"În traducere nonprotocolară: justiţia română era, la data admiterii, o parodie bine utilată material, excelent aşezată în scaun, perfect protejată de regulamente şi legi interne, dominată de impostori titraţi baroc sau de calfele lor cameleonice şi totalmente străină de serviciul public. Raport după Raport, această stare de fapt a fost măsurată şi reclamată de UE. Ocupaţia principală a Justiţiei n-a încetat să fie, de 20 de ani încoace, un simulacru colosal. Descrisă pe secţiuni această capodoperă care combină incompetenţa cea mai aleasă, răutatea pură şi laşitatea cea mai de soi arată astfel: a) nici o sentinţă definitivă şi executată în cazurile care au adus în faţa instanţelor, prin scăpări involuntare, presiune jurnalistică sau lăcomie neghioabă, membri sau protejaţi ai establishment-ului; b) nicio sancţiune internă împotriva magistraţilor evident incompetenţi sau, pur şi simplu, spărgători de lege şi bun simţ; c) aberaţii sistematice ale Curţii Constituţionale, autoare a unor lovituri de stat succesive, executate la cerere sau prin autosesizare, în faţa unor situaţii care puteau pune în pericol puterea şi privilegiile establishment-ului", scrie Ungureanu pe blog.
Eurodeputatul mai spune că justiţia este, după presă (care ocupă primul loc la acest capitol), al doilea mare eşec al democraţiei româneşti şi că este subordonată reţelelor de putere. "În termeni concreţi, Justiţia funcţionează ca reflex subordonat reţelei de putere efectivă în România. Justiţia împarte acest privilegiu servil cu presa şi e, alături de ea, al doilea mare eşec fundamental al democraţiei proclamată urgent şi fals în 1989", scrie eurodeputatul.
