Bani. Nu-s bani, domnule! Ca daca ar fi bani... Ei bine, si ce daca ar fi bani?
De ani de zile, observ la aproape toti comentatorii politici, economici, sociali, etc o aceeasi mare si lata reteta: absolut orice manifestare umana este analizata in cheie economica. Daca Gigel, un tinar din satul X, violeaza o batrina de 80 de ani, e din cauza ca satul e sarac si primarul nu-si da interesul. Daca cetateanul neamt respecta si cele mai elementare reguli de conduita, e din cauza ca are bani si e destul de relaxat ca sa fie si politicos. Daca functionara de la eternul ghiseu romanesc jigneste cu dispret un rind intreg de contribuabili, e din cauza ca nu-i platita bine. Si tot asa, de la crima pina la mirlanie, totul are la baza, cica!, banul. Noi, romanii, sintem, de fapt, frumosi, buni, onesti, credinciosi, dar, culmea ghinionului, nimeni nu vrea sa ne plateasca pentru aceste virtuti. Si, pentru ca nimeni nu vrea sa faca treaba asta, noi ne prefacem ca sintem invers. Cam din acest punct al generalizarii incep toate analizele. Nu sint pusi in discutie oameni, ci notiuni: pietonul, directorul, victima, agentul, banca, profesorul, pensionarul. Pentru ca - fie-mi iertat! - mai toti "analistii" isi intemeiaza discursurile edificatoare pe baza observatiilor facute de la balcon sau din spatele parbrizului.
Dar sa vedem cum arata o zi obisnuita in Braila, de pilda, o zi a unui om obisnuit! O zi de-a mea. O zi libera de orice calcule economice, politice sau financiare.
Luni, 3 noiembrie 2008. Ma trezesc la 6.30. In curtea unui vecin din spate se bubuie, se urla si se injura ca-n al doilea razboi mondial. Se construieste o vila, de vreo 6 luni, si programul este terifiant: 6.30 - 23.00. Un alt vecin, de la vreo doua case departare a dat foc la frunzele uscate. Fumul gros si inecacios imi invadeaza curtea si-mi intra pe geam. Vecina, cea din exact spatele meu, ma blestema cu racnete neomenesti, sa mor in chinuri. Motivul: pisica mea i-a scos din pamint porumbul!!! Da, vecina mea, in chiar Centrul Istoric, creste porci, gaini si are o gradina mare de zarzavat, cu vie si rinduri de porumb. In plus, ameninta tot timpul cu moartea. Imi beau repede cafeaua si dau sa ies pe poarta. Dar nu reusesc imediat. Un muncitor, dintr-o echipa ce schimba tevile de gaze, sta in fund, rezemat de poarta pe care ar trebui sa ies. Deschid incet poarta si il salut, asteptind sa se dea la o parte, ca sa pot iesi. Nici nu raspunde la salut, nici nu se da la o parte. Doar scuipa dispretuitor o flegma verde drept in fata mea. Ma strecor cu abilitate pe linga el, sa nu-l deranjez. Alerg dupa microbuz. Acesta opreste. Pina sa apuc sa ma urc, porneste. Ma dau cu capul de bara de sustinere. Intind banii. Soferul nu are timp, tocmai asculta o manea cu pozitii sexuale, bani multi si dusmani invidiosi. Ma asez. Soferul se enerveaza si tipa: banii, baaaa! In timp ce-i dau banii, injura o femeie sofer si pune o frina brusca. Ma dau iar cu capul de bara. Cobor. Niste elevi tocmai testeaza ce pot automobilele care-i aduc la scoala. Iese fum mult si rotile urla pe asfalt. Trec rapid. Cer doi covrigi de la un vinzator ambulant. Mi se cer bani ficsi, daca nu...la revedere! Imi continui drumul. Traversez pe o trecere de pietoni. Sint injurat si aproape calcat de un tip cu taxiul, ca ma misc prea incet. Mai indraznesc sa cer si doua pliculete cu cafea solubila de la un chiosc. Vinzatoarea, citind ziarul, imi spune ca...ntttttt, n-are! Eu vad ca are si o mai rog o data. Ea imi trinteste geamul in nas. Renunt si intru la serviciu, gindindu-ma disperat ca, din ziua aia, n-a trecut decit o ora si jumatate. Dupa-amiaza mai fac o incercare. Intru intr-o institutie publica si pun o intrebare simpla, extrem de simpla, o intrebare la care se putea raspunde cu da sau nu. Sint privit cu suspiciune si trimis la alt birou. La acel alt birou nu-i nimeni. Un gardian ma intreaba daca-s chior. Daca vad ca nu-i nimeni, de ce mai stau pe acolo? Ies. Ma duc spre casa. Muncitorii de la gaze mi-au lasat in fata portii un morman de cutii de bere, ziare pline de ulei, cirpe murdare, muci, flegme, dire de pisat, resturi de electrozi si capete de tevi.
Intrebare: de citi bani are nevoie un roman ca sa fie si el putin om, numai putin de tot?
De ani de zile, observ la aproape toti comentatorii politici, economici, sociali, etc o aceeasi mare si lata reteta: absolut orice manifestare umana este analizata in cheie economica. Daca Gigel, un tinar din satul X, violeaza o batrina de 80 de ani, e din cauza ca satul e sarac si primarul nu-si da interesul. Daca cetateanul neamt respecta si cele mai elementare reguli de conduita, e din cauza ca are bani si e destul de relaxat ca sa fie si politicos. Daca functionara de la eternul ghiseu romanesc jigneste cu dispret un rind intreg de contribuabili, e din cauza ca nu-i platita bine. Si tot asa, de la crima pina la mirlanie, totul are la baza, cica!, banul. Noi, romanii, sintem, de fapt, frumosi, buni, onesti, credinciosi, dar, culmea ghinionului, nimeni nu vrea sa ne plateasca pentru aceste virtuti. Si, pentru ca nimeni nu vrea sa faca treaba asta, noi ne prefacem ca sintem invers. Cam din acest punct al generalizarii incep toate analizele. Nu sint pusi in discutie oameni, ci notiuni: pietonul, directorul, victima, agentul, banca, profesorul, pensionarul. Pentru ca - fie-mi iertat! - mai toti "analistii" isi intemeiaza discursurile edificatoare pe baza observatiilor facute de la balcon sau din spatele parbrizului.
Dar sa vedem cum arata o zi obisnuita in Braila, de pilda, o zi a unui om obisnuit! O zi de-a mea. O zi libera de orice calcule economice, politice sau financiare.
Luni, 3 noiembrie 2008. Ma trezesc la 6.30. In curtea unui vecin din spate se bubuie, se urla si se injura ca-n al doilea razboi mondial. Se construieste o vila, de vreo 6 luni, si programul este terifiant: 6.30 - 23.00. Un alt vecin, de la vreo doua case departare a dat foc la frunzele uscate. Fumul gros si inecacios imi invadeaza curtea si-mi intra pe geam. Vecina, cea din exact spatele meu, ma blestema cu racnete neomenesti, sa mor in chinuri. Motivul: pisica mea i-a scos din pamint porumbul!!! Da, vecina mea, in chiar Centrul Istoric, creste porci, gaini si are o gradina mare de zarzavat, cu vie si rinduri de porumb. In plus, ameninta tot timpul cu moartea. Imi beau repede cafeaua si dau sa ies pe poarta. Dar nu reusesc imediat. Un muncitor, dintr-o echipa ce schimba tevile de gaze, sta in fund, rezemat de poarta pe care ar trebui sa ies. Deschid incet poarta si il salut, asteptind sa se dea la o parte, ca sa pot iesi. Nici nu raspunde la salut, nici nu se da la o parte. Doar scuipa dispretuitor o flegma verde drept in fata mea. Ma strecor cu abilitate pe linga el, sa nu-l deranjez. Alerg dupa microbuz. Acesta opreste. Pina sa apuc sa ma urc, porneste. Ma dau cu capul de bara de sustinere. Intind banii. Soferul nu are timp, tocmai asculta o manea cu pozitii sexuale, bani multi si dusmani invidiosi. Ma asez. Soferul se enerveaza si tipa: banii, baaaa! In timp ce-i dau banii, injura o femeie sofer si pune o frina brusca. Ma dau iar cu capul de bara. Cobor. Niste elevi tocmai testeaza ce pot automobilele care-i aduc la scoala. Iese fum mult si rotile urla pe asfalt. Trec rapid. Cer doi covrigi de la un vinzator ambulant. Mi se cer bani ficsi, daca nu...la revedere! Imi continui drumul. Traversez pe o trecere de pietoni. Sint injurat si aproape calcat de un tip cu taxiul, ca ma misc prea incet. Mai indraznesc sa cer si doua pliculete cu cafea solubila de la un chiosc. Vinzatoarea, citind ziarul, imi spune ca...ntttttt, n-are! Eu vad ca are si o mai rog o data. Ea imi trinteste geamul in nas. Renunt si intru la serviciu, gindindu-ma disperat ca, din ziua aia, n-a trecut decit o ora si jumatate. Dupa-amiaza mai fac o incercare. Intru intr-o institutie publica si pun o intrebare simpla, extrem de simpla, o intrebare la care se putea raspunde cu da sau nu. Sint privit cu suspiciune si trimis la alt birou. La acel alt birou nu-i nimeni. Un gardian ma intreaba daca-s chior. Daca vad ca nu-i nimeni, de ce mai stau pe acolo? Ies. Ma duc spre casa. Muncitorii de la gaze mi-au lasat in fata portii un morman de cutii de bere, ziare pline de ulei, cirpe murdare, muci, flegme, dire de pisat, resturi de electrozi si capete de tevi.
Intrebare: de citi bani are nevoie un roman ca sa fie si el putin om, numai putin de tot?
