Şi ca să ne convingă că chiar este dedicată muncii de ales al neamului prost, Marioara Nistor pune la cale şi acţiuni populiste, fără finalitate, făcute doar de dragul de a apărea în ziare. Cum altfel am putea cataloga demersul Marioarei Nistor de a ieşi cu cearşaful în stradă, în semn de admiraţie faţă de naţiune & popor? E adevărat că tanti Marioara a precizat că ideea de a desfăşura acel drapel de 100 de metri lungime, în Parcul Monument, a aparţinut organizaţiei de tineret a UNPR Brăila, dar atât timp cât dumneaei a pozat în vârful de lance al acestei acţiuni, noi i-o punem ei în cârcă.
Mie, sincer vă zic, mi-ar fi fost ruşine să stau astăzi (joi, 3 septembrie 2015) în Parcul Monument atârnat de o pânză (nu, nu de păianjen) tricoloră şi să nutresc false sentimente de patriotism. La 22-25 de ani cred că orice tânăr ar trebui să aibă preocupări mai serioase decât să apară în braţe cu un cearşaf (fie el şi tricolor), ca să vadă lumea, sanchi, cât de mult iubeşte el România.
Pe madam Nistor o înţeleg, căci, v-am zis, în ultima vreme ea pare tot mai disperată să apară prin ziare, să vadă alegătorii că face ceva, că, vorba aia, merită încă un mandat de parlamentar, la alegerile din 2016. Dar tinerii ăia de la UNPR chiar nu au creier, chiar nu au realizat că sunt penibili făcând o acţiune de tip "zgomotecă", o acţiune care, de fapt, nu îşi propune absolut nimic?
Uite, ca să nu spună că sunt băiat rău, mi-aş permite să le cer tinerilor de la UNPR Brăila pânza aia tricoloră de 100 de metri lungime, să mi-o dea mie de tot. Îmi imaginez că cearşaful ăla are o mare valoare sentimentală pentru ei, dar îi asigur că voi trata cu tot respectul bucata de pânză: vreau să îmi fac parapantă din ea, să mă bălăngăn de colo-colo pe cerul patriei pe care, evident, şi eu o iubesc de nu mai pot!
