"Saramago este unul dintre cei mai originali scriitori europeni contemporani. Prin «Caietul», care are drept instrumente curiozitatea ironică şi pesimismul meditativ, el transformă improbabilul în lucruri de neuitat", notează New York Times.
Publicate pe blogul său în perioada septembrie 2008 - martie 2009, textele nu ocolesc subiecte ca recesiunea, abuzurile de putere şi războaiele religioase. Iar toate sunt concepute, aşa cum şi-a obişnuit Saramago cititorii, pornind de la o simplă premisă, construind o poveste, care, treptat, începe să semene cu realitatea de toate zilele.
"Cum sunt lucrurile atunci când nu ne uităm la ele? Am pus întrebarea asta, care mi se pare pe zi ce trece mai puţin nesocotită, de multe ori pe când eram copil, dar numai mie însumi, nu părinţilor sau profesorilor, pentru că banuiam că or să râdă de naivitatea mea (sau de prostia mea, dupa vreo părere mai radicală) şi or să-mi dea singurul răspuns care nu m-ar convinge niciodată: «Lucrurile, atunci când ne uitam la ele, sunt la fel ca atunci când nu ne uităm»", scria Saramago.
Scriitorul portughez s-a născut în 1922, a debutat în 1947 cu un roman pe care şi l-a renegat ulterior. După aproape două decenii de poeme, cronici literare si politice, nuvele, piese de teatru şi traduceri, s-a reîntors la roman, odată cu "Manual de pictură şi caligrafie". "Memorialul mânăstirii", din 1982, l-a făcut cunoscut în toată lumea, iar recunoaşterea supremă a venit în 1998, când Saramago a primit Nobelul pentru literatură. Cea mai controversată operă a lui este "Evanghelia după Isus Cristos", care prezintă o viaţă apocrifă a Mântuitorului. Cartea a fost condamnată de guvernul portughez, care l-a împiedicat pe Saramago să participe la competiţia Premiului european pentru literatură. Scriitorul a părăsit atunci Portugalia, instalându-se în arhipelagul spaniol Canare.
Jose Saramago a încetat din viaţă anul acesta, la 18 iunie.
