Intreg programul a avut avantaje si hibe. In prima categorie, mai mica din nefericire, intra constientizarea romanului ca e mai bine (si mai ieftin) sa previi decit sa tratezi. Unii s-au trezit ca deja au afectiuni cronice - diabetul fiind prezent cel mai des in diagnostice - altii au primit doar recomandari sau tratamente preventive, iar majoritatea e in regula. De asemenea, data fiind amploarea unor afectiuni sau "inclinatia" spre anumite boli, Ministerul Sanatatii isi poate evalua acum bugetul de cheltuieli. Probabil pe asta s-a si bazat ministrul Eugen Nicolaescu atunci cind a invocat posibilitatea desfiintarii, la toamna, a acelui plafon care impiedica farmaciile sa elibereze retete compensate spre sfirsitul lunii.
Programul a fost finantat de asa-numita "taxa pe viciu", introdusa cu doi ani in urma in pretul pachetelor de tigari. Peste un miliard de euro se strinsesera pina la debutul campaniei si de aici incep intrebarile. Si inaintea acestui program, orice om cu asigurare de sanatate putea cere medicului de familie trimitere la un laborator pentru un set consistent de analize. Gratuitatea este acordata, la cerere, o data pe an, iar la urgenta - ori de cite ori se impune. Din acest punct de vedere, campania a cheltuit in plus doar pentru cei neasigurati. O alta hiba pe care campania pare sa o fi ignorat este teama unora ca analizele sa nu fi fost gresite. Repetarea lor costa, dar nu-i vindeca pe reticenti de neincrederea in sistem. Un alt efect a fost aglomerarea spitalelor, consecinta inerenta atitor rezultate anormale. Dar ministrul a fost prevazator si a anuntat cu mai mult timp in urma construirea a opt spitale regionale. Semne bune are, asadar, sistemul de sanatate, dar parca ceva tot scirtiie la el: ba nu-i buna reteta la farmacie, ba nu sint medicamente in spital ori e aglomerat la cabinetul medicului, ca sa nu mai vorbim de salariile mici din domeniu. Vicii pentru care nu e taxat nimeni.