Şi după ce aştepţi o bună bucată de timp, mai aştepţi un pic, căci zici că poate or fi fost ocupaţi comisarii şi nu au ajuns şi la petiţia ta. Iar după ce te-ai săturat de aşteptat, mergi din nou la Garda de Mediu. Aici spui pe un ton politicos, dar oarecum iritat, că ai făcut o reclamaţie, hăt-hăt, ai şi uitat când s-a întâmplat asta, şi că nu s-a întâmplat nimic de atunci. Cei de la Mediu înţeleg că trebuie să mimeze un pic preocuparea faţă de problema ta, astfel că s-ar putea să fii poftit în biroul unui şef, ca să explici încă o dată despre ce e vorba. Posibil să fii pus să scrii încă un memoriu, căci poate au apărut elemente noi de la reclamaţia făcută de tine. Moment în care tu uiţi că ai fost luat de fraier prima dată de cei de la Garda de Mediu şi te apuci din nou de scris, de povestit etc. După care, acelaşi final: eşti rugat încă o dată să pleci acasă şi să aştepţi, căci de data asta problema a devenit stringentă (nu se mai poate aşa!), aşa că se va purcede de îndată la rezolvarea ei. Entuziasmat de faptul că ai fost băgat şi a doua oară în seamă, tu te apuci să le povesteşti rudelor, prietenilor şi amicilor cum ai discutat cu un şef de la Garda de Mediu Brăila şi cum ţi-a promis el că reclamaţia ta va fi rezolvată în regim de urgenţă. Cunoscuţii tăi cad pe spate şi te felicită pentru tenacitatea şi spiritul civic de care ai dovadă, luptând aproape de unul singur împotriva mirosului înţepător care pune stăpânire pe oraş pe timpul verii. Apoi trece o lună, trec două, se schimbă anotimpurile, se duce şi Revelionul, vine din nou vara, iar tu constaţi că pute la fel de tare sub fereastra dormitorului tău. Moment în care înţelegi că dialogul nu îşi mai are rostul în relaţia cu cei de la Garda de Mediu Brăila şi te hotărăşti să le spui şi lor asta de la obraz, mergând şi scriindu-le pe uşa de la intrare ceea ce se pare că ei nu vor sau nu pot să observe de ani de zile, citez: "Miroase a căcat!".
