Dan Stanca este unul dintre cei mai prolifici romancieri de dupa ’90. A publicat 14 romane, printre care "Morminte stravezii", "A doua zi dupa moarte", "Ultimul om", "Apocalips aminat", carti de eseuri si un volum de proza scurta. Criticii sustin ca Dan Stanca utilizeaza o materie prima extrasa din opera lui Eliade si Culianu. Majoritatea romanelor sale contin situatii politice contemporane amestecate cu intrigi fantastice.
Dan Stanca s-a nascut in 1956 la Bucuresti si a avut traseul normal al unui tinar sub comunism: scoala generala, liceu teoretic si Facultatea de Litere absolvita in 1979. A primit repartitie la Giurgiu, la o asa-zisa scoala de limba engleza. Dupa citiva ani renunta la catedra si la naveta extenuanta pentru a se intoarce in Bucuresti. Este corector din 1983 la "Romania libera" timp de cinci ani, dupa care, pina in '89 este redactor la sectia politica internationala. A luat Premiul Uniunii Scriitorilor de doua ori, in 1998 si 2003, si o data premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti. A scris mult si inainte de '89, dar toata literatura sa a ramas in sertar. Literatura fantastica nu suscita interesul nimanui si nici nu lupta nimeni ca sa demonstreze cit de interesante erau cartile sale. Debuteaza in 1986 cu un fragment de proza, "Sfirsit aparent", in SLAST (Suplimentul Literar Artistic al Scinteii Tineretului). In 1992 i se publica un roman din anii '80, insa faptul ca a fost silit sa reduca foarte mult cartea a avut implicatii serioase asupra claritatii romanului, astfel incit Dan Stanca nici nu-l considera momentul debut editorial. Din punctul sau de vedere, debutul editorial s-a produs in 1996, cind "Nemira" ii publica "Aripile Arhanghelului Mihail".
Cel mai recent roman al sau, "Noaptea lui Iuda", va fi lansat miine, de la ora 17.00, la Biblioteca Judeteana "Panait Istrati". Este cea mai voluminoasa carte a sa de pina acum. Pleaca de la evenimentele din 11 septembrie 2001 si incearca sa desluseasca sensurile oculte ale terorismului contemporan. Sint doar actiuni criminale si absurde, exprima interese politice, sau e vorba de mai mult? Cu citeva zile inainte de aceasta lansare, scriitorul Dan Stanca a oferit un interviu ziarului nostru. Intrebarile pe care nu i le-am pus, dar la care doriti sa obtineti un raspuns i le veti putea adresa cu ocazia lansarii de la Biblioteca Judeteana de miine, de la ora 17.00.
"Intr-o carte cu anumite pretentii contrastele trebuie sa fie prezente"
- In toate cartile dumneavoastra sint prezente chestiunile religioase, metafizice, elemente legate de terorism. Ce v-a determinat sa le acordati atita atentie, inca din anii '80?
- Problema religioasa, problema metafizica, este interesanta si o abordezi in secolul XXI asa cum o faceai si in secolul al XVIII-lea. Problema terorismului nu are cum sa fie eludata de nici un autor pentru ca traim intr-o lume globalizata si problemele care sint in Statele Unite sau in Marea Britanie, sint si problemele noastre. Nu ne putem sustrage din acest curs sumbru care este vestit si concretizat prin acte criminale care, din fericire, nu au avut loc la noi. Asta nu inseamna ca nu ne pot interesa. Faptul ca imbin tema terorista cu cea metafizica poate sa para un pic fortat, dar cred ca intr-o carte cu anumite pretentii contrastele trebuie sa fie prezente si in felul acesta sa se creeze tensiune si interes pentru cititor.
- Considerati ca terorismul este mai mult decit o lupta pentru putere?
- Da. Eu cred ca terorismul are niste radacini oculte, nu este doar o problema profana, in care un grup de teroristi vor sa-si impuna punctul de vedere in anumite regiuni ale globului: sa scape de americani din Irak, sa elibereze un grup de ostateci pe care ii detin americanii. Cred ca terorismul are origini obscure, adinci. Terorismul actual se inrudeste cu nihilismul european din secolul al XIX-lea. Teroristii rusi din secolul al XIX-lea, nihilistii rusi, care propovaduiau moartea lui Dumnezeu si, in acelasi timp, actionau in sensul acesta prin atentatele pe care le comiteau, sint cumva fratii teroristilor musulmani din prezent. E o ironie a sortii la ora actuala ca rusii, care se confrunta cu teroristii ceceni, sa aiba niste stramosi care la rindul lor au facut acte de o factura similara.
- Sinteti unul dintre cei mai prolifici scriitori romani. Cum reusiti sa faceti acest lucru si sa alimentati in acest fel ideea ca scriitorii sint un fel de pasari cintatoare, care se asaza in fata foii de hirtie si scriu?
- Eu am scris mult, dar nu am scris la intimplare. Cind scriu ceva am un proiect, am un plan, stiu de unde plec si sper ca stiu si unde voi ajunge. Nu ma asez in fata foii de hirtie si scriu ce-mi trece prin cap. Atunci nu as mai face roman, as face un fel de marturisire perpetua, care nu ar mai avea sfirsit. Ar fi un fel de jurnal si in cazul unui jurnal onest pui pe hirtie toate gindurile, toate sentimentele, tot ce ai facut in ziua respectiva. Eu nu sint in stare sa scriu jurnal si din cauza aceasta am ales formula romanesca pentru ca mi se pare mult mai complexa si mai rotunjita. Intr-un fel ma cenzureaza si nu ma lasa sa pun pe hirtie tot ce-mi trece mie prin cap. Inainte de a scrie ceva, ma gindesc de unde plec si unde o sa ajung.
"Mi-am stricat ochii citind cuvintarile lui Ceausescu"
- Ati lucrat si la ziare comuniste, inainte de '89. Cum era viata atunci?
- Am lucrat un singur an la Scinteia Tineretului, cinci ani la corectura la "Romania libera", unde lucrez si in momentul de fata. Presa comunista propriu-zis am facut un an. Din august '88 pina in '89.
- Cum era?
- Cit am fost la corectura mi-am stricat ochii citind cuvintarile lui Ceausescu, consfatuiri, mica publicitate, toate acestea. Asta a fost munca la corectura, o munca de salahor. Nu pot sa spun ca relatia dintre mine, corector, si textul propriu-zis al unui scriitor avea ceva special. Ca un corector, trebuia sa te supui manuscrisului. Asa scrie acolo, trebuie sa respecti.
- Ce compromisuri ati facut in perioada comunista, daca ati facut?
- Compromisuri mari nu am facut pentru ca nici nu am avut cum sa le fac. Am lucrat un singur an in presa comunista si nu am lucrat la o sectie de propaganda. Am lucrat la o sectie de politica internationala. Asa mi-am inceput eu viata intr-o redactie, ca redactor lucrind la o sectie de politica externa, ceea ce se si observa din aceasta carte, "Noaptea lui Iuda". Compromisurile pe care le-am facut au fost foarte mici. Eram obligat, in fine, astea erau cerintele, sa scriu despre dezarmare, droguri, somajul din occident. Erau niste chestii mai mult sau mai putin adevarate. Am fost protejat atunci de faptul ca am lucrat la o sectie mai curata si nu a trebuit sa intru in propaganda, unde colegii mei, din pacate, trebuiau sa manince rahat cu lingura.
"Cred ca proza trebuie sa fie mai filozofica, mai eseistica, mai cu idei"
- Din cauza regimului ati preferat sa pastrati in sertar romanele?
- Sa va spun drept nici nu am putut sa public. Am avut un manuscris predat in '82 la "Cartea romaneasca" si nu a putut sa apara. Era un manuscris de proza scurta fantastica. Dupa '89, '90 nu am putut nici atunci sa public, erau alte presiuni. Manuscrisul acela din '82 a aparut abia peste noua ani, in '97, si cam asta este. Am debutat foarte tirziu, in '96, la 40 de ani, spre deosebire de colegii din generatia mea, care deja la 40 de ani erau niste nume mai mult sau mai putin cunoscute.
- Credeti ca daca ati fi facut niste compromisuri ati fi fost publicat mai curind?
- Sa va spun drept, poate ca le-as fi facut, poate ca as fi scos anumite pasaje. Asa faceau toti ca sa-si vada cartile aparute, dar nu mi s-a propus. Manuscrisul meu a fost tinut in sertar din '82 pina in '90 si practic redactorul de carte nici nu mi-a propus sa scot ceva care nu ar fi mers. Acea carte de proza fantastica nici nu era cine stie ce subversiune la adresa regimului Ceausescu. Nu se pune problema ca trebuia sa scot un fragment sau altul ca sa-mi apara cartea. Eu neputind sa-mi fac relatii, nu am intrat in nici un grup vizibil, agresiv, in care membrii se agitau unii pe altii ca sa fie publicati. Eu fiind solitar nu am avut posibilitatea sa razbat pina in '90 si nici sapte ani dupa aceea.
- Toata viata ati fost un solitar?
- Am fost. Cu cei din generatia mea de prozatori afirmati in anii '80, caci eu apartin generatiei '80, Sorin Preda, Cristian Teodorescu, nu am fost in acelasi grup. In cenaclul condus de domnul Crohmalniceanu nu am putut ramine. Eu aveam niste vederi mai ciudate, mai spiritualiste, ei faceau o proza textualista. Eu cred ca proza trebuie sa fie mai filozofica, mai eseistica, mai cu idei. Ei faceau o proza cu banda de magnetofon, inregistrind texte de pe strada. Ei faceau o proza textualista, realista, eu faceam o proza fantastico-spiritualista, si normal ca cele doua tendinte nu se armonizau, si categoric nu ne intelegeam. Ei fiind mai multi au avut putere si s-au impus, eu fiind singur nu m-am putut impune.
- Cind ati inceput sa scrieti?
- Ca sa spun asa constient, artizanal, am inceput dupa 23 de ani. Debutul meu editorial a fost insa la 40 de ani, iar debutul intr-o revista literara la 30 de ani.
Dan Stanca s-a nascut in 1956 la Bucuresti si a avut traseul normal al unui tinar sub comunism: scoala generala, liceu teoretic si Facultatea de Litere absolvita in 1979. A primit repartitie la Giurgiu, la o asa-zisa scoala de limba engleza. Dupa citiva ani renunta la catedra si la naveta extenuanta pentru a se intoarce in Bucuresti. Este corector din 1983 la "Romania libera" timp de cinci ani, dupa care, pina in '89 este redactor la sectia politica internationala. A luat Premiul Uniunii Scriitorilor de doua ori, in 1998 si 2003, si o data premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti. A scris mult si inainte de '89, dar toata literatura sa a ramas in sertar. Literatura fantastica nu suscita interesul nimanui si nici nu lupta nimeni ca sa demonstreze cit de interesante erau cartile sale. Debuteaza in 1986 cu un fragment de proza, "Sfirsit aparent", in SLAST (Suplimentul Literar Artistic al Scinteii Tineretului). In 1992 i se publica un roman din anii '80, insa faptul ca a fost silit sa reduca foarte mult cartea a avut implicatii serioase asupra claritatii romanului, astfel incit Dan Stanca nici nu-l considera momentul debut editorial. Din punctul sau de vedere, debutul editorial s-a produs in 1996, cind "Nemira" ii publica "Aripile Arhanghelului Mihail".
Cel mai recent roman al sau, "Noaptea lui Iuda", va fi lansat miine, de la ora 17.00, la Biblioteca Judeteana "Panait Istrati". Este cea mai voluminoasa carte a sa de pina acum. Pleaca de la evenimentele din 11 septembrie 2001 si incearca sa desluseasca sensurile oculte ale terorismului contemporan. Sint doar actiuni criminale si absurde, exprima interese politice, sau e vorba de mai mult? Cu citeva zile inainte de aceasta lansare, scriitorul Dan Stanca a oferit un interviu ziarului nostru. Intrebarile pe care nu i le-am pus, dar la care doriti sa obtineti un raspuns i le veti putea adresa cu ocazia lansarii de la Biblioteca Judeteana de miine, de la ora 17.00.
"Intr-o carte cu anumite pretentii contrastele trebuie sa fie prezente"
- In toate cartile dumneavoastra sint prezente chestiunile religioase, metafizice, elemente legate de terorism. Ce v-a determinat sa le acordati atita atentie, inca din anii '80?
- Problema religioasa, problema metafizica, este interesanta si o abordezi in secolul XXI asa cum o faceai si in secolul al XVIII-lea. Problema terorismului nu are cum sa fie eludata de nici un autor pentru ca traim intr-o lume globalizata si problemele care sint in Statele Unite sau in Marea Britanie, sint si problemele noastre. Nu ne putem sustrage din acest curs sumbru care este vestit si concretizat prin acte criminale care, din fericire, nu au avut loc la noi. Asta nu inseamna ca nu ne pot interesa. Faptul ca imbin tema terorista cu cea metafizica poate sa para un pic fortat, dar cred ca intr-o carte cu anumite pretentii contrastele trebuie sa fie prezente si in felul acesta sa se creeze tensiune si interes pentru cititor.
- Considerati ca terorismul este mai mult decit o lupta pentru putere?
- Da. Eu cred ca terorismul are niste radacini oculte, nu este doar o problema profana, in care un grup de teroristi vor sa-si impuna punctul de vedere in anumite regiuni ale globului: sa scape de americani din Irak, sa elibereze un grup de ostateci pe care ii detin americanii. Cred ca terorismul are origini obscure, adinci. Terorismul actual se inrudeste cu nihilismul european din secolul al XIX-lea. Teroristii rusi din secolul al XIX-lea, nihilistii rusi, care propovaduiau moartea lui Dumnezeu si, in acelasi timp, actionau in sensul acesta prin atentatele pe care le comiteau, sint cumva fratii teroristilor musulmani din prezent. E o ironie a sortii la ora actuala ca rusii, care se confrunta cu teroristii ceceni, sa aiba niste stramosi care la rindul lor au facut acte de o factura similara.
- Sinteti unul dintre cei mai prolifici scriitori romani. Cum reusiti sa faceti acest lucru si sa alimentati in acest fel ideea ca scriitorii sint un fel de pasari cintatoare, care se asaza in fata foii de hirtie si scriu?
- Eu am scris mult, dar nu am scris la intimplare. Cind scriu ceva am un proiect, am un plan, stiu de unde plec si sper ca stiu si unde voi ajunge. Nu ma asez in fata foii de hirtie si scriu ce-mi trece prin cap. Atunci nu as mai face roman, as face un fel de marturisire perpetua, care nu ar mai avea sfirsit. Ar fi un fel de jurnal si in cazul unui jurnal onest pui pe hirtie toate gindurile, toate sentimentele, tot ce ai facut in ziua respectiva. Eu nu sint in stare sa scriu jurnal si din cauza aceasta am ales formula romanesca pentru ca mi se pare mult mai complexa si mai rotunjita. Intr-un fel ma cenzureaza si nu ma lasa sa pun pe hirtie tot ce-mi trece mie prin cap. Inainte de a scrie ceva, ma gindesc de unde plec si unde o sa ajung.
"Mi-am stricat ochii citind cuvintarile lui Ceausescu"
- Ati lucrat si la ziare comuniste, inainte de '89. Cum era viata atunci?
- Am lucrat un singur an la Scinteia Tineretului, cinci ani la corectura la "Romania libera", unde lucrez si in momentul de fata. Presa comunista propriu-zis am facut un an. Din august '88 pina in '89.
- Cum era?
- Cit am fost la corectura mi-am stricat ochii citind cuvintarile lui Ceausescu, consfatuiri, mica publicitate, toate acestea. Asta a fost munca la corectura, o munca de salahor. Nu pot sa spun ca relatia dintre mine, corector, si textul propriu-zis al unui scriitor avea ceva special. Ca un corector, trebuia sa te supui manuscrisului. Asa scrie acolo, trebuie sa respecti.
- Ce compromisuri ati facut in perioada comunista, daca ati facut?
- Compromisuri mari nu am facut pentru ca nici nu am avut cum sa le fac. Am lucrat un singur an in presa comunista si nu am lucrat la o sectie de propaganda. Am lucrat la o sectie de politica internationala. Asa mi-am inceput eu viata intr-o redactie, ca redactor lucrind la o sectie de politica externa, ceea ce se si observa din aceasta carte, "Noaptea lui Iuda". Compromisurile pe care le-am facut au fost foarte mici. Eram obligat, in fine, astea erau cerintele, sa scriu despre dezarmare, droguri, somajul din occident. Erau niste chestii mai mult sau mai putin adevarate. Am fost protejat atunci de faptul ca am lucrat la o sectie mai curata si nu a trebuit sa intru in propaganda, unde colegii mei, din pacate, trebuiau sa manince rahat cu lingura.
"Cred ca proza trebuie sa fie mai filozofica, mai eseistica, mai cu idei"
- Din cauza regimului ati preferat sa pastrati in sertar romanele?
- Sa va spun drept nici nu am putut sa public. Am avut un manuscris predat in '82 la "Cartea romaneasca" si nu a putut sa apara. Era un manuscris de proza scurta fantastica. Dupa '89, '90 nu am putut nici atunci sa public, erau alte presiuni. Manuscrisul acela din '82 a aparut abia peste noua ani, in '97, si cam asta este. Am debutat foarte tirziu, in '96, la 40 de ani, spre deosebire de colegii din generatia mea, care deja la 40 de ani erau niste nume mai mult sau mai putin cunoscute.
- Credeti ca daca ati fi facut niste compromisuri ati fi fost publicat mai curind?
- Sa va spun drept, poate ca le-as fi facut, poate ca as fi scos anumite pasaje. Asa faceau toti ca sa-si vada cartile aparute, dar nu mi s-a propus. Manuscrisul meu a fost tinut in sertar din '82 pina in '90 si practic redactorul de carte nici nu mi-a propus sa scot ceva care nu ar fi mers. Acea carte de proza fantastica nici nu era cine stie ce subversiune la adresa regimului Ceausescu. Nu se pune problema ca trebuia sa scot un fragment sau altul ca sa-mi apara cartea. Eu neputind sa-mi fac relatii, nu am intrat in nici un grup vizibil, agresiv, in care membrii se agitau unii pe altii ca sa fie publicati. Eu fiind solitar nu am avut posibilitatea sa razbat pina in '90 si nici sapte ani dupa aceea.
- Toata viata ati fost un solitar?
- Am fost. Cu cei din generatia mea de prozatori afirmati in anii '80, caci eu apartin generatiei '80, Sorin Preda, Cristian Teodorescu, nu am fost in acelasi grup. In cenaclul condus de domnul Crohmalniceanu nu am putut ramine. Eu aveam niste vederi mai ciudate, mai spiritualiste, ei faceau o proza textualista. Eu cred ca proza trebuie sa fie mai filozofica, mai eseistica, mai cu idei. Ei faceau o proza cu banda de magnetofon, inregistrind texte de pe strada. Ei faceau o proza textualista, realista, eu faceam o proza fantastico-spiritualista, si normal ca cele doua tendinte nu se armonizau, si categoric nu ne intelegeam. Ei fiind mai multi au avut putere si s-au impus, eu fiind singur nu m-am putut impune.
- Cind ati inceput sa scrieti?
- Ca sa spun asa constient, artizanal, am inceput dupa 23 de ani. Debutul meu editorial a fost insa la 40 de ani, iar debutul intr-o revista literara la 30 de ani.
