La fel ca Adrian Nastase, care nu a cazut victima inamicilor din alte partide, ci colegilor din PSD, comisarul Sorin Leitoiu nu a clacat in razboiul cu lumea interlopa, ci s-a trezit imbrincit pe scarile politiei de superiorii de la Bucuresti. Caci, sa fim seriosi, demisiile "din motive personale", aburelile cu "sint batrin si obosit" nu le crede nici ala (refuz sa cred ca au fost mai multi) care a pus botul la pacaleala liberala cu baza NATO la Braila.
Povestea "demisiei" comisarului Leitoiu imi aminteste de bancul cu directorul centralei de la Cernobil. Care, dupa celebra explozie, s-ar fi sinucis. Cica ar fi vrut sa se sinucida si directorul adjunct, insa nu l-au gasit acasa.
Ei bine, gestul lui Leitoiu, care ar putea fi gresit asociat cu cel al unei demisii de onoare, ascunde in spatele sau un intreg putregai care pare ca a cuprins politia braileana. Si nu de ieri de azi, ci de ani de zile. Mincatoriile si jocurile de culise, vinatoarea de functii si conflictele de interese imi creeaza impresia ca IJP-ul aduce din ce in ce mai mult cu un partid pe cale sa se destrame. Doar ca, fireste, un asemenea lucru, institutional vorbind, nu se poate intimpla. Insa, lucru cert, problemele de la Braila sint atit de grave, incit politia locala a fost scoasa din carti atunci cind IGP-ul impreuna cu politia spaniola a desfasurat o actiune de amploare chiar sub nasul subcomisarului Chivu.
Si de ce ne-am mira ca lucrurile stau asa? Unde in alta parte, seful Politiei joaca la loto impreuna cu personaje cercetate de institutia pe care o conduce? Unde in alta parte, seful biroului Judiciar se ia de mina cu interlopii si da ziaristii in judecata? Si unde in alta parte asemenea lucruri ramin netaxate? Caci, la urma-urmei, demisia lui Leitoiu este, mai degraba, un gest menit sa-l apere pe acesta, decit o pedeapsa. Comisarul si cei care i-au dat brinciul prietenesc pe scari nadajduiesc ca apele sa se linisteasca, leafa sa mearga, caci - nu-i asa? - unde pute-i cald si bine.
Eu insa tot mai sper ca in politia braileana sa se faca, in sfirsit, curat, si, eventual, daca cei din conducerea institutiei vor dori sa-si dea demisia, sa fie gasiti acasa.
Povestea "demisiei" comisarului Leitoiu imi aminteste de bancul cu directorul centralei de la Cernobil. Care, dupa celebra explozie, s-ar fi sinucis. Cica ar fi vrut sa se sinucida si directorul adjunct, insa nu l-au gasit acasa.
Ei bine, gestul lui Leitoiu, care ar putea fi gresit asociat cu cel al unei demisii de onoare, ascunde in spatele sau un intreg putregai care pare ca a cuprins politia braileana. Si nu de ieri de azi, ci de ani de zile. Mincatoriile si jocurile de culise, vinatoarea de functii si conflictele de interese imi creeaza impresia ca IJP-ul aduce din ce in ce mai mult cu un partid pe cale sa se destrame. Doar ca, fireste, un asemenea lucru, institutional vorbind, nu se poate intimpla. Insa, lucru cert, problemele de la Braila sint atit de grave, incit politia locala a fost scoasa din carti atunci cind IGP-ul impreuna cu politia spaniola a desfasurat o actiune de amploare chiar sub nasul subcomisarului Chivu.
Si de ce ne-am mira ca lucrurile stau asa? Unde in alta parte, seful Politiei joaca la loto impreuna cu personaje cercetate de institutia pe care o conduce? Unde in alta parte, seful biroului Judiciar se ia de mina cu interlopii si da ziaristii in judecata? Si unde in alta parte asemenea lucruri ramin netaxate? Caci, la urma-urmei, demisia lui Leitoiu este, mai degraba, un gest menit sa-l apere pe acesta, decit o pedeapsa. Comisarul si cei care i-au dat brinciul prietenesc pe scari nadajduiesc ca apele sa se linisteasca, leafa sa mearga, caci - nu-i asa? - unde pute-i cald si bine.
Eu insa tot mai sper ca in politia braileana sa se faca, in sfirsit, curat, si, eventual, daca cei din conducerea institutiei vor dori sa-si dea demisia, sa fie gasiti acasa.
