Mina de cărbune de la Kellingley Colliery, Yorkshire, nordul Angliei, a devenit vineri ultima mină de cărbune din Marea Britanie care şi-a închis porţile, punând punct unei industrii care a marcat profund istoria economică şi socială a Marii Britanii. „Este o zi foarte tristă pentru toţi cei care au legătură cu această mină, dar sunt mândru să spun că am lucrat într-o manieră profesionistă şi în siguranţă", a declarat directorul general al minei, Shaun McLoughlin.
Închiderea minei va duce la dispariţia unei surse vitale de venituri pentru zona din jur. Mulţi dintre angajaţii minei au început să lucreze la vârsta de 15 ani şi în prezent se tem că nu vor găsi de lucru în altă parte. În zonă sunt amplasate trei termocentrale, inclusiv cea de la Drax, care produce între şapte şi opt procente din energia electrică din Marea Britanie. Din cele trei termocentrale, doar cea de la Drax va rămâne operaţională după 2016.
În 1920, atunci când sectorul mineritului era la apogeu, minele de cărbune asigurau locuri de muncă pentru 1,2 milioane de persoane. Ulterior, efectivele au scăzut în a doua jumătate a secolului XX pentru a ajunge la 4.000 de angajaţi în 2014, când consumul de huilă a atins minime record, pentru a fi depăşit de energiile regenerabile.
Sectorul minier este recunoscut cel mai bine pentru disputa din anii 1980 dintre mineri şi Guvernul conservator al premierului Margaret Thatcher, victoria acesteia din urmă în disputa cu sindicatele ducând la apariţia economiei ultra-liberale a Marii Britanii de astăzi.
