Tomas Lindahl, Paul Modrich şi Aziz Sancar au câştigat ieri Premiul Nobel pentru Chimie 2015 pentru studii privind mecanismele de reparare a ADN-ului.
Cercetătorul britanic Tomas Lindahl, de la Institutul Francis Crick şi de la Laboratorul Clare Hall, din Hertfordshire, Marea Britanie, alături de americanul Paul Modrich, de la Şcoala de Medicină a Universităţii Duke şi de la Institutul Medical Howard Hughes, şi de Aziz Sancar, de la Universitatea Carolina de Nord, SUA, au cartografiat, la model molecular, modul în care celulele repară fragmentele distruse de ADN şi cum păstrează informaţia genetică. Conform Comitetului Nobel, activitatea lor a oferit informaţii fundamentale despre modul de funcţionare al celulelor vii şi poate deschide calea spre dezvoltarea de noi tratamente oncologice.
Neutrinii îşi schimbă identitatea
Takaaki Kajita şi Arthur B. McDonald au primit marţi Premiul Nobel pentru Fizică 2015 pentru descoperirea oscilaţiilor neutrinilor, fenomen care confirmă faptul că aceste particule au masă. Fizicianul japonez Takaaki Kajita, de la Universitatea din Tokyo, şi canadianul Arthur B. McDonald, de la Queen s University, au avut contribuţii cheie, conform Comitetului Nobel, la experimentele care au demonstrat că neutrinii îşi schimbă identitatea. Pentru ca o astfel de metamorfoză să se poată produce este necesar ca aceste particule să aibă masă.
Această descoperire ne-a modificat modul în care înţelegem cele mai intime particule ale materiei şi se poate dovedi de o importanţă crucială pentru modul în care ne raportăm la Univers, se mai arată în comunicat. În urmă cu aproximativ 15 ani Takaaki Kajita a prezentat descoperirea că neutrinii din atmosferă îşi modifică identitatea (trec într-una din două identităţi) înainte de a ajunge la detectorul Super-Kamiokande din Japonia. Între timp, un grup de cercetători din Canada, condus de Arthur B. McDonald, a demonstrat că neutrinii care provin de la Soare nu dispar în drumul lor spre Pământ, ci ajung la Sudbury Neutrino Observatory cu identitatea schimbată.
Descoperire istorică
Acest comportament al neutrinilor a reprezentat o enigmă pe care oamenii de ştiinţă au încercat de zeci de ani să o explice. Prin comparaţie cu calculele teoretice cu privire la numărul de neutrini, până la două treimi dintre aceştia nu se regăseau în măsurătorile realizate pe Pământ. Răspunsul la această enigmă a venit după cele două experimente desfăşurate în Japonia şi Canada care au confirmat faptul că aceste particule îşi schimbă identitatea. Această descoperire a dus şi la concluzia că neutrinii, care o foarte lungă perioadă de timp au fost consideraţi drept nişte particule fără masă, trebuie să aibă o masă, chiar dacă foarte mică.
Pentru fizica particulelor aceasta a fost o descoperire istorică. Modelul Standard din fizică a avut un succes incredibil, fiind confirmat de numeroase experimente diferite, derulate de-a lungul a două decenii. Însă, cum această teorie fundamentală postula faptul că neutrinii nu au masă, noile experimente derulate de Kajita şi McDonald au demonstrat faptul că Modelul Standard nu poate fi acea teorie completă care să explice toate resorturile intime ale Universului.
Reacţiile de fuziune nucleară
Această descoperire ce a fost recompensată cu Premiul Nobel pentru Fizică deschide o fereastră spre lumea ascunsă a neutrinilor. După fotoni, particulele de lumină, neutrinii sunt cele mai numeroase particule din Univers, iar Pământul este constant „bombardat" de aceste particule.
Noile descoperiri pe care le aşteptăm în viitorul apropiat vor scoate la lumină cele mai adânci secrete ale acestor particule şi probabil că ne vor schimba modul în care înţelegem istoria, structura şi destinul Universului.
