor noastre". Cu fiecare actiune negativa, a fiecaruia dintre noi, "Stapinul Inelelor" (nepersonalizat, si aflat undeva departe, devine tot mai puternic si mai "apropiat" de cel care a facut raul, pedepsindu-l, dar si protejindu-l, ca sursa primordiala a puterii sale in permanenta crestere.
§
"Va veni o zi, dragul meu prieten, cind din nici un jurnal de stiri nu vor lipsi atrocitatile. Pentru ca tu, cel ce privesti, ai nevoie de ceva care sa-ti inspire teama. Frica este liantul universal. Nu altceva. Cind iti este frica, simturile se ascut, iar creierul reactioneaza la stimulii imediati. Memoria devine scurta, iar tu, doar un simplu omulet care stie in permanenta cit este ceasul", incheie acelasi pesimist Robert David.
Straniul ascute simturile. Povestile cu eroi timizi, care distrug dusmani fara scrupule. Descatusarea de energii pentru cauze nobile. Toate, la un loc, compun un fel de fluid care iti da speranta, ingredientul magic al jocului de-a viata si de-a moartea.", afirma Robert David in povestirea Turnurile gemene.
Sa ne oprim putin asupra unui film pe care eu personal il consider nu numai important, ci si extrem de relevant pentru explicitarea temei alese: Minority Report. Filmul lui Spielberg reprezinta o cotitura nu numai in creatia cinematografica SF, ci si in cea a regizorului - unul dintre pionii establishment-ului cinematografiei mondiale. Si totusi, in Minority Report batrinul Steven se plaseaza in postura unui iconoclast, "razvratit" impotriva tipului de societate (retineti: am spus "tipului de societate") pe care a slujit-o exemplar, prin productiile sale, o viata intreaga. Trama filmului pare benigna: dezvoltarea stiintifica a societatii a ajuns la un punct in care s-a ivit posibilitatea de a se previziona actiunilor umane strict personale. Tema se iteste din start cu 2 restrictii (aparent impuse de necesitatea simplicitatii si accesibilitatii limbajului cinematografic): nu se pot face decit predictii la nivel individual (adica nu pot fi prezise actiunile unor grupuri sociale si nici a societatii in ansamblu), iar aceste preziceri nu pot fi decit "negative" (adica pot fi anticipate doar acele activitati antisociale, infractionale, criminale etc. ale persoanei care urmeaza sa le infaptuiasca).
Cu ajutorul tehnologiei ultrasofisticate si a unor "rebuturi" umane (ele insele "deseuri" ale unor experimente stiintifice anterioare) Statul, recte Puterea, adica Stapinul, "vizualizeaza" actele criminale ce urmeaza a se produce, APOI identifica, judeca si condamna infractorii in absenta, iar fortele de politie aresteaza si incarcereaza, indeplinind, astfel, sentinta. In acest caz insa, Starea Virtuala si cea Reala sint disimetrice: avem o crima si o victima virtuale (infractiunea neproducindu-se in realitate), dar o condamnare... reala (un potential criminal - care ar fi putut doar SA VREA sa comita o infractiune - incarcerat).
Sistemul se "gripeaza" in momentul in care un influent pion uman (corupt, dar singular) incearca sa-l utilizeze in beneficiul personal. In baza unui principiu ad-hoc al unei actiuni si reactiuni sociale, apare un oponent care ii dejoaca planurile, il demasca, restabileste echilibrul si reformeaza sistemul.
In cazul de fata, din viziunea regizorala transpare lipsa de entuziasm vizavi de marota americana: increderea oarba a yankeului ca tehnologia ii va putea rezolva toate problemele - de la potenta pina la nemurire, inclusiv asigurarea impartialitatii justitiei - fara ca el sa se implice moral si material sau - Doamne fereste! - sa-si riste viata. Steven Spielberg nu merge pina acolo incit sa puna sub semnul intrebarii insasi modelul social american; dar pare a avea suficiente "indoieli".
Concluzia mai larga ce pare a ne-o sugera regizorul american e ca orice evenimente dramatice (11 septembrie, razboaiele regionale si mondiale etc) sporesc puterea si violenta statului. Din fiecare incident, statul (fie ca e infrint, fie ca e invingator) iese intarit; impresia e ca se "hraneste" din fenomenele negative. Adica tocmai ceea ce subliniaza si Tolkien prin parabola din "Stapinului Inelelor": INELUL reprezinta evenimentul "deja produs ca urmare a actiunilor noastre". Cu fiecare actiune negativa, a fiecaruia dintre noi, "Stapinul Inelelor" (nepersonalizat, si aflat undeva departe, devine tot mai puternic si mai "apropiat" de cel care a facut raul, pedepsindu-l, dar si protejindu-l, ca sursa primordiala a puterii sale in permanenta crestere.
§
"Va veni o zi, dragul meu prieten, cind din nici un jurnal de stiri nu vor lipsi atrocitatile. Pentru ca tu, cel ce privesti, ai nevoie de ceva care sa-ti inspire teama. Frica este liantul universal. Nu altceva. Cind iti este frica, simturile se ascut, iar creierul reactioneaza la stimulii imediati. Memoria devine scurta, iar tu, doar un simplu omulet care stie in permanenta cit este ceasul", incheie acelasi pesimist Robert David.
