• comandor Mircea Târhoacă este comandantul navei-şcoală “Mircea” a Marinei Militare Române şi a absolvit Colegiul Murgoci în 1993, profil mate-fizică
Anul acesta, Colegiul Naţional “Gheorghe Munteanu Murgoci” sărbătoreşte Centenarul, prilej de mândrie şi bucurie nu doar pentru actualii elevi ci şi pentru absolvenţii acestei şcoli de elită. Drept urmare, “Asociaţia Semper Fideles Murgoci” a început încă din iarnă mobilizarea, unul dintre obiectivele principale fiind descoperirea şi aducerea “sub lumina reflectoarelor” a tuturor colegilor care au reuşit să se facă remarcaţi prin rezultate excepţionale în domeniile în care profesează. Totul ca, de Centenar, “locurile din faţă” să fie ocupate, meritoriu, de elita elitelor. Promovarea apropiatei ancorări a navei-şcoală „Mircea” în Portul Brăila a fost o surpriză extraordinară şi pentru organizatorii Centenarului, care au descoperit că funcţia de comandant al navei este ocupată de un fost murgocist. Mai precis, este vorba despre Mircea Târhoacă, absolvent al Promoţiei 1993, profil mate-fizică, XII B. Aşa că, în apropierea Centenarului (ce se va sărbători cu fast pe 17 octombrie) şi cu doar o zi înainte de pornirea marinarilor Bricului Mircea în marşul (aniversar) de instrucţie pe Dunăre (14-23 septembrie), fosta colegă Alice Jeckel a stat de vorbă cu comandorul Mircea Târhoacă, provocându-l la un maraton trecut-prezent-viitor. Cum a decurs întâlnirea celor doi foşti colegi, aflaţi din interviul de mai jos.
“Îmi puneam deseori întrebarea cum o fi să fii chiar acolo, pe vapor”
- Mircea, ce legătură are Murgoci-ul cu Marina? Colegiul nostru nu e de profil. A existat încă din timpul liceului această opţiune pentru tine sau ea a intervenit în carieră ta abia mai târziu?
- E adevărat, am absolvit Colegiul în 1993 şi am decis să urmez Academia Năvală, însă această idee mi-a venit cu mult timp înainte. Cred că eram prin clasele I-IV şi îmi plăcea, când mergeam pe faleză Dunării, să privesc vapoarele care navigau. Îmi puneam deseori întrebarea cum o fi să fii chiar acolo, pe vapor. Visam cu ochii deschişi, încercăm să-mi imaginez… Mai târziu, în timpul liceului, faleza fiind aproape, contemplatul vapoarelor a continuat în pauze şi după ore. Era încă un trafic destul de intens pe Dunăre la acea vreme şi interesul meu s-a accentuat, aşa încât decizia de a da la Academia Năvală după liceu s-a consolidat.
- Înţeleg. Pe când mulţi dintre noi mai chiuleau să facă o baie, tu contemplai vapoare şi te gandeai la viitor… Aşa. Te rog, mai departe…
- Păi… zis şi făcut, am dat la Academia Năvală, am terminat studiile în 1998 şi am ales să fiu repartizat la Brăila. În 2007 am făcut schimbarea de la Marina Militară Fluvială la Marina Militară Maritimă şi m-am mutat la Constanţa, unde am păşit pentru prima dată pe Nava Şcoală Mircea în funcţia de ofiţer de navigaţie. De atunci am rămas pe această navă, ocupând diverse funcţii, până la cea actuală, de comandant, pe care o deţin de la 23 februarie 2018. Mai am şi alţi colegi de promoţie din Murgoci, astăzi colegi în Forţele Navale: un exemplu este Alexandru Mitel, comandant secund pe Fregata „Regina Maria”.
- Spune-mi, cum ţi-a schimbat viaţa această funcţie, care vine totuşi la pachet cu o grămadă de responsabilităţi? Cum se împacă ea - în cazul tău - cu viaţa de familie?
- Responsabilitatea nu înseamnă doar o povara care apasă pe umerii cuiva. Ea înseamnă totodată şi o mai bună conştientizare a situaţiilor celor din jur, pentru care eşti responsabil. Apreciezi mai mult oamenii care lucrează cu tine. Eşti cu adevărat interesat să îi înveţi tot ce au nevoie să ştie şi să preia din experienţa ta. Familia m-a susţinut şi mă susţine în întreaga mea carieră de ofiţer de marină. Viaţa la noi în familie se învârte cumva predestinat în jurul lui „Mircea”: Eu sunt comandantul navei-şcoală „Mircea”, soţia e profesoară la Colegiul „Mircea cel Bătrân” din Constanţa, iar fiul nostru de 13 ani merge la acelaşi Colegiu. La un moment dat, chiar locuiam pe Bulevardul Mircea cel Bătrân, aşa că, într-un fel, gravităm cu toţii în jurul acestui nume.
“Am primit din partea Preşedintelui Klaus Iohannis Virtutea Maritimă în grad de Comandor”
- În rolul tău de Comandant al Bricului Mircea, nava „ambasador” a Marinei Militare Române, ai avut probabil ocazia să călătoreşti mult pe marile acestei lumi şi să întâlneşti, prin statele pe unde aţi acostat, ambasadori în funcţie ai României sau alte personalităţi politice. Pe cine ai invitat la bord?
- Într-adevăr, de-a lungul timpului am avut ocazia să întâlnesc diferiţi ambasadori şi preşedinţi ai României, dar asta încă de pe vremea când eram Comandant pe nava de comandament „Mureş”, binecunoscută brăilenilor pentru că se află acostată la Brăila. Atunci, în timpul unui exerciţiu naval multinaţional, am avut onoarea să am invitaţi la bord trei Preşedinţi de stat: preşedintele României, al Bulgariei şi al Serbiei, de la acea vreme. Cu alte ocazii am avut invitaţi reprezentanţi ai Casei Regale a României, precum şi miniştri de externe ai altor state. Mai târziu, la bordul navei-şcoală „Mircea”, împreună cu echipajul şi cadeţii (studenţi de la Academia Năvală şi elevii de la Şcoala de Maiştri), am fost gazda unor întâlniri la care au participat personalităţi ale României şi alţi invitaţi din statele vizitate. Printre aceştia s-au numărat Ambasadorul României la Berlin, d-nul Emil Hurezeanu, doamna Daniela Dancau, Ambasador al României la Madrid şi Ambasadorul României la Paris, d-nul Luca Niculescu.
- De Ziua Marinei, am văzut la TV că tu şi nava aţi fost decoraţi de Preşedinte. Cu ce onoruri v-aţi ales?
- Anul acesta, pe 15 August, am primit din partea Preşedintelui Klaus Iohannis Virtutea Maritimă în grad de Comandor, virtute pe care o primeşte nava, nu comandantul navei. Pentru mine a fost însă o deosebită onoare de a-l întâlni personal pe Preşedinte şi de a accepta această decoraţie în numele echipajului meu, precum şi în numele echipajelor şi comandanţilor care m-au precedat. În aceeaşi zi, munca mea ca ofiţer de marină şi comandant al navei-şcoală „Mircea” mi-a fost onorată de către Ministrul Apărării, d-nul Gabriel Beniamin Leş, cu cea mai înaltă distincţie în timp de pace acordată unui militar, Emblema de Onoare a Armatei României. Mă simt foarte onorat de aceste distincţii, dar consider că ele reprezintă o recunoaştere a eforturilor întregului echipaj din care fac parte şi a tuturor acelora care mi-au stat alături şi m-au ajutat să duc o misiune la capăt.
“A dream come true”
- Cum se întâmplă că tocmai acum, când Colegiul Murgoci îşi sărbătoreşte Centenarul, Bricul Mircea navighează spre Brăila? E o întâmplare fericită? Sărbătoriţi şi voi ceva?
- Centenarul Murgoci este doar o întâmplare fericită. Motivul vizitei la Brăila este cu totul altul. Pe 17 mai 2019, nava-şcoală „Mircea”, “Bricul Mircea”, cum este cunoscut pentru publicul larg, a împlinit 80 de ani de la intrarea în serviciu, de când execută marşuri de instrucţie naţionale şi internaţionale şi de când este un ambasador pe ape al României, al Armatei Române şi al instituţiilor naţionale de Marină. Cu această ocazie, ne aflăm într-un marş pe Dunăre cu oprire în porturile navale din Tulcea, Galaţi şi Brăila, aceste opriri fiind o premieră în întreaga istorie a navei. Iniţial, la începuturile sale în 1939, nava a absolvit un marş pe Dunăre până la Galaţi, cu ocazia lansării la apă a primei nave militare construite de un şantier naval românesc, Puitorul de mine Amiral Ioan Murgescu. Atunci însă, Bricul Mircea nu a stat la cheu, ci la ancoră, şi deci nu a putut fi vizitat. Actualul marş pe Dunăre va porni pe 14 septembrie, în perioada 15-17 ne vom afla la Tulcea, 17-19 septembrie la Galaţi, iar la Brăila vom acosta în perioada 19-21 septembrie la pontonul Primăriei Brăila. Nava va fi în premieră deschisă publicului pe 19 septembrie, între orele 11.00 – 13.00 şi 15.00 – 19.00, şi pe 20 septembrie, orele 09.00 – 13.00, 15.00 – 19.00. Pe 21 septembrie, nava va părăsi Brăila şi se va îndrepta către portul Constanţa.
- Mi se pare că de data asta vor fi alţi „visători” ce vor contempla vapoarele la Brăila, inclusiv Bricul Mircea, în timp ce tu te vei afla chiar pe el, în calitate de comandant. O să-ţi amintesti cu drag de timpurile când stăteai tu pe faleză şi priveai vapoarele cum trec, gândindu-te cum o fi oare să te afli pe unul dintre ele? Cred că mulţi s-ar bucura să afle în timpul vizitei toate etapele visului tău devenit realitate. “A dream come true”. Ai să le povesteşti?
- Cu siguranţă! Aştept vizitatorii cu drag la bord. Poveştile marinăreşti, mai mult sau mai puţin adevărate, nu vor lipsi. A mea este una adevărată.
(13 septembrie 2019, interviu realizat de Alice Jeckel, promoţia 1994 Colegiul Murgoci)
