Pentru că a fost campanie electorală şi cam toţi candidaţii au lansat promisiuni de rezolvare a unor probleme locale prin accesarea de fonduri nerambursabile, cred că este util să punctăm câteva noutăţi în ceea ce priveşte abordările Programului Operaţional Regional 2014-2020.
O componentă foarte importantă în cadrul POR 2014-2020 o reprezintă finanţările de investiţii care contribuie la implementarea complementară a unor strategii şi instrumente de dezvoltare teritoriale, respectiv Strategia Uniunii Europene pentru Regiunea Dunării - SUERD, investiţii teritoriale integrate cu privire la Delta Dunării - ITI Delta Dunării, dezvoltare urbană durabilă şi dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunităţii (CLLD).
Referitor la implementarea SUERD, să precizăm că AMPOR va lansa unul sau mai multe apeluri naţionale competitive, solicitanţii eligibili putând depune proiecte pentru investiţii specifice priorităţilor de intervenţie aferente anumitor axe prioritare, cu condiţia ca acestea să se implementeze la nivelul celor 12 judeţele riverane Dunării, printre care, evident, Brăila, Galaţi, Tulcea.
Din Ghidul general aflăm că "SUERD a devenit un instrument important pentru consolidarea caracterului complementar dintre programele şi politicile regiunii Dunării. Abordarea Strategiei Dunării cu o privire de ansamblu a dezvoltării regionale va contribui la întărirea legăturilor existente (printre altele, cu regiunea Mării Baltice şi a regiunii Adriatică-Ionică) cu legăturile strategice ale regiunii extinse a Mării Negre".
UE vrea transformarea regiunii Dunării într-o regiune prosperă
Uniunea Europeană consideră că principala provocare pentru România este reprezentată de transformarea regiunii Dunării într-o regiune competitivă, dinamică şi prosperă precum şi de ridicarea standardului de viaţă al comunităţilor locale.
Domeniile considerate prioritare şi către care se vor îndrepta cele 407,37 mil. Euro alocate prin acest program sunt regenerare urbană, mobilitate urbană, patrimoniu cultural, infrastructură rutieră de drumuri judeţene, turism, eficienţă energetică.
Subiectul este amplu şi merită analizate în detaliu condiţiile de eligibilitate şi criteriile care vor face diferenţa între proiectele de succes şi cele care vor rămâne "literatură de sertar". Un lucru este sigur, proiectele regionale vor avea câştig de cauză, iar dacă nu vom începe să pregătim terenul pentru această colaborare regional, alţii vor avea grijă să o facă şi nu în favoarea noastră.
Din acest motiv tema colaborării Brăila-Galaţi pentru dezvoltarea zonei unitar şi sustenabil este necesară şi obligatorie. Este necesar să reluăm opiniile specialiştilor în urbanism şi planificare teritorială pentru a nu arunca, iar, discuţia în derizoriul politicianist. Cităm din D.I. Oancea, 1973, Editura Academiei României - "sinteza analizelor efectuate şi prezentate în lucrarea Gruparea Urbană Brăila-Galaţi conduce la concluzia că oraşele Galaţi, Brăila şi Măcin constituie o grupare urbană complex, industrial-portuală, de tip poziţie geografică fluvio-maritimă" şi Radu Săgeată, 2007, Editura Universităţii Bucureşti - "situarea relativ apropiată a celor două mari reşedinţe de judeţ de pe cursul inferior al Dunării, asociată cu direcţiile de dezvoltare preconizate, va putea conduce în viitor la individiualizarea în aria de subzistenţă dintre Dunăre, gurile Siretului şi cele ale Prutului, a primei conurbaţii bipolare din România, care cu circa 500-600.000 locuitori preconizaţi, va constitui a doua aglomeraţie urbană a ţării, capabilă să se situeze pe o poziţie echilibrată între Capitală şi celelalte metropole cu funcţii macroregionale".
Subliniem faptul că în plan legislativ, prin legea 351/2001, Brăila-Galaţi sunt definite ca fiind singurul sistem urban al ţării alcătuit din două localităţi de rangul I.
Deşi prefer să citez din lucrări academice sau universitare, şi acestea cu valoare adăugată certă şi nu copy-paste, şi din legislaţie, o să fac o excepţie şi o să atrag atenţia celor care speră că din banii amintiţi mai sus o bună parte vor fi accesaţi de comunităţile locale brăilene asupra declaraţiei ministrului Vasile Dîncu: "Următoarele programe POR vor pune accent pe asociere, pe interconexiune şi pe programe care să servească unor zone din ce în ce mai largi. Prin aceste modalităţi vom premia pe aceia care-şi asociază zone metropolitane în jurul lor, se asociază mai multe oraşe în zonă (...)" - 1 martie 2016, Mediafax.
Şi pentru că viitoarea zonă de dezvoltare Brăila-Galaţi (indiferent că vom vorbi de sistem urban bipolară, zonă metropolitană sau poate chiar de un nou oraş, un Dunărea-Polis) nu se poate proiecta decât în ecuaţie cu spaţiul periurban, o altă linie a frontului în dezbaterea publică trebuie deschisă, cu toate nodurile în gât provocate celor care văd viitorul prin grilajul scaunului pe care temporar şi uneori dintr-o eroare a sorţii au ajuns să încaseze o alocaţie de consilier sau primar.
Această linie se referă la comasarea comunelor şi localităţilor. Dosarul este stufos şi nu vom puncta acum decât câteva aspecte care sper să stârnească interesul a cât mai multora în a se informa, în primă fază, despre acest subiect.
Fuziunea localităţilor o practică de succes în UE
Experienţa europeană în materie de fuziuni ale localităţilor este una foarte bogată şi ceea ce uimeşte pe cel interesat de subiect este că ţările bogate sunt şi cele mai active în această direcţie. Luxemburg - în 2012 au avut loc 6 fuziuni, din 16 localităţi rămânând doar 6. Spania - în 2012 s-a demarat o dezbatere pe un plan prin care fuziunile catalane vor reduce localităţile de la 947 la doar 63. Elveţia, 2013 - au depus 23 de proiecte de fuziune între 88 de localităţi.
Este inexplicabil din punct de vedere raţional, economic, de bun-simţ etc. cum ţări bogate sau cel puţin mult mai dezvoltate decât România au o politică de reformă administrativă perpetuă şi bazată pe principiul simplu, logic şi demonstrat funcţional al concentrării resurselor, iar România tolerează existenţa de comune care nu reuşesc să colecteze venituri proprii nici măcar în proporţie de 25% din cheltuielile administrative. Politica românească se bazează pe aşa-numiţii „edili" ai acestor localităţi care continuă să facă cheltuieli enorme în comparaţie cu veniturile şi să exercite o presiune constantă pe consiliile judeţene şi guvern pentru a primi pe diverse canale fonduri pentru a-şi acoperi risipa. Deşi doar 10% din localităţi reuşesc astăzi să îşi acopere din venituri proprii (impozite şi taxe locale) cheltuielile de funcţionare, România îşi permite să menţină aproape 3.300 de localităţi în condiţiile în care Polonia (folosită mereu ca exemplu) are sub 3.000 de localităţi la o populaţie dublă şi o suprafaţă mai mare decât ţara noastră. (http://www.condei.ro/reforma-administratiei-publice-mai-mult-decat-regi…)
Dacă argumentele de tipul bunelor-practici europene sau realitatea falimentului programat nu conving, poate că finanţarea europeană mult clamată şi mai ales imposibilitatea de a ajunge la aceasta va obliga la o schimbare de atitudine din partea celor implicaţi deşi sper ca şi potenţialii beneficiari finali - cetăţenii - ai implementării de proiecte să înceapă să (re)acţioneze.
GAL-urile în prim plan
Cei care se bazează pe accesarea fondurilor prin instrumentul Dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunităţii (CLLD) este bine să reţină faptul că obiectivul este promovarea dezvoltării integrate şi implicării comunităţilor în dezvoltarea locală prin formarea de parteneriate locale (grup de acţiune locală-GAL).
Aplicarea CLLD în zonele urbane are ca obiectiv integrarea socială şi dezvoltarea comunităţilor marginalizate din oraşele României, prin stimularea asocierii „de jos în sus", ale actorilor dintr-un teritoriu care elaborează şi aplică strategii integrate şi multisectoriale de dezvoltare locală.
Fiecare zonă vizată de un parteneriat local (grup de acţiune locală-GAL) trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
să aibă o populaţie totală (inclusiv populaţia marginalizată) de minimum 10.000 locuitori; să facă parte dintr-un oraş cu o populaţie de peste 20 000 locuitori; să fie coerente (unitare) din punct de vedere economic, social şi fizic.
Teritoriul poate varia, ca formă şi delimitare, de la o singură zonă dintr-un oraş (de exemplu - zonă de tip ghetou cu blocuri) la mai multe zone de acest tip. Decizia referitoare la delimitarea exactă a zonelor aparţine grupurilor de acţiune locală, asigurându-se astfel respectarea condiţiilor specifice şi a scopurilor strategiei locale.
Resursele informaţionale care au stat la baza acestui material se regăsesc şi pe pagina https://www.facebook.com/dunareapolis/, o pagină în permanentă actualizare cu informaţii relevante temei abordate - sistemul Brăila-Galaţi.
Marian GHIONU
Consultant fonduri nerambursabile
