* contrastele din ”punctul zero” al Brăilei arată de ce nu putem spera, la ora actuală, la statutul de ”oraș turistic”
Simbol reprezentativ pentru faima de odinioară a Brăilei şi unicat printre oraşele României de la Dunăre, Piaţa Traian a ajuns să reprezinte în mod nedorit aspectele contradictorii ale sloganului “Brăila, oraş turistic”. Catalogat astfel mai mult după numărul celor cazaţi în hoteluri (oameni de afaceri sau delegaţi) şi mai puţin al turiştilor veritabili. Fiindcă de unde atâţia turişti, când între Brăila şi Galaţi nu mai circulă de 30 de ani nici un vapor “pasager”, iar ca să mai vezi şi câte-o motonavă trasă la cheu, grea speranţă... Şi chiar dacă ar acosta ca prin minune o motonavă în portul brăilean, ce să vadă?! O fostă gară fluvială, singura de pe Dunărea românească, ajunsă “în privat”; o stradă Împăratul Traian, altă dată forfotind de lume, dar azi pustie și cu clădiri în paragină; ruinele de la “Arta Mobilei”; impunătoarea clădire a ceea ce era odată Navlomar, lăsată acum de izbeliște? Noroc cu bijuteria arhitectonică care găzduieşte sediul Flotilei Fluviale, impecabil reabilitată. Şi, admirând hotelul Traian (alt simbol al Brăilei), ajungi în piaţa cu acelaşi nume. Care, cu toată istoria sa, având incluse Teatrul “Maria Filotti”, Muzeul de Istorie “Carol I”, Centru de Creaţie; biserica unicat în ţară “Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” şi clopotniţa donată de Nedelcu Chercea; fostul hotel “Splendid” şi alte clădiri de epocă de lângă el - începi să te miri și întristezi de inadvertenţele apărute şi accentuate de-a lungul anilor: pavimentul din marmură vandalizat şi/sau distrus cu mijloacele auto grele aduse la ornarea brazilor de Crăciun; o fântână care îşi caută aspectul de odinioară; borduri distruse, precum şi boscheţi plini de gunoaie; un lampadar luat de vânt; copaci sufocaţi de vegetaţia sălbatică crescută pe ei; un panou turistic despre ce înseamnă Piaţa Traian, inutilizabil deoarece a fost prost amplasat; bănci nevopsite (de altfel, foarte comode) şi coşuri de gunoi fără fund; rumeguş rămas de la toaletarea copacilor; un cadran ruginit şi exfoliat al superbului ceas, monument ajuns să fie “strivit” de înălţimea unor brazi falnici, amplasaţi neinspirat în anii '60; o staţie de autobuz fără indicator electronic, şi care când plouă se inundă cu apă de o palmă...
Deci, prea multe nereguli care îşi aşteaptă de mulţi ani rezolvarea. Până atunci însă, trecătorii admiră covorul de flori recent realizat lângă fântâna arteziană pe care vor să o vadă repornită. Iar în atari condiţii, cum să nu apreciezi laudativ pata de culoare de pe cenuşiul Pieţei Traian. Este vorba despre micul spaţiu verde amenajat cu flori şi un gărduţ alb, din faţa unei unităţi comerciale de excepţie. Pentru acest aspect: felicitări!
