• cartea a fost prezentată de poeta Monica G. Bularda și de scriitorul Valentin Popa • „Autorul are un stil care reușește să capteze atenția cititorului”, a spus dr. Valentin Popa • apărut la Editura Paideia, volumul „Ultimele trei vacanțe” a fost lansat în prezența autorului și a trei dintre personajele cărții: Albinosu, Țiganu și Vasca • banii obținuți din vânzarea cărților au ajuns, marți, de Moș Nicolae, la Bogdi, băiețelul aflat în dificultate
Săptămâna de după minivancanța de 1 Decembrie a debutat bine din punct de vedere editorial. Luni seară, la Palatul Lyra - recent reabilitat cu ajutorul fondurilor private - a avut loc lansarea celui de al doilea volum de proză al lui Vasile Munteniță, inginer energetician, care, în șase luni, a reușit să scoată de sub tipar nu mai puțin de două volume foarte bine primite de public.
Apărut la Editura Paideia, volumul „Ultimele trei vacanțe” a fost lansat în prezența autorului și a trei dintre personajele cărții: Albinosu, Țiganu și Vasca. El a fost prezentat, de asemenea, la Târgul de carte Gaudeamus, de la București.
„Luni seară, într-o atmosferă aproape familiară, patru personaje ale cărții „Ultimele trei vacanțe”, înconjurate de prieteni și de adevărați iubitori ai Brăilei de altădată, au povestit, au glumit și și-au amintit de întâmplări, oameni și lucruri care au încălzit atmosfera, dar și sufletele tuturor. O povață a răzbătut și a rămas pe buzele tuturor: zâmbetul, buna dispoziție și speranța sunt cele mai bune tămăduitoare medicamente pentru orice necaz („Dacă nu mai ai lacrimi de plâns, atunci... râzi!” - Amos Oz). Recunoștință și mulțumiri d-nei Gilda Monica Bularda și d-lui Valentin Popa, pentru bunăvoință și frumoasele și obiectivele opinii. Mulțumiri deosebite lui Costel Pătrășcan pentru găzduire și lui Teo (Constantin Teodorescu) pentru... tot!”, avea să afirme, a doua zi după inedita lansare de carte, ing. Vasile Munteniță.
Dincolo de zâmbetele afișate pe chipurile tuturor și de evocarea celei mai frumoase perioade a vieții - adolescența - trebuie precizat faptul că banii obținuți din vânzarea crății „Ultimele trei vacanțe” au ajuns, marți, la Bogdi, băiețelul aflat în dificultate. Adică exact în ziua de Moș Nicolae.
„Am certitudinea că, în curând, zâmbetul recăpătat al micuțului ne va însoți la următoarea lansare de carte”, a consemnat, încrezător, autorul volumului.
Luni seară, la lansarea volumului „Ultimele trei vacanțe”, au fost prezenți gazdele manifestării, Costel Pătrășcan și Constantin Teodorescu, iar prezentarea cărții a fost asigurată de poeta Monica G. Bularda și de cunoscutul scriitor brăilean Valentin Popa, același care i-a adus elogii binemeritate autorului și în luna iunie a.c., la debutul editorial al ing. Vasile Munteniță (lansarea cărții „Strada Brașoveni - poker, murături și vin”).
Pentru Monica G. Bularda, cartea recent lansată la Palatul Culturii Brăilene Lyra este „o spumoasă pledoarie despre bucuria trăirii împreună a celei mai frumoase perioade a vieții - adolescența”. „Totul se petrece cu multă, multă veselie. Acțiunea foarte dinamică este presărată cu multe aduceri aminte, întâmplări mai hazlii petrecute înainte sau după această întreită vacanță. Am citit cartea cu mare plăcere”, a spus, printre altele, Monica G. Bularda.
Elogii au fost aduse cărții ing. Munteniță și de către dr. Valentin Popa. „Autorul are un stil care reușește să capteze atenția cititorului. Miza cărții este, în cea mai mare parte, divertismentul”, a spus scriitorul Valentin Popa, afirmând, totodată, că ambele volume de proză lansate anul acesta de Vasile Munteniță sunt „surprinzător de bune”.
Cartea „Ultimele trei vacanțe”, lansată recent, uimește și binedispune cititorul. E o carte care te face să zâmbești și este captivantă pentru că te determină să empatizezi și să te identifici cu personajele. Redăm mai jos un fragment din „Ultimele trei vacanțe”, a lui Vasile Munteniță:
„Aflasem în vremea aceea un lucru care îmi spulberase pentru totdeauna mitul cu care atunci când eram mai mititei și ne jucam pe ulița satului, ne speriau bunicii sau cei mai mari decât noi:
- Intrați în curte, mă, să nu vă fure țiganii! strigau ei pentru a ne face să nu rămânem prea târziu la joacă.
La rândul lor țiganii își speriau copiii, amenințându-i că-i fură românii:
- Haida care, că vă fură gagii, mă! strigau și ei la ceata de puradei care înconjurau șatra sau alergau după căruțele cu coviltir.
Noi, cei câțiva băieți care aveam curajul să ne apropiem de șatră, eram primiți întotdeauna cu mare bucurie și nu plecam niciodată spre case până nu mâncam împreună cu ei.
Prin sat, oamenii, cu groază și dezgust, împrăștiaseră zvonul că țiganii se instalează lângă lac, pentru că mănâncă scoici și broaște. Într-una din zile, când mai crescusem nițel și nu-mi mai era așa de frică să mă joc cu câinii lor uriași și înfricoșători, l-am întrebat pe Constandin:
- Nene, e-adevărat că mâncați scoici?
El s-a uitat la mine amuzat, s-a scărpinat pe ceafă împingându-și pălăria pe ochi și după ce și-a netezit mustața de câteva ori, mi-a răspuns râzând:
- Mă, mânca-te-ar bâticu de puradeu! noi nu mâncăm nici scoici și nici orăcăitoare. Nu prea mâncăm nici pește, că ne descurcăm cam greu cu oasili. Da’ la noi la țâgani i-o vorbă luată tot de la rumâni: „Să mănâncă gura ta tot ce zboară, în afară de aeroplane; tot ce-i în apă în afară de su’marine; șî tot ce-i pă pământ șî are patru picioare, în afară dă scaune șî mese!”
Deși nu-mi răspunsese prea clar la întrebare, după mulți, mulți ani, aveam să aflu nu doar că broscuțele și scoicile sunt bune de mâncat, dar și că sunt printre cele mai căutate delicatese pe la casele mari.”
