Ziua Mondială a Teatrului a stat la "Maria Filotti" sub semnul sensibilităţii, al frumosului, al artei pure, aşa cum i-ar fi plăcut actorului Cornel Cimpoae, memoriei căruia a fost dedicat concertul de sâmbătă. Tradiţionalele mesaje transmise cu prilejul Zilei Mondiale a Teatrului, citite de obicei pe scenă, într-o atmosferă de sărbătoare, au fost de astă dată înmânate discret spectatorilor, în plicuri oferite de elevi voluntari. Mesajul internaţional a fost transmis de actriţa Judith Olivia Dench, iar mesajul naţional de preşedintele Uniter, actorul Ion Caramitru. "Teatrul te pândeşte ca să te închidă între ziduri, unde poţi găsi liniştea de care ai nevoie pentru a gândi liber şi spontan. Unde, dintr-odată, te trezeşti copil gata de a pune mâna fie pe o floare, fie pe un buzdugan. Unde poţi fi sigur că visezi aievea. Că ochii tăi deschişi văd lumea aşa cum este, nu cum vrea să pară, unde, dacă adormi, pierzi şirul de surprize care ţi s-au rezervat. Când vii la Teatru, să-ţi iei în ghiozdan şi gustarea de a doua zi. Ai să uiţi de tine şi-o să-ţi fie foame, chiar la miezul nopţii, când, cu ochii mari deschişi, vei simţi că viaţa are pentru tine un loc rezervat în stal. Tot timpul", a transmis Ion Caramitru tuturor iubitorilor teatrului.
Maria Răducanu - independentă, nonconformistă, o voce excepţională
Cântăreaţa Maria Răducanu şi chitaristul Maxim Belciug au oferit brăilenilor prezenţi privilegiul de a asculta două ore de muzică balsam pentru suflet. Maria Răducanu a demonstrat că are o voce excepţională, sigură, puternică, cu un ambitus de invidiat, o dicţie pe care o regăseşti rareori la cântăreţii mult promovaţi, iar Maxim Belciug a acompaniat-o cu o chitară sensibilă, nervoasă, pasională, punând în evidenţă frumuseţea vocii solistei. Concertul a durat două ore, dar spectatorii au fost atât de cuceriţi de frumuseţea momentului, încât cele două ore au trecut ca două clipe. Au fost interpretate melodii franţuzeşti, din creaţia lui Adrian Le Roy, italiene, create de Caldara, Pergolesi, Monteverdi şi Caccini, câteva creaţii ale lui Federico Garcia Lorca şi Matilde Salvador, cântece tradiţionale ruseşti sau pe versuri de Esenin, dar şi româneşti, "Mi-eşti dragă", Alexandru Leon şi Alfred Mosoiu, "Pe lângă plopii fără soţ", de Guilelm Sorban şi Mihai Eminescu, "Pe boltă când apare luna", de Ionel Fernic şi Aurel Felea. Spectatorii au rămas încântaţi de performanţa artistică. Pe buzele tuturor stăteau două simple întrebări: "Cine este Maria Răducanu?" şi "Unde a stat ascunsă până acum?"
Maria Răducanu nu există oficial drept cântăreaţă, deşi are concerte, premii şi albume. Ea spune că există doar în fapt, în sensul că oamenii vin la cântările ei, o aplaudă, o felicită, şi îi spun apoi că i-a emoţionat. Maria Răducanu s-a născut pe 3 noiembrie 1967, la Huşi, în judeţul Vaslui. De la tatăl său a învăţat vioara, este profesor de muzică, iar de la mama sa a moştenit vocea. Pe parcurs a învăţat şi chitara, singură. A cântat de la patru ani, când mergea în mici "turnee" cu educatoarele prin grădiniţe, iar de la opt ani a studiat vioara cu tatăl său. De la 12 până la 24 de ani a participat la tot felul de concursuri şi festivaluri de muzică tânără şi jazz unde îşi cânta propriile compoziţii acompaniindu-se singură la chitară. În acest timp a urmat şi Facultatea de Filologie, secţia franceză-engleză, a Universităţii "Cuza" din Iaşi, iar în '89 s-a transferat la Universitatea Bucureşti pentru a învăţa jazz, dar nu s-a regăsit în şcoala de jazz, aşa că l-a descoperit tot singură. La începutul anului 2000, constrânsă financiar, a decis să facă din cântat o meserie, a decis, aşa cum mărturisea într-un interviu, să recunoască muzica drept vocaţie şi să o trateze ca atare. A ajuns acum să aibă nouă ani de carieră muzicală discretă, timp în care a înregistrat nouă albume. Cântă prin cluburi de jazz, intră rar într-un circuit de concerte, e independentă şi nonconformistă.
