• Rareș Georgian Mihalcea este elevul din Brăila care a reușit performanța de a fi admis la cea mai bună facultate din lume: Harvard • elev în clasa a XII-a la Colegiul “Bălcescu”, Rareș s-a calificat în gimnaziu și liceu la 15 olimpiade naționale, la disciplinele fizică, astronomie, matematică, geografie și, recent, la germană • tânărul se implică și în multe activități extrașcolare, fiind voluntar la Centrul Județean de Excelență Brăila, Crucea Roșie, dar și liderul tinerilor din Parohia “Sfânta Filofteia” din Chercea
Nu mai puțin de 56.937 elevi din întreaga lume au aplicat anul acesta pentru a studia la Harvard, Statele Unite, cea mai prestigioasă universitate din lume. Din aceștia, doar 1.942 tineri au fost acceptați, adică o rată de admitere 3,4%. Din România, patru elevi au reușit această performanță remarcabilă, printre care și unul din Brăila. Se numește Rareș Georgian Mihalcea, este elev în clasa a XII-a la Colegiul “Bălcescu” și olimpic la cinci materii: matematică, fizică, astronomie și astrofizică, geografie și limba germană. Povestea admiterii lui la Harvard pare un scenariu de film, iar finalul te face să crezi că cineva, acolo sus, a așezat lucrurile în favoarea sa. Dincolo de rezultatele pe plan academic, Rareș este un tânăr pe care îl caracterizează onestitatea, meritocrația și bunul-simț. Visul lui este să se întoarcă la un moment dat înapoi în țară și, la fel ca alți colegi din generația sa, să încerce să schimbe ceva.
“Nu am crezut niciodată că o să fiu admis!”
Rareș și-a dorit de mulți ani să studieze la o facultate de top din străinătate, mai exact din clasa a VI-a, când s-a calificat la olimpiada națională de fizică. Atunci a văzut ce performanțe au colegii lui mai mari, care aveau planuri să plece să învețe în străinătate. Tot acolo l-a întâlnit pe Radu Andrei, un alt elev remarcabil al Brăilei, care ulterior i-a devenit mentor.
“Am văzut că Radu își dorea să studieze acolo și m-am gândit că poate ar fi frumos să ajung și eu la Harvard. Dar nu pot să spun că am îndrăznit vreodată să visez, să mă văd acolo. Era doar un gând atunci, o dorință de copil”, ne-a povestit tânărul.
Timpul a trecut, rezultatele la olimpiade au început să apară și au fost tot mai bune de la un an la altul, iar în clasa a XI-a a realizat că are o șansă reală să fie admis la o universitate foarte bună din Statele Unite. Așa că anul acesta, când s-au deschis înscrierile, Rareș a aplicat la 21 facultăți printre care Harvard, Princeton, Yale, MIT și Stanford. După un timp au început să vină și răspunsurile. A fost respins la 17 din cele 21 de universități la care a aplicat. “Au fost cred că patru respingeri la rând”, ne-a povestit tânărul.
La alte două facultăți a fost pus pe lista de așteptare și doar la două a fost admis. Prima la care a intrat a fost Colby College, un colegiu foarte selectiv, șansele de admitere fiind de 6%. Cei de la această facultate i-au oferit lui Rareș și bursa “Presidential Scholar”, care este cea mai înaltă distincție pe care guvernul american o poate oferi unui student. Cu această bursă, Rareș ar fi avut oportunitatea de a se implica în programe de cercetare încă din primul an de facultate.
“Din momentul acela n-am mai avut nicio așteptare, am zis sunt intrat aici, sunt liniștit. Harvardul era acum ultima la care mă gândeam că pot intra”, ne-a spus Rareș.
Cea de-a doua universitate la care a fost admis este și cea mai bună din lume: Harvard. Și, culmea, de la Harvard a aflat ultimul răspuns. Iar astfel planurile i-au fost date peste cap în cel mai frumos mod posibil.
“Pe 31 martie, la ora 02.00, au venit și răspunsurile de la universitățile din Ivy League (n.r. un grup de opt colegii considerate standardul de aur al învățământului superior în Statele Unite și în întreaga lume). N-am vrut să verific atunci mailul, am făcut-o dimineață când m-am trezit. De fapt m-a trezit tata. Părinții mei, emoțional, au fost mult mai implicați, așteptau cu mult mai multă nerăbdare răspunsurile. Și am deschis laptopul și aveam opt decizii din Ivy League. Am folosit un program care generează niște răspunsuri ca să nu le deschid eu într-o anumită ordine, să nu pun și presiunea asta pe mine, iar Harvard a fost ultima. Și am citit «Respins», «Respins», «Respins»... «Respins» la primele șapte și când am deschis-o pe ultima, cea de la Harvard: «Admis». Nu îmi venea să cred! Am sărit de pe scaun de bucurie! N-am mai dormit în noaptea aceea. Nu mă așteptam niciodată să intru!”, ne-a povestit tânărul.
Rareș nu doar că a fost admis la Harvard, dar a primit și bursă completă, ce acoperă taxele de școlarizare, care ajung la 91.000 dolari pe an, cazarea și masa.
“Am conștientizat șansa uriașă pe care o am și pe care mulți alți mii de tineri o merită, dar nu au primit-o”
În urma experienței, Rareș ne-a mărturisit că tot procesul de admitere l-a maturizat foarte mult.
“Mi-am dat seama cât de mulți alți tineri foarte capabili există în lume și câți de mulți își doresc să studieze la o universitate de top. La Harvard au aplicat aproape 57.000 studenți din toată lumea și în total au fost 1.942 admiși. Din România doar patru: doi din București, un băiat din Caracal și eu, din Brăila. Asta într-un fel mi-a temperat bucuria, că am conștientizat șansa uriașă pe care o am și pe care mulți alți mii de tineri o merită, dar pe care, din păcate, nu au primit-o”, ne-a declarat acesta.
Admiterea lui Rareș la Harvard sparge mitul conform căruia trebuie să ai o medalie la o olimpiadă internațională ca să studiezi la o facultate de top din lume. “Ei au un proces de admitere mai complex, în care evaluează multe aspecte. Rezultatele pe plan academic sunt doar un criteriu. Contează și rezultatul de la testele SAT (n.r. - bacul american), activitățile extracurriculare, eseurile și în final interviul”, ne-a explicat acesta.
Pe plan academic, Rareș este medaliat la olimpiadele naționale de matematică, fizică, astronomie și geografie, dar și un elev de 10 la școală. Și la capitolul activități extrașcolare Rareș a punctat foarte bine, acesta fiind reprezentantul elevilor în Consiliul Școlar de la Colegiul “Bălcescu”, voluntar la Centrul Județean de Excelență Brăila, voluntar la Crucea Roșie, dar și liderul tinerilor din Parohia Sfânta Filofteia din Chercea, acolo unde și cântă în corul bisericii. De asemenea, Rareș a fost voluntar la centrul de refugiați pentru ucraineni care s-a organizat în cadrul parohiei.
În ceea ce privește eseurile, patru la număr, unul a avut ca temă modul în care l-a afectat pandemia. „În pandemie am pierdut șansa de a participa la competiții la care aș fi vrut. Mi s-a afectat vederea, mi-au crescut dioptriile din cauza statului la calculator. Cel mai dureros a fost însă că am pierdut un mentor și profesor de suflet, doamna Nicoleta Becheanu de la cercul de astronomie, dar și că nu mi-am văzut bunicii aproape un an. Dar sunt mulți oameni care nu și-au putut vizita rudele, toți am fost afectați din această cauză, nu doar eu”, ne-a spus olimpicul.
Într-un alt eseu, la alegere, Rareș a ales să scrie despre ce îl pasionează, mai exact fizica. Evident că își va duce pasiunea mai departe și la Harvard, unde merge să studieze fizica, însă sunt și alte domenii pe care ar dori să le aprofundeze, cum ar fi istoria religiilor.
“Cred că vine de la influența pe care a avut-o Mircea Eliade asupra mea. De aceea am aplicat și la Universitatea din Chicago, acolo unde a predat el și catedra de istoria religiilor se numește Mircea Eliade. Și pe lângă istoria religiilor aș vrea să studiez filozofie, matematică, fiindcă am nevoie la fizică și informatică”, susține Rareș.
Tânărul ne-a spus că vrea să studieze și informatica la Harvard deoarece în viitor ar vrea să lucreze în domeniul calculatoarelor cuantice.
Performanță rară: 15 olimpiade în șapte ani
Când spunem că Rareș este un elev cu adevărat remarcabil aducem ca argument cele 15 olimpiade naționale la care s-a calificat în gimnaziu și liceu, la disciplinele matematică, fizică, astronomie și astrofizică, geografie și, mai nou, limba germană. Tânărul ne-a spus că la baza acestor rezultate a stat munca și pasiunea. Iar totul a început de la curiozitatea unui copil care și-a dorit să afle cum funcționează lumea din jurul său.
“Am fost un copil curios și neastâmpărat. Până la vârsta de 7 ani am copilărit la țară, în localitatea Spiru Haret. Cumva atunci au fost primele mele tangențe cu ce-ar putea însemna fizica. Ca să fac o paralelă, am avut contact cu fizica cam cum au avut grecii antici. Eram fascinat de fulgere, de fenomene naturale, de căderea frunzelor, de reflexia în apă și îmi puneam întrebări, voiam să aflu, îi întrebam pe părinți. Țin minte că era un deal de pe care voiam să îmi iau zborul, să sar cât mai sus și să rămân suspendat și nu înțelegeam de ce tot cad”, își amintește, amuzat, Rareș.
Prima competiție mare a fost însă la geografie, în clasa a V-a, la Concursul Național “Terra”, numit și “mica olimpiadă de geografie”, unde a luat premiul III. În clasa a VI-a a mers din nou la acest concurs, dar s-a calificat și la fizică, o disciplină nouă pentru el. “Profesoara m-a anunțat vineri că sâmbătă e etapa județeană a olimpiadei de fizică și să mă duc dacă vreau. Mie îmi plăcea fizica, dar nu m-am pregătit cine știe ce. M-am dus, m-am calificat la națională, am avut un rezultat foarte bun și a fost primul moment în care am simțit că pot să fac ceva bine la o știință exactă. Așa că m-am ambiționat să lucrez”, ne-a declarat acesta.
Așa că în următorul an, în clasa a VII-a, s-a calificat la matematică, fizică și geografie. În clasa a VIII-a a mers la aceste trei materii, iar la geografie a ieșit pe locul 4, fiind la un pas să meargă mai departe la internațională, la Balcaniadă.
Odată cu intrarea la liceu, din clasa a IX-a Rareș s-a concentrat pe fizică și astronomie, s-a calificat la ambele olimpiade și urma și cea de matematică, dar toate competițiile au fost anulate din cauza pandemiei.
“A fost o situație destul de dificilă la finalul clasei a IX-a, în care nu mai știam dacă merită să mai fac ceva. Nu mai aveam motivație. Îmi plăcea în continuare să studiez, dar nu mai era acea competiție care pe mine mă ajuta”, ne-a spus Rareș.
Însă a găsit motivația, iar în anul următor, în clasa a X-a, la olimpiada de fizică, care s-a ținut online, a obținut cel mai bun rezultat al său de până atunci: premiul II și medalia de argint.
“Una dintre cele mai valoroase lecții de la olimpiade cred că a fost asta, să nu te dai bătut! Perseverența, reziliența, aduc rezultate. Sunt conștient că există etape în care să renunți pare alegerea cea mai logică, cea mai bună sau cea ușoară, dar în momentele dificile m-a ajutat acest sfat: să nu te dai niciodată bătut, dacă tu simți cu adevărat că poți să faci ceva sau că asta e chemarea ta”, susține Rareș.
Iar faptul că nu s-a dat bătut i-a adus și primul rezultat pe plan internațional, în clasa a XI-a tânărul brăilean fiind premiat la competiția “Space Settlement Contest“, un prestigios concurs multidisciplinar organizat de National Space Society (NSS) din Statele Unite ale Americii. Iar toate aceste performanțe au “cântărit” acum, la admiterea la facultate.
“A fost pasiunea pentru științe, dorința mea de a-mi demonstra că pot să fac mai mult decât studiam la școala. Fiecare disciplină la care mergeam îmi stimula o anumită parte a personalității mele sau o anumită parte a curiozității. La geografie mă duceam pentru că am călătorit, mi-am văzut țara și mi-au plăcut foarte mult unele zone. După aceea a venit dorința de a-mi reîntâlni prietenii pe care îi aveam la olimpiade și toate astea m-au impulsionat. Olimpiadele pentru mine sunt locul în care mă simt în largul meu, în care am găsit prieteni cu pasiuni comune, cu mentalități comune. Pentru mine olimpiadele au fost șansa de a mă ridica la un anumit nivel și de a studia acum la o facultate de top”, declară tânărul.
Rareș nu s-a oprit din mers la olimpiade nici acum, când deja este admis la Harvard, iar în vară are de dat bacalaureatul. Chiar recent, între 17-23 aprilie, acesta a participat la Olimpiada Națională de Limba Germană Modernă. De unde germana? Când a pus pe hârtie locurile în care și-ar dori să meargă la facultate a trecut și Germania, iar pentru asta trebuia să învețe foarte bine limba. Și dacă tot a învățat, Rareș și-a încercat norocul și la olimpiadă, calificându-se la etapa națională.
Tânărul nostru ar mai vrea să participe la o olimpiadă, cea de astronomie, mai ales că fizica a trebuit să o “sacrifice” din cauza procesului de admitere la facultate. Iar astronomia vine la pachet cu un nou sacrificiu, acela de a nu participa la banchetul de final de liceu.
“N-o să fie primul sacrificiu pe care îl fac. Au fost altele mai mari. Am cumpănit și mi-ar plăcea mai mult să mă găsesc cu prietenii de la olimpiadă, așa, o ultimă dată înainte de plecare. Pe colegii de clasă o să-i mai văd, mai e și bacalaureatul”, susține acesta.
Rareș este dovada vie că prin rețeta clasică, muncă și pasiune, totul este posibil. Așa că îi sfătuiește pe elevii care își doresc să ajungă și ei într-o zi să studieze la cea mai bună facultate din lume să “respecte” această rețetă.
“Să fie perseverenți și să aibă încredere că visurile se împlinesc”, spune acesta.
“Îmi doresc să fiu unul din cei care se vor întoarce în țară”
Dincolo de planurile privind facultatea și cariera, Rareș mai are însă un plan, acela de a se întoarce în România după ce va termina studiile.
“Îmi doresc să mă întorc în țară și să ajut și eu, să contribui cumva. Simt că avem atât de mult potențial și nu știm cum să îl valorificăm și asta mă doare. Sau că suntem conduși nu neapărat de cele mai luminate minți sau de cei mai competenți dintre noi. Și sunt încrezător în viitorul țării pentru că văd ce aflux de minți geniale avem în țară, cât de mulți aleg să studieze în străinătate, mulți la universități de top și sper ca măcar o parte din ei să se întoarcă și să încerce și ei să contribuie cumva la dezvoltarea țării. Eu îmi doresc să fiu unul din cei care se vor întoarce. E posibil ca pe parcurs lucrurile să se mai schimbe, dar acum pot afirma că mă văd înapoi în țară la un moment dat”, ne-a spus acesta.
Rareș speră ca generația din care face parte să fie cea care va produce schimbarea.
“Înțeleg oamenii care spun că toți tinerii pleacă și ce se va întâmpla cu societatea dacă se va continua așa. Mi se pare o îngrijorare justificată, naturală. Și eu dacă aș fi în vârstă m-aș simți îngrijorat să văd un exod al tinerilor. Și eu sunt îngrijorat că nu se întoarce toată lumea, că nu putem valorifica toate oportunitățile și toate lucrurile bune din țara asta, toate resursele. Pe de altă parte mă uit la generația care a făcut Marea Unire. Până la urmă vârfurile, valorile, tot în străinătate au fost școlite. Și făcând așa o paralelă mi-aș dori să fie o simetrie între generații, să fie o asemănare între generația mea și a lor, să se întoarcă oamenii competenți care pot realiza o schimbare”, este de părere acesta.
Până la facultate, Rareș mai are câteva luni de petrecut acasă, la Brăila, oraș despre care spune că începe să îl redescopere pe măsură ce se apropie plecarea în Statele Unite. Își dorește ca vara aceasta să petreacă cât mai mult timp cu prietenii și să se plimbe în voie cu bicicleta, fără a neglija însă pregătirea pentru Harvard la mate și fizică pentru a fi la “la standardele de acolo”.
“O să-mi fie de dor de familie, de mâncarea de acasă, de căldura oamenilor. Clar o să fie niște diferențe la nivel cultural cu care o să mă confrunt, dar faptul că există o comunitate strânsă de români acolo o să îmi facă acomodarea mai ușoară. Până plec o să vreau să explorez zona asta de Tulcea cu bicicleta. Chiar abia aștept să se deschidă Podul peste Dunăre să apuc să mă plimb și eu pe pista de biciclete”, declară olimpicul.
