De data aceasta, prefectul judetului Galati, Mihai Capra, a declarat ca discutiile pe tema solutiei propuse de Consiliul Judetean Braila, conform careia municipiul vecin sa dea inapoi 500 de hectare de teren, nu mai merita a fi continuate. Asta pentru ca, spune el, Galatiul iese in pierdere din toata aceasta afacere, din moment ce impozitele vor merge la Braila, dar investitiile sint facute de galateni. La rece privind lucrurile, are si prefectul lor dreptate: e cam anormal sa investesti niste bani intr-o zona - vreo 25 de milioane de euro pina acum - dar beneficiile sa le primeasca altii, care n-au bagat nici un leu. Chiar daca brailenii ar putea spune ca Galatiul cistiga 500 de hectare de teren, ei de fapt pierd, pentru ca in prezent au 1.000. E drept ca toate cele 1.000 de ha sint, teoretic, ale judetului Braila, dar, practic, gratie hotaririi Guvernului Nastase, ele sint acum ale Galatiului. O situatie bizara, din care, in acest context, nu se va putea iesi vreodata. Asta pentru ca, sint convins, tot timpul se vor gasi motive de cearta intre cele doua administratii.
Solutii exista, cu siguranta: ori sa se schimbe efectiv granitele administrativ-teritoriale ale celor doua judete, iar cele 1.000 de hectare sa ramina si teoretic ale Galatiului, nu doar practic, ca acum, ori cele doua judete si orase sa se uneasca in unul singur, ori sa se creeze cu adevarat o zona metropolitana, in care ambele tabere sa aiba aceleasi drepturi si obligatii. Culmea insa este ca Braila si Galati duc acum un razboi absurd, pe care l-a declansat, de fapt, Bucurestiul. Si e clar ca, pina la urma, tot capitala poate sa rezolve problema, indiferent de metoda pe care o va adopta. Revoltator este insa altceva: ca Bucurestiul nu a facut absolut nimic in toti acesti ani, iar reprezentantii de acolo ai Brailei, parlamentarii, n-au miscat un deget pentru a inchide, intr-un fel sau altul, conflictul. Va mai amintiti cum promiteau toti candidatii la alegerile din 2004 ca rezolvarea problemei celor 1.000 de hectare va fi o prioritate in cazul in care ajung la guvernare? Ei bine, unii dintre ei au fost doi ani la putere, altii patru ani, dar nici unii, nici altii n-au intreprins nimic in aceasta privinta. Vor veni din nou alegerile, subiectul va reintra in agenda electorala a candidatilor, unii vor ajunge in Parlament, iar noi vom ramine cu razboiul. Un razboi al orgoliilor, in care nu vor exista invingatori, ci doar vreo 600.000 de victime care se visau a doua mare aglomerare urbana a tarii.