Turism ornitologic sau adrenalină nedorită? (II) | Obiectiv Vocea Brailei Mergi la conţinutul principal

Turism ornitologic sau adrenalină nedorită? (II)

Ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” a inițiat o nouă rubrică „Să iubim natura” cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.

 

Este un subiect la modă în această perioadă să vorbim despre turism în județul Brăila. Apar tot felul de oportunități ce sunt fructificate sau nu de către investitorii locali sau de către ghizii locali. 

De câțiva ani încerc să promovez zonele frumoase din Brăila, nu numai eu, suntem mai mulți care facem acest serviciu mai mult sau mai puțin voluntar, având în vedere faptul că aceste deplasări le fac din bugetul personal.

Ce urmăresc prin prezentarea unor întâmplări trăite de mine în zonele vizitate:

- Sper ca politicienii cu funcție decizională sau primarii din județul Brăila să citească acest articol și să dorească să înțeleagă ce înseamnă să fii pasionat de acest gen de turism și să întâmpini tot felul de probleme ce nu ar trebui să existe;

- Doresc ca cel care acceptă o astfel de aventură să știe unde îl duc eu și să trăiască o aventură în adevăratul sens al cuvântului.

Apelul meu pentru politicienii brăileni care doresc să facă un pic de publicitate și acestui tip de turism este să mergem împreună pe teren, să simțim pericolul care ne paște în aceste zone frumoase ce merită promovate. Promit să las acasă toate obiectele cu care mă apăr când merg pe teren, să trăim adrenalina la maxim.

Brăila nu are multe nișe turistice, de aceea consider că cele pe care le avem trebuie să le fructificăm la maximum. Nu prea iau cu mine persoane străine atunci când merg după păsări deoarece nu aș dori să îndepărtez oamenii de acest tip de turism încă de la prima ieșire în natură.

Revin cu unele probleme întâlnite pe teren atunci când merg să admir natura. Scriam cu ceva timp în urmă despre tot felul de întâmplări trăite în timpul ieșirilor mele în natură. Continui să cred că resursa naturală este foarte puțin exploatată, iar turiștii pentru acest tronson sunt interesați.

 

Cum își bat joc unii de natură, de animale și de oameni. Pentru că pot!

 

Atunci când cineva se așează cu stâna într-un anumit loc dat spre folosință de către Primăria din localitatea respectivă sau când există zone unde vacile pasc, trebuie să li se spună că nu devin stăpânii locurilor, astfel eliminăm anumite tensiuni când ieșim în teren.

Am ieșit în natură, în ultima mea zi de concediu, în două locuri pe care le vizitez foarte des, la Comăneasca și la Lacu Sărat II. Nimic neobișnuit până aici, dar nu se poate să nu apară cineva să îți strice liniștea. Asta am pățit și eu încă o dată la Comăneasca. Observ că deranjez atunci când cineva mă vede cu un aparat foto și un binoclu pe undeva și atunci lumea devine agitată, bun, nu toată lumea, ci doar cei care au o problemă.

Am ajuns la Comăneasca, care, întâmplător sau nu, este arie protejată, și care, întâmplător sau nu, este decolmatată greșit în perioada în care păsările au scos pui. Pot înțelege anumite aspecte ale grabei cu care se execută anumite lucrări de decolmatare, cred că sunt termene ce trebuie respectate, dar să treci cu utilajele și să razi tot, chiar dacă erau pe luciul apei păsări cu pui, chiar dacă sunt specii care cuibăresc în stuf, nu cred că este normal.

Am vrut să fotografiez această situație, cu operațiunea în desfășurare, dar cei ce lucrau de zor s-au uitat urât la mine când au văzut camera foto îndreptată spre ei și am renunțat.

Am întâlnit persoane care își spălau cisternele de tot felul de substanțe în aceste bălți și care nu dădeau doi bani că un pic mai departe de ei unii oameni pescuiau sau în apă sunt viețuitoare; la fel nu poți face fotografii din cauza faptului că te privesc amenințător, știind că nu fac ceva corect.

Dar, să continui să vă spun ce se întâmplă atunci când vrei să mergi să admiri natura și fără să faci nimic ești atacat de câinii unui văcar.

Am pățit asta pentru a doua oară, cu același văcar, aceiași câini, ca anul trecut. De data asta văcarul pescuia în liniște și eu mergând spre el, ajung să fiu observat de câinii lui și atacat. Încerc verbal să îi gonesc, strig să îi țină pentru că mă pot mușca și nimic. Am scos un baston cu electroșocuri, îl am în rucsac doar pentru a mă proteja de cîini, îndrept către animale bastonul (câinii au ajuns cam la 15 metri de mine) și zgomotul făcut de acesta îi întoarce din drum. Dar, s-a sesizat văcarul, că nu e normal să îi sperii câinii cu aparatul meu. Îi explic că încerc să mă apăr și că normal ar fi trebuit să îi țină lângă el sau să îi cheme atunci când vede că atacă oameni. Răspunsul a fost unul de râs, asta dacă nu eram eu cel atacat - „NU MĂ ASCULTĂ CÂINII; CE VREȚI SĂ FAC?”

Am reușit să plec în liniște de lângă văcar, să ne despărțim în relații bune, era iubitor de păsări, avea pâine la el ca să dea la lebede, știa el că vede pe acolo lebede cu pui și mereu le dă pâine.

Mă îndepărtez undeva la vreo 20 de metri de văcar și aud în spate o mașină care mergea destul de încet, iar șoferul se uita insistent către mine. Ajunge în dreptul meu, coboară din mașina de teren pe care observ un colant cu o armă de vânătoare și un cap de animal și îmi dau seama că este paznicul de vânătoare din zonă. Vine în viteză spre mine și mă întreabă pe un ton așa, de superioritate, ce caut acolo? Eu recunosc că nu mă sperii prea ușor în astfel de situații și îi spun că îmi cer scuze dacă sunt pe o proprietate privată, dar nu am observat nici un panou indicator și mă retrag dacă este zonă privată. Îmi răspunde că nu este zonă privată, dar totuși ce caut acolo? Îi spun să își decline identitatea, pentru că așa este civilizat, ceea ce și face, nu am reținut numele, dar nu asta este important și îi spun cine sunt, cu ce mă ocup și ce caut acolo. Iubesc natura, sunt în timpul liber și vreau să fac câteva fotografii, da, reprezint un ONG ce se ocupă de protecția păsărilor și sunt mândru de asta. Nu am voie, trebuia să îi anunț șeful, mă amuz și repet, este cumva zonă privată? Nu, nu este zonă privată dar știți cum e, apar tot felul de indivizi de la tot felul de ONG-uri și nu vrem să avem probleme. Îi explic faptul că nu am armă, nu am undiță, nu am plasă de pescuit, am doar un aparat foto și un binoclu, ce aș putea face rău? Îi spun că pericolul acolo nu sunt eu, sunt acei câini care atacă, îmi răspunde că nu îi poate împușca, îi răspund că nici nu vreau asta, ci doar să îi atragă atenția văcarului să își țină câinii.

Nu știa ce să spună, era setat pe un singur lucru, să îi spună șefului, ceea ce a și făcut, a sunat la șeful lui, timp în care mă îndepărtez vreo 20 de metri de el deoarece văzusem o pasăre pe care nu o mai fotografiasem și aș fi dorit să prind câteva cadre bune. Nu vreau să se înțeleagă că am ceva cu vânătorii, tot ce vreau să subliniez este atitudinea unora care ar putea avea un dialog civilizat chiar dacă suntem pe câmp sau pe baltă.

Paznicul pleacă cu mașina și se duce către pescarii amatori de acolo și cred că îi legitimează, deoarece unii au strâns imediat și au plecat.

Am întâlnit astfel de situații în multe locuri pe la noi prin județ, unele tratate diferit de acești ciobani, văcari sau chiar paznici ai unor bălți.

Am fost la Balta Seaca, tot așa, după păsări, este o proprietate privată, nu există panouri de semnalizare a acestui fapt, am vrut la început să anunț proprietarii că nu fac altceva decât fotografii, dar nu am dat de nimeni. Într-o zi au venit la mine doi paznici și mi-au spus că zona este privată, m-au întrebat ce fac, am răspuns civilizat, am vrut să plec dacă asta doresc, dar mi-au spus că pot sta, nu consideră că fac nimic rău, deci se poate și altfel.

Consider că județul Brăila are un mare potențial turistic pe această nișă, dar trebuie să existe un Cod al Bunelor Maniere pentru toți cei implicați, altfel gonim turiștii și așa puțini.

Consider că nu sunt o problemă cei care merg într-o astfel de zonă să admire și să respecte natura, dar sunt o problemă cei care aruncă gunoiul pe malul sau chiar în apele acestea ale nimănui, cei care nu dau doi bani pe biodiversitate sunt o problemă, braconierii de tot felul sunt o problemă, câinii de la stâne și de la vaci sunt o problemă, pentru că atacă oameni și animale sălbatice.

 


Invităm cititorii la dialog civilizat şi constructiv, bazat pe respect faţă de autori sau alţi cititori. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare. Aceste tipuri de comentarii vor fi şterse de către moderatori şi pot duce până la blocarea accesului la a mai posta comentarii pe obiectivbr.ro. Totodată, autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate. Pentru a avea acces la comentarii si a putea comenta trebuie sa fiti logati in disqus.com / facebook.com / google.com / twitter.com in browserul in care accesati site-ul nostru.


 

 
 

• Director general: Monica Paraschiv

• Director: Silvia Preda

• Şef departament publicitate: Sorin Preda

• Redactor Şef: Florentin Coman

• Redactor Şef Adjunct: Ionuţ Condoliu

  • Adresa: Brăila, Str. Mihai Eminescu, nr. 56, etaj 2
  • Telefon: 0239-611053, 0740-080289
  • E-mail: redactie@obiectivbr.ro