Pilotul Adrian Iovan şi o studentă în anul V la Institutul de Medicină Militară din Bucureşti şi-au pierdut viaţa după ce avionul de mici dimensiuni de tip BN2, la bordul căruia se afla un echipaj medical, a aterizat forţat, luni după-amiază, într-o zonă muntoasă accidentată, la peste 1.400 de metri altitudine, la graniţa judeţelor Cluj şi Alba. Unul dintre medicii din aeronavă a reuşi să sune la 112, la ora 16.16, anunţând incidentul. Din păcate, avionul şi răniţii au fost localizaţi abia după 6 ore, timp preţios care s-a scurs fără ca victimele să primească ajutor.
Medicul Radu Zamfir, implicat în accidentul aviatic de luni seară, din judeţul Cluj, a ajuns la Bucureşti, fiind lovit la faţă şi având o branulă în mâna dreaptă. Medicul a făcut primele declaraţii după accident, spunând că datorită pilotului Adrian Iovan sunt cinci oameni în viaţă, după ce aeronava a intrat în ceaţă, a pierdut înălţime, a pierdut un motor.
„Totul a decurs iniţial bine, dar a apărut o zonă cu ceaţă, avionul a givrat, a pierdut în înălţime, a pierdut un motor şi a căzut. A durat ceva până am fost găsiţi. Adrian Iovan era prins între fiarele avionul, am încercat să-l descarcerez dar nu am reuşit. Datorită lui suntem în viaţă. Când am văzut copacii am realizat că o să ne prăbuşim. Studenta nu părea conştientă. Lucrurile s-au defăşurat într-un fel pe care mi-e greu să-l descriu. Toată lumea şi-a dat silinţa să facă ce s-a putut. Am sunat la 112 , apoi am fost sunat de alţii implicaţi în operaţiunea de salvare, am încercat să transmit coordonatele. Ne-a găsit un pădurar, apoi a ajuns şi SMURD-ul. Nu se putea ajunge decât cu piciorul acolo. Eu am mers susţinut de cineva. Până să ajungă echipele am încercat să o resuscitez pe studentă, dar nu părea conştientă, deşi avea semne vitale. Eu m-am considerat mai puţin vătămat. Am folosit ce aveam, pături, ca să-i încălzim pe ceilalţi. Ironia sorţii, purtam un echipament de motociclist. Mi s-a părut că a trecut o jumătate de oră, nu şase ore. Pilotul Adrian Iovan m-a rugat să-l scot din avion. Mi-e greu să spun dacă Adrian Iovan ar fi putut fi salvat, a decris medicul Zamfir tragedia prin care au trecut cei şapte ocupanţi ai avionului.
Mărturia unui salvator: "Trăim în România, dar să îi găseşti pe oameni după şase - şapte ore, nu ştiu ce să zic"
Gheorghe Giurgiu, un localnic de 33 de ani din satul Pietreasa (Alba), a fost cel care, alături de doi consăteni, a ajuns primul, luni seară, la locul accidentului aviatic din Munţii Apuseni şi au încercat să îi ajute pe răniţi, îmbrăcându-i cu hainele proprii şi făcându-le foc să se încălzească.
Gheorghe Giurgiu a declarat, marţi dimineaţă, corespondentului MEDIAFAX că în momentul în care a ajuns la locul accidentului i-a auzit pe răniţi cum strigau de durere, unul dintre ei fiind cu ambele picioare rupte, iar sătenii au făcut o targă din lemnele copacilor, cu o pătură, pentru a-l transporta.
El povesteşte că zăpada atingea jumătate de metru în zona în care era epava avionului, aparatul de zbor fiind răsturnat.
"Am auzit de la televizor de avionul prăbuşit în Munţii Apuseni şi am plecat cu doi consăteni de-ai mei din satul Pietreasa să îi căutăm pe răniţi. Noi trei am ajuns primii, nu a fost niciun pădurar. Ne-am dus că noi suntem de-aici şi cunoaştem zona, iar când am ajuns sus pe munte am strigat, că era beznă de nu se vedea la un metru. Noi pe la ora 19.00 am plecat, am luat-o spre Vârful Pietreasa şi am aflat că ar fi avionul într-o zonă cu pădure mijlocie, cu plantaţii. Din fericire, i-am găsit. Zăpada avea o jumătate de metru acolo unde erau ei. Avionul a dat printre copaci şi era răsturnat. Când am ajuns am văzut că îi făceau respiraţie gură la gură domnişoarei rezidente, pe ea am încercat să o ajutăm prima dată, dar apoi am aflat că a murit. Răniţii strigau de durere, unul era cu amândouă picioarele rupte, am făcut o targă din lemnele copacilor, cu o pătură. Le-am făcut foc, le-am dat hainele de pe mine ca să le pună pe ei, pentru că nu mai puteau de frig, mi-am dat jos maieul şi le-am făcut foc, şi am rămas numai într-o bluză mai subţire, eu nu am avut nimic, pe ei trebuia să îi ajut să se încălzească, pentru că ei au îndurat frig", a spus Giurgiu, adăugând că nu au putut face un foc prea mare pentru că lemnele erau ude.
Potrivit acestuia, răniţii erau în afara aeronavei, iar pilotul era prins sub avion.
"Stăteau adunaţi într-o parte, iar cel cu picioarele rupte era chiar lângă avion, pentru că nu se putea mişca. I-am dat haina de pe mine că stătea pe spate, întins pe zăpadă. Au mai venit şi alţi oameni din alt sat apoi şi am încercat să îi ducem în jos cum am putut. I-am cărat cu pături, pe braţe şi în spate, numai să îi ajutăm. Erau vreo doi kilometri până la drum. Nu i-am întrebat ce au păţit, pentru că ei strigau după ajutor, erau plini de sânge, am vrut numai să îi ajutăm cum putem. După o vreme au venit SMURD, Poliţia, jandarmii", a mai spus Giurgiu.
Acesta s-a întrebat cum se poate, totuşi, cu tehnologia existentă în prezent, să nu poată fi localizat cu precizie un avion prăbuşit. "Trăim în România, dar să îi găseşti pe oameni după şase - şapte ore, nu ştiu ce să zic. Cu toată tehnologia asta, i-am găsit noi, când puteam să nu mergem pe jos 4-5 kilometri prin zăpadă să îi găsim", a subliniat Gheorghe Giurgiu.
Studenta se oferise voluntar
În avion se aflau patru medici - Radu Zamfir de la Spitalul Fundeni, Valentin Calu de la Elias, Cătălin Pivniceru de la Spitalul "Sf. Maria" şi Sorin Ianceu de la Spitalul Municipal din Beiuş, judeţul Bihor -, o studentă şi doi membri ai echipajului de zbor - pilotul Adrian Iovan şi copilotul Răzvan Petrescu.
Pilotul Adrian Iovan a fost găsit încarcerat, iar studenta era în stop cardio-respirator, cu hipotermie severă, nemaiputând fi salvată. Studenta moartă în accident era în anul V la Institutul Medico-Militar din Bucureşti. Ea făcea practică la spitalul Fundeni şi a plecat ca voluntar împreună cu echipa de transplant.
Echipa medicală din avion mergea la Oradea, unde urma să preleveze ficatul de la un donator de peste 60 de ani care a suferit un accident vascular cerebral.
Ceaţă şi condiţii meteo nefavorabile
Pilotul Adrian Iovan a avut ultima convorbire cu cei de la Romatsa după ce a trecut de Sibiu, când a anunţat că va coborî la o altitudine de 2.100 de metri, mai mică decât cea normală, pentru că nu vedea nimic din cauza ceţii, a declarat, pentru MEDIAFAX, preşedintele Romatsa, Aleodor Frâncu.
Directorul Romatsa, Aleodor Frâncu, a precizat că aeronova condusă de Iovan a plecat în scop umanitar, pilotul având ultima convorbire cu ei după ce a depăşit zona Sibiului.
Pilotul ar fi anunţat atunci că va cobarî la 2.100 de metri, din cauza condiţiilor meteo nefavorabile, explicând că nu vede nimic din cauza ceţii.
"A coborât pentru a vedea spaţiul. În acel moment, s-a pierdut legătura cu el. De la început, s-a ştiut că sunt condiţii meteo nefavorabile, dar au plecat în această cursă umanitară. şi faptul că a reuşit să coboare aeronava într-o zonă extrem de dificilă din punct de vedere al reliefului şi al condiţiilor meteorologice este un succes al pilotului", a declarat preşedintele Romatsa.
Frâncu a mai spus că echipa medicală era aşteptată să ajungă la Oradea în jurul orei 16.00 şi a precizat că nu exclude ca la aparatul de zbor să fi apărut probleme tehnice.
De ce nu au fost găsite victimele
Şeful Salvamont Sibiu, Adrian David, a declarat, pentru RFI, că în zona montană este posibil ca un apel să fie identificat cu dificultate chiar dacă în perimetrul respectiv există semnal, adăugând că totul depinde de câte celule GSM sunt captate în timpul apelului.
Potrivit sursei citate, dacă, de exemplu, sunt sub trei celule GSM, apelul poate apărea că a fost efectuat din judeţul Braşov, chiar dacă el a fost făcut din judeţul Sibiu.
Adrian David spune că "în mod normal un apel la 112 este localizat în funcţie de celula pe care o deschide de pe un pilon".
"Se face prin triangulaţie - dacă se deschid trei celule se ştie exact locul în care s-a făcut apelul. În situaţia în care se deschide o singură celulă sau două, localizarea este foarte grea. ştiu asta pentru că au fost situaţii în Munţii Făgăraş în care am încercat să localizăm nişte turişti rătăciţi şi tocmai din cauza faptului că s-a deschis doar o celulă n-am putut identifica locul exact. Deci tehnic este normal să se petreacă aşa ceva. În oraş, în momentul în care se face un apel, acel apel este preluat de mai multe antene din zonă. Dacă este o zonă izolată, apelul respectiv poate fi preluat doar de una sau două. De exemplu, vin apeluri 112 de la cabană şi semnalul respectiv este preluat de o antenă de la Braşov, chiar dacă apelul respectiv este făcut de pe teritoriul judeţului Sibiu. Ulterior apelului se discută între operatorii de la 112 cu instituţiile specializate în intervenţiile de urgenţă şi se intervine cu echipa cea mai apropiată", a explicat la RFI şeful Salvamont Sibiu, Adrian David.
Totuşi, pentru sistemul de localizare a semnalului prin 112 s-au cheltuit zeci de milioane de euro, iar firma care l-a implementat, Teamnet, garanta că orice apel poate fi localizat în 5 secunde.
