• Teatrul ”Maria Filotti” a împlinit75 de ani • cu această ocazie a fost invitată să conferențieze, pe 23 septembrie, Veronica Dobrin, fost director al teatrului, care cunoaște foarte bine perioadele zbuciumate ale acestei instituții de cultură, dar și perioadele pline de împliniri
Pentru început, moderatorul conferinței, Călin Ciubotari, critic de teatru, s-a arătat impresionat de felul ”cum se raportează brăilenii la d-na Dobrin. Este o formă de respect și afecțiune cum rar mi-a fost dat să întâlnesc”. Apoi, același moderator a comparat perioada în care Veronica Dobrin a fost director (2000-2009) cu o epocă de aur pentru teatrul brăilean. ”Sunteți de acord?”, a întrebat-o Călin Ciubotari. ”Nu”, a răspuns scurt Veronica Dobrin, care a reamintit că în 2009 s-au sărbătorit 60 de ani de când teatrul are o activitate permanentă, în acest an fiind deja 75 de ani pentru instituția de cultură atât de iubită de brăileni.
”O mare dezvoltare a teatrului a fost și pe vremea comunismului”, a punctat Dobrin, amintind că în acele vremuri grele se montau piese și din dramaturgia universală și din cea națională, astfel că a devenit un spectator împătimit. ”Apoi, când am început o colaborare cu teatrul... Cred că m-a ajutat și tinerețea cu experiența pe care am avut-o”. Veronica Dobrin a povestit și despre subvenția Ministerului Culturii, condus în acele vremuri de Suzana Gîdea: ”A însemnat foarte mult pentru reabilitarea clădirii teatrului. Eram zilnic pe șantier... dar ne trimiteau și în alte părți și așa a trecut anul 1983. Teatrul trăia greu. Aveau spectacole la sala Progresul, dar dacă apărea vreo plenară, vreo conferință, nu se mai țineau spectacolele. Așa a apărut deprofesionalizarea”, povestește Dobrin, care era directorul Direcției de Cultură pe atunci. Cel care a reușit să mobilizeze trupa a fost Constantin Codrescu, care a preluat conducerea teatrului după ce Dumitru Pîslaru a suferit un atac cerebral, povestește Veronica Dobrin. ”Codrescu a montat piese grele: Vlaicu Vodă...” În decembrie 1984, Veronica Dobrin a fost schimbată din funcție și a revenit la catedră, iar apoi director la liceul Nicolae Iorga. Acolo au prins-o evenimentele din 1989.
”După Codrescu, la teatru a ajuns director George Motoi. Nu mai erau actori! Plecaseră! Așa că a înființat o clasă de actorie pe lângă facultatea Constantin Brâncoveanu… Au venit nume grele Radu Beligan, Victor Moldovan și așa s-a format o nouă trupă”, își amintește Veronica Dobrin. Marea realizare, însă, a avut-o Ion Bălan, în calitate de director la teatru, datorită relației cu Cătălina Buzoianu. ”Cel mai bun spectacol din istoria acestui teatru a fost Chira Chiralina, la care s-a muncit enorm”.
În '97, Mariana Nicolesco i-a propus să preia Fundația Darclee și așa a început concursul Hariclea Darclee.
”În 2000 s-a organizat concurs la teatru... Mă sună Anton Lungu: «Uite ce ne-am gândit... să ne ajuți și să vii la teatru...”. Vin pentru 3 luni, i-am răspuns, și o să căutăm un director care se potrivește... Și așa am stat 10 ani”. Pe regizorul Radu Apostol l-a «agățat» pentru teatrul Maria Filotti la București, după ce i-a văzut o piesă despre tineri. ”Radu Apostol, primul regizor la Brăila... și așa a început apropierea tinerilor de Brăila. În 2001, 2002... vine echipa de la Iași: Liviu Pintileasa, Alin Florea, Raluca... Elena. Această echipă s-a apropiat de elevi... s-au dus prin școli.(...) În primii ani, sala nu era plină niciodată. De exemplu, la ”Moartea unui comis voiajor” de Constantin Codrescu, în sală erau doar 9 spectatori. Și s-a jucat! Cred că spectatorii tineri de atunci sunt actualii spectatori”.
Veronica Dobrin a ținut să sublinieze că de acea perioadă o leagă restaurarea teatrului, și, bineînțeles, Festivalul de teatru Zile și Nopți. În legătură cu reușita acestui festival la Brăila, Veronica Dobrin a punctat: ”Datorez o bună parte din realizările mele domnului Constantin Codrescu, d-lui Bujor Macrin, directorul artistic, cu care am colaborat, doamnei Doina Papp, directorul festivalului, Cătălinei Buzoianu, președinte de oanoare al primei ediții”.
