Între 40 şi 70 la sută din cazurile de obezitate au o componentă genetică şi, deşi a fost legată tradiţional de partea de mijloc a corpului, o mare cantitate din genele acestei boli sunt legate de creier, care ne face să simţim mai multă sau mai puţină foame, sau să renunţăm la mâncare, relatează agerpres.ro.
Biologia obezităţii
„Obezitatea este în creier", a subliniat dr. Ruth Loos, directoarea Programului privind metabolismul şi genetica obezităţii al Institutului de Medicină Personalizată Charles R. Bronfman din New York, în cadrul Simpozionului Internaţional desfăşurat la Madrid. Potrivit ei, un studiu actual se axează pe descoperirea de noi gene pentru a înţelege mai bine biologia obezităţii, care este „cea care ne face să devenim obezi".
În opinia sa, potrivit informaţiilor actuale nu este posibil să se anticipeze în mod precis cine va suferi sau nu de obezitate. De fapt, se poate prezice între 5 şi 20 la sută din genetica asupra obezităţii, a spus experta. Potrivit dr. José María Ordovás, director al laboratorului de Nutriţie şi Geomatică de la Universitatea Tufts (SUA), obezitatea nu este o problemă care răspunde unei gene unice - de fapt se cunosc circa 200 de gene asociate acestei patologii.
Cantitatea de grăsime
Dr. Ordovás a explicat că există un mediu „obeso-genic" în care trăim şi la care suntem expuşi (când mâncăm, când dormim mai puţin decât normal, când suntem supuşi stresului..) iar cunoaşterea acestui mediu este un fel de „călcâi al lui Ahile", care împiedică oarecum progresul cercetărilor.
Expertul în nutriţie a subliniat că „dialogul care există între gene şi mediul înconjurător se modelează prin epigenetică", cum este cazul bebeluşilor expuşi riscului de a deveni obezi prin alimentaţia în exces a mamelor în timpul sarcinii. Ordovás s-a referit şi relaţia care există între obezitate şi nivelul socio-economic şi cel al educaţiei, astfel încât persoane cu o mare prezenţă a genei FTO (legată frecvent de această patologie) nu ajung obeze datorită deprinderilor de viaţă sănătoase. La rândul său, dr Antonio Vidal-Puch, de la Universitatea din Cambridge, a precizat că problema obezităţii nu este excesul de grăsime pe care îl are o persoană, ci cantitatea acesteia prezentă în unele organe ca ficat, muşchi sau creier, care ajung să nu mai funcţioneze, patologie cunoscută drept „sindromul metabolic".
