Viata intr-o colivie de aur

A venit acasa cu o experienta frumoasa, pe care nu o va uita niciodata. Povestea incepe simplu, cu "am lucrat la palatul unei printese si al sotului ei in Riyad, capitala Arabiei Saudite, situat in cartierul diplomatic, cea mai sigura zona de pe intreg teritoriul tarii. Era un "oras in oras" daca se poate spune asa, iar acolo isi au sediul principalele ambasade ale tarilor lumii, precum si rezidentele diplomatilor straini. Este o zona bine pazita, cu puncte de control, cu personal inarmat", spune Iuliana B. A ajuns acolo prin intermediul unui contract intermediat de o firma din Bucuresti, in octombrie 2007 si a stat pana in septembrie 2008. Nu era prima experienta in tari arabe, pentru ca mai lucrase in Libia, inca din 1998. Cand i s-a prezentat oferta, nu a ezitat, fiind o ocazie buna sa obtina un venit frumusel. A fost avertizata inca de la inceput in ceea ce priveste regulile specifice vietii sociale, reguli pe care trebuia sa le respecte. Urma sa lucreze pentru familia unui print arab foarte respectat in acea parte de lume. Pe langa faptul ca se dorea un cadru medical cu experienta, o alta cerinta se lega de cunoasterea si respectarea traditiilor arabe. Dupa interviul de la Bucuresti, proba de foc a fost sutinuta pe un aeroport din Turcia, unde a fost verificata de serviciul de informatii al Arabiei Saudite. "Pe aeroport, in Istanbul, de unde urma sa ma imbarc pentru cursa spre Riyad, a intrat "intamplator" in vorba cu mine un tip foarte rafinat, cu infatisare de arab, desi el mi-a spus ca era pakistanez. Nu l-am crezut. M-a intrebat unde ma duc, ce urmeaza sa fac in Arabia Saudita, de ce am ales acest job, unde am mai lucrat. O discutie care ar putea fi considerata normala pentru doua persoane necunoscute pe un aeroport international, dar avand in vedere locul unde urma sa lucrez, cred ca a fost vorba despre o verificare. S-ar putea sa ma insel asupra acestui episod dar, repet, urma sa lucrez in casa unde locuieste una dintre persoanele marcante ale vietii economice din tara respectiva", a adaugat braileanca.

"Pentru o europeanca, viata acolo este una inchisa"

Printul este membru al Guvernului si de aceea Iuliana se fereste sa-i spuna numele. Casa in care locuiau este pozitionata in cartierul diplomatic, o cladire impozanta, cu foarte multe camere. Personalul administrativ era cazat in dependintele vilei, unde salariatilor li se asigurau toate conditiile: camere complet mobilate, dotate cu aparatura electrica si electrocasnica, inclusiv aer conditionat - un accesoriu strict necesar, date fiind temperaturile ridicate pe timpul zilei, peste 45 de grade Celsius. De altfel, si tinuta specifica arhicunoscuta, o roba de culoare neagra, numita "abaia" si voalul purtat pe cap - "mahramma", asigura protectia impotriva soarelui foarte puternic. Asta pentru ca riscul arsurilor sau aparitia a diferite forme de cancer de piele era foarte mare. In plus, tenul imbatraneste mult mai repede daca este expus la soare. "Tinuta nu este doar o roba simpla si neagra. Am vazut si tinute cu broderii complicate, tesute din fir de aur ori argint sau cu aplicatii de cristale Swarovski. Barbatii, in schimb, poarta o roba alba si turban, la fel si printul si le place sa foloseasca parfumuri fine, scumpe. Pentru o europeanca, viata acolo este una inchisa. Este, daca vreti, o viata intr-o colovie de aur, cu atat mai mult cu cat femeile nu au drepturi egale cu barbatii. De exemplu, femeile care se plimba singure pe strada nu sunt privite bine. De aceea, ele umbla tot timpul insotite de alte femei, de obicei rude de gradul I. Sotiile din inalta societate se plimbau prin oras doar impreuna cu sotii sau familiile lor", povesteste Iuliana. Fata a fost asistentul medical al familiei printului si facea parte din suita printesei, avand in acelasi timp grija si de copii: o fetita in varsta de 5 ani si un baietel de 3 ani. Cei doi aristocrati sunt oameni educati, rafinati, foarte primitori si respectuosi. Daca printesa ii cerea ceva, niciodata nu o facea la modul imperativ. Programul era anuntat cu o zi inainte si incepea in jurul orei 10.00 si putea sa tina pana la 23.00 - 24.00. Cand nu avea grija de copii, statea la dispozitia printesei. Intrucat viata sociala a barbatilor este complet separata de cea a consoartelor, Iuliana nu poate povesti decat despre activitatea printesei: "Cei doi copii aveau meditatori, care veneau acasa. S-au atasat de mine pentru ca eram mai tot timpul cu ei. De cele mai multe ori mergeam in parcurile de distractii din mall-uri. In casa se vorbea cel mai mult engleza, mai ales in prezenta copiilor. Si cu printesa tot in engleza vorbeam, la fel ca si in foarte putinele ocazii in care ma aflam in prezenta lui. De fapt, intreaga cladire era organizata in asa fel incat femeile stateau separat de barbati. Cum se distra printesa? In principal, erau vacantele de shopping in capitale europene, de unde venea incarcata de cadouri. Ne spunea ca isi cumpara tinutele de la cele mai cunoscute case de moda din Franta. La fel si bijuteriile. Nu se ducea niciodata singura in aceste vacante: ori mergea cu printul, ori cu familia. Cand statea acasa, chema stilisti care ii aranjau parul sau chema manichiurista ori se uita la televizor impreuna cu copiii".

"Cred ca este singura natie in care barbatii au cu adevarat grija de femei"

Pentru ca avea sa fie tot timpul in prezenta printesei si a copiilor, familia i-a cumparat mai multe randuri de haine europene, dar si traditionale. A avut chiar ocazia sa participe si la o nunta, fiind invitata de printesa la ceremonia organizata pentru nepoata sa. "Mi-a cumparat atunci o tinuta eleganta, dupa moda lor, dar foarte stralucitoare. De fapt, tinutele femeilor la acea nunta erau foarte stralucitoare. Este un ceremonial interesant si, ca particularitate, femeile petreceau separat de barbati. Practic, ele erau intr-o camera, iar sotii lor in alta si se distrau separat. Nu stiu cum petreceau ei, dar femeile dansau foarte mult pe melodii traditionale, fara bauturi alcoolice, pentru ca sunt interzise de religia lor. Singurul moment al nuntii in care invitatele il vedeau pe mire era atunci cand el venea impreuna cu familia sa stea cateva minute impreuna cu sotia, in camera unde erau femeile. Dupa aceea pleca in salonul unde stateau barbatii", isi aduce aminte braileanca. Desi la prima vedere pare ca sunt neglijate de barbati, Iuliana povesteste ca, de fapt, statutul femeii este unul privilegiat. Cat a lucrat in Libia si Arabia Saudita, nu a auzit de vreun caz de violenta domestica. "Sotiile sunt tinute acasa, nu fac nimic, doar au grija de copii si li se asigura tot ce este necesar. Nu le lipseste nimic. Cred ca este singura natie in care barbatii au cu adevarat grija de femei. Daca vor sa se casatoreasca, se duc la ea acasa si o cer de la tatal sau fratii sai. Dupa nunta, ei le asigura tot ce au nevoie: o casa - si cand spun asta ma refer la o vila, mobila, aur, orice. Isi pot lua o a doua nevasta, dar trebuie ca prima sotie sa-si dea acceptul. Si celei de a doua sotii trebuie sa-i asigure acelasi standard de viata ca primei neveste. Ele isi iubesc enorm de mult sotii. De fapt, de mici sunt crescute astfel, pentru a fi total daruite lor". Venita in Braila de cateva luni, Iuliana a reusit sa-si gaseasca un loc de munca intr-o unitate medicala din oras, unde castiga aproape la fel ca in Arabia Saudita. Diferenta este ca acolo viata este mult mai ieftina: spre exemplu, un plin de benzina costa aproximativ 4 dolari.

De ce emigreaza personalul medical

Sistemul medical romanesc s-a confruntat in ultima perioada cu mai multe probleme, iar una dintre cele mai grave dintre ele o reprezinta migratia cadrelor medicale in strainatate. In ultimii trei ani, din sistemul de sanatate brailean au plecat aproximativ 150 de asistenti medicali si sapte medici, care s-au orientat catre spitale sau clinici din Canada, Franta, Italia, Anglia, dar si din alte state. Salariile mici, posibilitatile reduse de a se perfectiona in cariera, instabilitatea sociala si dotarile sanitare precare au fost identificate ca principalele cauze care ii determina pe medicii si asistentii romani sa plece in strainatate. In opinia presedintelui Colegiului Medicilor Braila, dr. Florin Ioan, numarul medicilor care au plecat in strainatate reprezinta o pierdere mare pentru sistemul de sanatate brailean. "Aceste date ne-au fost cerute si le-am inaintat si Colegiului National. A crescut in ultimii trei ani numarul medicilor care au plecat, iar pentru Braila sapte medici mi se pare mult, tinand cont ca exista deficit de cadre", a declarat dr. Florin Ioan. Presedintele Colegiului Medicilor Braila a precizat ca printre problemele cele mai grave care determina migratia personalului medical din Romania se regasesc salarizarea necorespunzatoare si lipsa oportunitatilor de dezvoltare in cariera, dar mai ales nemultumirea fata de felul in care este privit medicul in societatea noastra. "Salariul mediu al unui medic primar este de circa 20 milioane de lei si este de inteles ca pleaca la salarii mai mari. Sunt mai multi medici care vor sa emigreze. Din cauzele obiective, exprimate de cat mai multi medici, reiese ca vor sa emigreze datorita atitudinii populatiei, felului cum sunt priviti aici. Afara medicul este privit altfel, este respectat. De vina nu este medicul, nici pacientul, ci sistemul", a afirmat dr. Florin Ioan.