* potrivit unui ghid publicat la sfârşitul săptămânii trecute, persoanele care oferă meditaţii în privat au obligaţia de a se înregistra la Registrul Comerţului, de a avea casă de marcat şi de a plăti impozit pentru veniturile realizate * în România, potrivit primului studiu privind fenomenul meditaţiilor, unul din trei elevi merge la pregătire la cel puţin o materie, în special elevii care au de susţinut examene * matematica, limba română şi limbile străine sunt disciplinele la care se solicită cel mai frecvent ore de pregătire suplimentară * deşi mulţi profesori oferă meditaţii, puţini sunt cei care dau bon fiscal la finalul sesiunii
ANAF a început “vânătoarea” de profesori! Vorbim despre dascălii care oferă meditaţii în privat, dar care nu sunt înregistraţi la Fisc şi nu plătesc impozite pentru sumele câştigate din această activitate. Concret, vinerea trecută, ANAF a publicat “Ghidul privind tratamentul fiscal aplicabil veniturilor obţinute din meditaţii, acordate în particular de persoanele fizice”, document prin care profesorii şi alte persoane care fac pregătire cu elevii în particular trebuie să fie înregistrate la Registrul Comerţului şi să aibă casă de marcat. De asemenea, aceştia au obligaţia de a depune Declaraţia unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice (formular 212) până la data de 25 mai.
Fenomenul meditaţiilor în România: 1 din 3 elevi face pregătire la cel puţin o materie
Despre “industria meditaţiilor” se vorbeşte de ani buni. Anul trecut, Societatea Academică din România (SAR) şi Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES), alături de Friedrich Ebert Stiftung România (FES), au realizat studiul naţional “Meditaţiile în România: sistem educaţional paralel sau complementar?”, primul studiu care analizează fenomenul meditaţiilor din ţara noastră după aderarea României la Uniunea Europeană. Potrivit studiului, 1 din 3 copii este cuprins în acest sistem al meditaţiilor. La pregătire merg cu preponderenţă elevii din mediul urban, din clasele terminale şi care sunt nemulţumiţi de educaţia de la şcoală.
Studiul mai arată că dintre elevii care iau meditaţii cei mai mulţi accesează lecţii suplimentare pentru matematică (80%), iar aproximativ o treime iau meditaţii la limba română (33%) sau limbi străine (29%). În general, majoritatea elevilor iau meditaţii la o singură materie (56%), iar 1 din 3 elevi face meditaţii la două materii. Cei mai mulţi elevi participă la meditaţii o dată pe săptămână, iar 1 din 4 participă chiar de câteva ori pe săptămână.
În cadrul studiului realizat de SAR şi IRES au fost chestionaţi şi părinţii, care au afirmat că elevii au nevoie de meditaţii pentru a dobândi cunoştinţe la nivel mediu, iar această activitate ar trebui fiscalizată. Sistemul orelor particulare/meditaţiilor este accesat în mai mare măsură de către părinţii din mediul urban, cu studii medii şi superioare, care au unul-doi copii în familie, venituri peste medie şi care sunt nemulţumiţi de sistemul public de educaţie.
În ceea ce priveşte plata meditatorului, aceasta se face pe baza unei înţelegeri între părinţi şi profesori şi sunt puţine cazuri care au drept bază o formă contractuală şi/sau bonuri fiscale.
Costul mediu al unei şedinţe de pregătire particulară este între 50-100 de lei, iar o familie plăteşte lunar aproximativ 300 de lei pentru un copil în scopul meditării. Redactorii “Obiectiv” au vorbit despre banii care se duc pe meditaţii cu părinţi care au elevi în clase terminale şi vor susţine examenele de Evaluare Naţională şi Bacalaureat vara aceasta. Astfel, costul unei sesiuni de pregătire la matematică variază între 50 lei şi 80 lei. La limba română, costul unei meditaţii variază între 60 şi 70 lei. La Bacalaureat, o sesiune de pregătire la istorie, geografie, fizică sau filosofie variază între 50 şi 70 lei.
Ce spun reprezentanţii învăţământului brăilean despre ghidul ANAF?
Valeriu Partene, preşedintele Sindicatului “Învăţământ” Brăila recunoaşte că sunt profesori care oferă meditaţii, însă nu crede că ar trebui să vorbim despre o “industrie” a pregătirilor în particular. Cu toate acestea, Partene consideră că în mod corect dascălii ar trebui să se înregistreze la Fisc.
“Din punctul nostru de vedere nu este o chestiune care să fie generalizată la nivelul sistemului pentru că nu toţi profesorii fac acest lucru. Sunt discipline la care meditaţiile nu îşi găsesc rostul, iar la cele unde se întâmplă lucrul acesta ar fi normal ca acei colegi care desfăşoară astfel de activităţi şi din ele obţin un venit să şi-l declare. Din câte ştiu eu, la Brăila avem colegi care au astfel de preocupări, care dau meditaţii şi care sunt înscrişi la Fisc şi îşi plătesc contribuţiile. Ba mai mult, au şi locuri speciale unde dau aceste activităţi, deci ele sunt deschise, pot fi văzute fără niciun fel de ocoliş“, susţine liderul sindicatului brăilean.
Pe de altă parte, Valeriu Partene afirmă că sunt părinţi care îşi doresc mai mult pentru copilul lor şi apelează la meditaţii, iar nevoia de pregătire “trebuie şi ea rezolvată printr-o formulă”.
De acord cu meditaţiile în privat este şi inspectorul şcolar general, prof. Cătălin Canciu, însă susţine că toate veniturile obţinute din astfel de activităţi trebuie impozitate.
“Meditaţiile s-au făcut, se fac şi se vor face, nu trebuie să ne ascundem după deget. Însă orice venit în România trebuie impozitat. Asta e legislaţia! Indiferent de activitate! Şi cel care cântă manele şi profesorul şi medicul, toţi trebuie să mai taie şi chitanţe. Iar dacă e să vorbim din punct de vedere etic, profesorul nu trebuie să pregătească propriul elev. Iar pregătirea în particular trebuie să fie asumată atât de profesor, cât şi de elev şi părinte”, ne-a declarat şeful Inspectoratului Şcolar Judeţean Brăila.
Exemplu de “Aşa DA!”. Iulian Danielescu, profesorul de matematică care dă bon fiscal după fiecare pregătire
Iulian Danielescu este de 33 ani profesor de matematică la Colegiul Naţional “Nicolae Bălcescu” şi unul dintre dascălii de top din învăţământul brăilean dacă ne uităm la rezultatele pe care le-a avut cu elevii săi. Nu e niciun secret că oferă meditaţii în privat, însă după fiecare sesiune de pregătire le dă elevilor bon fiscal şi îşi plăteşte impozitele la stat. Şi nu face acest lucru de ieri de azi, ci de pe vremea în care “Garda Financiară avea un sediu pe strada aceea de la Grădina Mare”. Inclusiv atunci când s-a întâmplat să fie o problemă la casa de marcat acesta a făcut un fel de “chitanţă de mână”, iar la sesiunea următoare de pregătire a dat copiilor două bonuri fiscale, cel pentru săptămâna care trecuse şi cel pentru sesiunea în curs.
“Să fie vreo 15 ani sau mai mult de când fac lucru acesta. Încă de pe vremea în care nu funcţionau casele de marcat, adică tăiam facturi-chitanţe. Nu îmi aduc precis aminte anul când am început, dar ştiu că nişte părinţi, angajaţi la Garda Financiară, care s-a desfiinţat am înţeles demult, şi care aveau copiii la pregătire la mine mi-au sugerat această variantă. Tăiaţi facturi-chitanţe! Şi aşa am procedat! De ce fac lucrul acesta? În primul rând e o datorie către statul român şi în al doilea rând deoarece am mulţi colegi pregătiţi cu pixul pe hârtie să mă reclame din orice motiv”, ne-a mărturisit Iulian Danielescu.
Deşi nu a dorit să comenteze prea mult de ce alţi colegi nu se înregistrează şi nu îşi declară veniturile la ANAF, Iulian Danilescu a “spart” mitul conform căruia ar fi multă birocraţie în spatele acestui proces.
“De ce nu o face toată lumea? Poate să fie acea dorinţă de a nu da un 3% la taxe-impozite, ceea ce să ştiţi că e o sumă foarte mică. Bine, e un 3% la microîntreprinderi şi un 5% la dividente. Sumele sunt relativ foarte mici faţă de venituri şi pentru liniştea omului e mult mai bine să-i dea şi să nu gândească că cineva o să-l întrebe: «Oare aţi tăiat bonuri la casa de marcat». Acum, într-adevăr, a costat ceva înregistrarea. E casa de marcat, prima, că după aceea a venit o altă legislaţie, au trebuit schimbate cu alea pe net, care trimit automat bonul pe net. Deci alţi bani. După aceea este service-ul la casa de marcat, din şase în şase luni. Dar birocraţie nu e! E foarte simplu! Evident că firma are contabil, o dată la trei luni ia toate bonuleţele etc, dar e o chestie normală, ca la orice altă firmă sau PFA. Face parte din economia de piaţă”, susţine prof. Iulian Danielescu.
