Astazi, la ora 10.00, la Teatrul "Maria Filotti" se discuta posibilitatile de eliberare a parterului cladirii in care a functionat Farmacia "Berechet". Proprietarul a reusit sa puna piciorul in teatru, dupa ce Primaria nu numai ca i-a platit chiria pe un an in urma, dar i-a dat si penalitati. Primarul Constantin Cibu a spus ca ieri s-au reluat discutiile referitoare la cumpararea teatrului, oferta scrisa fiind facuta pentru suma de 500.000 de euro, si ca se vor cauta solutii pentru rezolvarea problemelor. Directorul Teatrului, Veronica Dobrin, era suparata pentru ca nu s-a gasit alta solutie, decit ca teatrul sa elibereze parterul. "Nu stiu ce vom face, sa vedem cum evolueaza lucrurile miine. Sint convinsa ca cei de la Comisia de retrocedare si de la departamentul juridic al Primariei nu si-au facut bine treaba tocmai pentru a se ajunge aici, sa fiu acuzata ca nu ma intereseaza inchirierea si sa fie proprietarul pus in posesie", a explicat directorul Veronica Dobrin. Aceste lucruri s-au intimplat la numai citeva ore dupa ce intregul colectiv al Teatrului a protestat fata de modul in care a evoluat operatiunea de retrocedare a fostei Case Berechet, aflata pe str. Eminescu nr. 2, in cadrul unei conferinte de presa. Actorii sint nemultumiti de faptul ca teatrul si conducerea acestuia sint amenintati, iar ei denigrati in public, in sedintele de Consiliu Local.
In cadrul conferintei de presa, directorul Teatrului, Veronica Dobrin, a readus in atentia opiniei publice problema retrocedarii unei parti a Teatrului "Maria Filotti". Ea a spus ca toata cladirea teatrului, inclusiv cea care a apartinut familiei Berechet, a fost supusa unui proces de renovare si restaurare, in perioada '80 - '87, in mai multe etape. In prima etapa a fost avuta in vedere Casa Berechet, in care s-au folosit surse din bugetul de stat prin Consiliul Popular de atunci. In '80 - '83 au fost construite spatiile care dadeau fluxul normal al activitatii scenei. Astfel au fost construite la subsol camere pentru centrala termica, la parter sala de miscare si grupuri sanitare, la etaj sala de croitorie, perucherie si intretinere costume, la celalalt etaj, la nivelul scenei, cabine actori. Locuinta Berechet de la etajul I a fost transformata in cabine actori inca de la infiintarea teatrului din 1949, a mai explicat directorul.
Din fosta casa Berechet acum mai exista doar fata, acoperisul si terenul
Povestea retrocedarii fostei Case Berechet ar fi trebuit sa fie una simpla, insa ea s-a complicat incredibil de mult de la inceputul acestui an. In 2001 mostenitorii familiei Berechet au facut cerere in instanta pentru a li se retroceda cladirea. Din 2001 pina in 2006 nu s-a miscat mai nimic. Dupa ce legea retrocedarii a fost modificata, fiind obligatorie restituirea in natura acolo unde proprietarul doreste asa ceva si este posibil, procesul de retrocedare a luat o noua turnura. Proprietarul a cerut casa in natura. Procesul s-a derulat foarte rapid, astfel ca pe 22 mai 2006, prin sentinta definitiva si irevocabila, mostenitorii familiei Berechet au primit inapoi casa cu acelasi nume. La momentul respectiv de dosar s-a ocupat departamentul juridic al Primariei, condus de Sorina Bosoanca. Acest departament insa nu si-a facut treaba si in acest sens exista doua argumente importante. "Hotarirea definitiva din 2006 cuprindea ca prim argument ca teatrul a folosit spatiile pentru societati comerciale, exemplificind cu magazinul de telefonie mobila. Acel spatiu nu apartine teatrului, ci Centrului de librarii, si nici nu tine de Casa Berechet. Nu a fost contrazis de Primarie la ora aceea si a aparut sentinta definitiva", a spus directorul Veronica Dobrin.
Al doilea argument tine de faptul ca din Casa Berechet nu a mai ramas decit terenul, fatada si acoperisul. Casa propriu-zisa nu mai exista din 1980, deci practic nu prea exista ce casa sa li se retrocedeze. Fostul sef de santier care s-a ocupat de reabilitarea si renovarea cladirii teatrului, Doru Gheorghita, spune: "Cladirii i s-a mentinut doar acoperisul cu stilpi de beton si fatada, in rest s-au turnat plansee de beton si stilpi. Nici nu s-a respectat planul initial al cladirii, s-au facut noi recompartimentari, asa cum avea nevoie teatrul. Undeva exista un plan al cladirii noi. Poate fi comparat cu planul cladirii vechi din registrul de cadastru, de la arhive. Se poate face o expertiza si demonstra ca de fapt acolo este o cladire noua. Toate cladirile vechi erau facute din caramizi, din boltisoare si lemn, iar aceasta este din beton. Din ce stiu eu, 80% din ceea ce vrea acum inapoi familia Berechet este constructie noua", sustine Doru Gheorghita.
La dosarul retrocedarii, nu numai ca nu exista nici o expertiza care sa dovedeasca faptul ca ce se cere este ceea ce s-a luat la nationalizare, dar, din spusele directorului Dobrin nu exista nici un plan al cladirii care sa ateste ce suprafata construita avea cladirea atunci cind a fost nationalizata si ce se cere inapoi. Practic, abia dupa ce s-a dat sentinta definitiva, la teatru au sosit specialistii care au masurat spatiul existent, adica cel nou construit, si pe baza acestor masuratori s-a stabilit acum chiria. Unul dintre actorii cu vechime din teatru, a carui sotie a si lucrat la fosta farmacie Berechet, actorul Mircea Valentin, isi aminteste: "Pe mine ma uluieste ca li se dau inapoi 400 de metri patrati, in timp ce casa Berechet nu a avut mai mult de 150. Pentru ca spatiul acestei case e din florarie, pina in magazinul cu telefoane, plus etajul. In fund, se inchidea cladirea. Casei ii mai apartine portiunea in care sint scarile, in rest era altceva, nu era proprietara familia Berechet. Ei nu aveau mai mult de 150 de metri patrati. Or, daca nimeni nu se duce cu documente, judecatorul ia de bun ce i se duce. Da' Primaria ce a facut? Ce treaba au avut? Comisia pentru aplicarea Legii 10? Trebuia sa vina sa analizeze, sa vada despre ce este vorba. Or, nu a venit nimeni. Nu ar fi normal ca proprietarul sa prezinte un act in care sa se specifice si suprafata cladirii si pe aceea s-o revendice? Nu sa vina acum sa ceara si florarie si multe altele care nu i-au apartinut", spune actorul Mircea Valentin. Numai cu aceste citeva elemente, daca ar fi fost prezentate instantei de judecata, poate problema s-ar fi pus acum cu totul altfel si nu sa se puna in pericol activitatea teatrului.
Lipsa de transparenta in procesul retrocedarii
Alte semne de intrebare privind onestitatea cu care s-au derulat lucrurile in privinta retrocedarii, ridica si modul in care directorul teatrului a aflat de sentinta definitiva de punere in posesie: absolut intimplator. Desi sentinta definitiva a fost data in mai 2006, directorul teatrului nu a aflat de ea decit in martie 2007, abia dupa ce a rascolit lucrurile in Primarie, pentru ca venise mandatarul proprietarului sa vada spatiul. "Cind am aflat de sentinta definitiva, in martie, absolut intimplator, am hotarit sa scriu familiei pentru a gasi o solutie amiabila, atit pentru teatru, cit si pentru ei ca proprietari. Mi s-a raspuns in termeni foarte civilizati ca se vor asigura toate conditiile ca teatrul sa functioneze, solicitind o chirie accesibila, astfel incit actorii teatrului sa-si poata desfasura activitatea. Motiv pentru care am stat linistiti, dar am atras atentia Primariei ca spatiul cu telefonia mobila nu face parte din casa Berechet. Niciodata nu ne-am gindit ca spatiile nou construite pot constitui obiectul retrocedarii. In 22 martie, Comisia de retrocedare ne-a trimis o adresa prin care ni se cereau actele cladirii Berechet, insa noi nu aveam asa ceva. Ele trebuiau sa fie la Primarie. Pe 29 martie, dupa numai o saptamina, a fost emisa de Primar prima dispozitie de repunere in drepturi a familiei Berechet. Dispozitia a fost refacuta pe 22 mai. Despre aceste documente, din martie si mai nu am avut cunostinta. Intre timp, o societate de cadastru a masurat spatiile. A mers in arhiva si i-am aratat planurile care atesta ca aceste spatii sint constructii noi. Niciodata nu m-am gindit ca vazind aceste planse, spatiile mai pot fi considerate ca retrocedabile. Pe baza masuratorilor facute de societatea de cadastru, sint prevazuti 620 metri patrati de suprafata construita, din care peste 400 sint suprafata locuibila pentru a fi retrocedati. Toate sint constructii noi, dar facute pe terenul familiei Berechet, insa acest amanunt l-am aflat mai tirziu", a spus directorul Veronica Dobrin. Intirzierile in a aduce la cunostinta directorului mersul lucrurilor cu acest spatiu, a dus la intirzierea incheierii contractului de inchiriere. In luna iunie au avut loc citeva tentative de negociere ale Primariei, care nu s-au soldat cu nici un rezultat, viceprimarul Tilea, mandatat de Primarie sa duca aceste negocieri, fiind nemultumit de faptul ca proprietarul cind voia sa vinda, cind sa inchirieze, pentru ca in final sa ceara pe spatiu un pret mai mare decit cel facut in dreptul de preemptiune, adica de 800.000 de euro. Cum negocierile au esuat, Primarul a dat o dispozitie de punere in posesie, cu mentiunea ca timp de trei ani spatiul va fi inchiriat de teatru, conform legii, platindu-se 5.300 de lei pe luna. Dispozitia Primarului a fost emisa pe 18 mai 2007, insa la teatru a ajuns prin fax abia pe 12 iulie. Proprietarul, chipurile suparat ca timp de un an nu i s-a platit nimic si nu s-a incheiat nici un contract de inchiriere, desi din negocieri si din scrisoarea conducerii teatrului stia care sint intentiile, a spus ca de fapt teatrul nu este interesat de inchiriere si vineri, pe 13 iulie, a trimis notificare oficiala teatrului sa elibereze spatiul pina luni la ora 15.00, amenintind directorul ca daca nu face acest lucru va plati personal cite 1.000 de lei pentru fiecare zi de intirziere. Cu doar o zi inainte, problema se discutase in Consiliul Local si era evident ca teatrul doreste sa cumpere spatiul sau sa-l inhirieze, nicidecum sa-l paraseasca. Referitor la problema neincheierii contractului de inchiriere, directorul Veronica Dobrin a precizat: "Nu puteam sa facem un contract de inchiriere, neavind suprafata, neavind nici o adresa de la Primarie. Pe 13 iulie am primit somatia sa eliberam spatiul, cu amenintarea ca in caz ca nu se intimpla acest lucru eu personal voi plati1.000 de lei pe zi pentru orice intirziere. I-am intrebat de ce au pretentie si la spatiile nou construite si au spus pentru ca sint pe curtea lui. La dosar nu exista nici o expertiza care sa ateste ce este cu aceste spatii, exista doar acele masuratori facute acum de societatea de cadastru. Alimentarea bugetului teatrului cu suma necesara pentru chirie trebuia facuta in baza dispozitiei Primarului, dar documentele au ramas inghetate, eu nu am stiut de ele, si sint acuzata prin notificare ca nu am platit chiria. Ei nu sint de acord nici cu chiria stabilita, dar eu ca institutie bugetara nu le pot plati mai mult de 5.300 lei pe luna. Comisia de repunere in drepturi ar fi trebuit sa se deplaseze pe teren sa vada ce se intimpla, mai ales ca are in componenta ingineri care au luat in primire ce a depus firma de cadastru, fara sa verifice", a mai spus directorul Veronica Dobrin.
"Vom fi nevoiti sa facem lanturi umane in jurul teatrului"
In apararea conducerii teatrului si a institutiei au luat cuvintul citiva actori, printre care si Bujor Macrin care a spus ca nu se poate sa li se dea ceea ce nu mai exista, ca ar trebui gasite solutii de compensare, corecte pentru familie. "Acum nu mai exista cladirea. Sa se despagubeasca aceasta familie, este cinstit, este drept, cu valoarea casei si a curtii. Exista tot felul de solutii, dar nu li se poate da ce nu este al lor. Daca lor li se da cladirea, propun sa ni se dea din partea Primariei citeva rulote in care noi sa ne imbracam si sa pornim in lume", spune mihnit actorul Bujor Macrin. Revoltat de ceea ce se intimpla este si directorul de scena Victor Ioan Frunza, care spune ca recunoaste dreptul proprietarului de a intra in posesie, dar spune ca trebuie respectat si dreptul teatrului de a exista si al artistilor de a avea un tratament demn. "Or, acest lucru nu s-a intimplat. Se procedeaza cu lipsa de transparenta totala, directorul teatrului este supus unor amenintari directe si repetate de catre avocati, se incearca de catre proprietar sa se demonstreze ca spatiul nu are o destinatie culturala, ca sa se obtina o chirie mai mare, se monitorizeaza, de catre proprietar, intrarea si iesirea din teatru, sugerindu-se despre actori ca fac cu totul alte lucruri noaptea in teatru. Toate acestea ne duc la concluzia ca pe linga operatiunea fireasca de retrocedare este vorba si de o operatiune de tip sicilian. Altfel nu se poate explica de ce sint refuzati banii care au fost depusi in cont, de ce nu exista un dialog normal cu directiunea teatrului, cu Primaria, de ce un consilier este extrem de rebarbativ (n. r. care se impotriveste la ceva) si se exprima la adresa directorului teatrului intr-un mod pe care nu-l pot reproduce (n.r. este vorba de consilierul liberal Vasile Varga). Teatrul este supus unor presiuni, artistii sint denigrati. Nu se poate ca sub pretextul aplicarii legii sa se comita faradelegi. O asemenea situatie se intimpla si la Green Hours si la Casandra in Bucuresti si poate ca si noi vom fi nevoiti, dupa exemplul colegilor nostri, sa facem lanturi umane in jurul teatrului. Vom protesta pentru ca altfel artistii vor pica la mijloc intr-o lupta financiara si vom fi nevoiti sa anulam proiecte importante pentru teatru", a spus directorul de scena Victor Ioan Frunza.
Situatia creata la teatru nu este agreata de consilierul municipal PRM Mihai Danut: "M-am intilnit vineri cu prefectul, fara sa stiu ca vor aparea acum aceste noi aspecte legate de cazul teatrului. Si i-am cerut, ca specialist si reprezentant al guvernului in teritoriu, sa se uite si el peste documentele in baza carora a fost retrocedata cladirea, sa spuna ce parere are. A promis ca in cursul acestei saptamini o va face si va formula si o parere oficiala despre acest caz". Mihai Danut a mai adaugat ca nu este exclus sa se fi facut niste lucruri dubioase in ceea ce priveste retrocedarea corpului B al Teatrului Maria Filotti in contextul in care, dupa spusele lui, mare parte din imobilele retrocedate in Braila au fost date pe baza unor documente mai mult sau mai putin veridice: "Sint o groaza de cazuri din astea. Unii si-au luat pe drept imobilele inapoi, altii nu. Si pina la urma, nici primarul nu poate verifica personal toate dosarele. Nu e treaba lui pina la urma. Are oameni pusi sa faca asta. Teoretic. Dar daca echipa care se ocupa cu asta nu te informeaza despre ce se intimpla, atunci asta e o grava problema".
In cadrul conferintei de presa, directorul Teatrului, Veronica Dobrin, a readus in atentia opiniei publice problema retrocedarii unei parti a Teatrului "Maria Filotti". Ea a spus ca toata cladirea teatrului, inclusiv cea care a apartinut familiei Berechet, a fost supusa unui proces de renovare si restaurare, in perioada '80 - '87, in mai multe etape. In prima etapa a fost avuta in vedere Casa Berechet, in care s-au folosit surse din bugetul de stat prin Consiliul Popular de atunci. In '80 - '83 au fost construite spatiile care dadeau fluxul normal al activitatii scenei. Astfel au fost construite la subsol camere pentru centrala termica, la parter sala de miscare si grupuri sanitare, la etaj sala de croitorie, perucherie si intretinere costume, la celalalt etaj, la nivelul scenei, cabine actori. Locuinta Berechet de la etajul I a fost transformata in cabine actori inca de la infiintarea teatrului din 1949, a mai explicat directorul.
Din fosta casa Berechet acum mai exista doar fata, acoperisul si terenul
Povestea retrocedarii fostei Case Berechet ar fi trebuit sa fie una simpla, insa ea s-a complicat incredibil de mult de la inceputul acestui an. In 2001 mostenitorii familiei Berechet au facut cerere in instanta pentru a li se retroceda cladirea. Din 2001 pina in 2006 nu s-a miscat mai nimic. Dupa ce legea retrocedarii a fost modificata, fiind obligatorie restituirea in natura acolo unde proprietarul doreste asa ceva si este posibil, procesul de retrocedare a luat o noua turnura. Proprietarul a cerut casa in natura. Procesul s-a derulat foarte rapid, astfel ca pe 22 mai 2006, prin sentinta definitiva si irevocabila, mostenitorii familiei Berechet au primit inapoi casa cu acelasi nume. La momentul respectiv de dosar s-a ocupat departamentul juridic al Primariei, condus de Sorina Bosoanca. Acest departament insa nu si-a facut treaba si in acest sens exista doua argumente importante. "Hotarirea definitiva din 2006 cuprindea ca prim argument ca teatrul a folosit spatiile pentru societati comerciale, exemplificind cu magazinul de telefonie mobila. Acel spatiu nu apartine teatrului, ci Centrului de librarii, si nici nu tine de Casa Berechet. Nu a fost contrazis de Primarie la ora aceea si a aparut sentinta definitiva", a spus directorul Veronica Dobrin.
Al doilea argument tine de faptul ca din Casa Berechet nu a mai ramas decit terenul, fatada si acoperisul. Casa propriu-zisa nu mai exista din 1980, deci practic nu prea exista ce casa sa li se retrocedeze. Fostul sef de santier care s-a ocupat de reabilitarea si renovarea cladirii teatrului, Doru Gheorghita, spune: "Cladirii i s-a mentinut doar acoperisul cu stilpi de beton si fatada, in rest s-au turnat plansee de beton si stilpi. Nici nu s-a respectat planul initial al cladirii, s-au facut noi recompartimentari, asa cum avea nevoie teatrul. Undeva exista un plan al cladirii noi. Poate fi comparat cu planul cladirii vechi din registrul de cadastru, de la arhive. Se poate face o expertiza si demonstra ca de fapt acolo este o cladire noua. Toate cladirile vechi erau facute din caramizi, din boltisoare si lemn, iar aceasta este din beton. Din ce stiu eu, 80% din ceea ce vrea acum inapoi familia Berechet este constructie noua", sustine Doru Gheorghita.
La dosarul retrocedarii, nu numai ca nu exista nici o expertiza care sa dovedeasca faptul ca ce se cere este ceea ce s-a luat la nationalizare, dar, din spusele directorului Dobrin nu exista nici un plan al cladirii care sa ateste ce suprafata construita avea cladirea atunci cind a fost nationalizata si ce se cere inapoi. Practic, abia dupa ce s-a dat sentinta definitiva, la teatru au sosit specialistii care au masurat spatiul existent, adica cel nou construit, si pe baza acestor masuratori s-a stabilit acum chiria. Unul dintre actorii cu vechime din teatru, a carui sotie a si lucrat la fosta farmacie Berechet, actorul Mircea Valentin, isi aminteste: "Pe mine ma uluieste ca li se dau inapoi 400 de metri patrati, in timp ce casa Berechet nu a avut mai mult de 150. Pentru ca spatiul acestei case e din florarie, pina in magazinul cu telefoane, plus etajul. In fund, se inchidea cladirea. Casei ii mai apartine portiunea in care sint scarile, in rest era altceva, nu era proprietara familia Berechet. Ei nu aveau mai mult de 150 de metri patrati. Or, daca nimeni nu se duce cu documente, judecatorul ia de bun ce i se duce. Da' Primaria ce a facut? Ce treaba au avut? Comisia pentru aplicarea Legii 10? Trebuia sa vina sa analizeze, sa vada despre ce este vorba. Or, nu a venit nimeni. Nu ar fi normal ca proprietarul sa prezinte un act in care sa se specifice si suprafata cladirii si pe aceea s-o revendice? Nu sa vina acum sa ceara si florarie si multe altele care nu i-au apartinut", spune actorul Mircea Valentin. Numai cu aceste citeva elemente, daca ar fi fost prezentate instantei de judecata, poate problema s-ar fi pus acum cu totul altfel si nu sa se puna in pericol activitatea teatrului.
Lipsa de transparenta in procesul retrocedarii
Alte semne de intrebare privind onestitatea cu care s-au derulat lucrurile in privinta retrocedarii, ridica si modul in care directorul teatrului a aflat de sentinta definitiva de punere in posesie: absolut intimplator. Desi sentinta definitiva a fost data in mai 2006, directorul teatrului nu a aflat de ea decit in martie 2007, abia dupa ce a rascolit lucrurile in Primarie, pentru ca venise mandatarul proprietarului sa vada spatiul. "Cind am aflat de sentinta definitiva, in martie, absolut intimplator, am hotarit sa scriu familiei pentru a gasi o solutie amiabila, atit pentru teatru, cit si pentru ei ca proprietari. Mi s-a raspuns in termeni foarte civilizati ca se vor asigura toate conditiile ca teatrul sa functioneze, solicitind o chirie accesibila, astfel incit actorii teatrului sa-si poata desfasura activitatea. Motiv pentru care am stat linistiti, dar am atras atentia Primariei ca spatiul cu telefonia mobila nu face parte din casa Berechet. Niciodata nu ne-am gindit ca spatiile nou construite pot constitui obiectul retrocedarii. In 22 martie, Comisia de retrocedare ne-a trimis o adresa prin care ni se cereau actele cladirii Berechet, insa noi nu aveam asa ceva. Ele trebuiau sa fie la Primarie. Pe 29 martie, dupa numai o saptamina, a fost emisa de Primar prima dispozitie de repunere in drepturi a familiei Berechet. Dispozitia a fost refacuta pe 22 mai. Despre aceste documente, din martie si mai nu am avut cunostinta. Intre timp, o societate de cadastru a masurat spatiile. A mers in arhiva si i-am aratat planurile care atesta ca aceste spatii sint constructii noi. Niciodata nu m-am gindit ca vazind aceste planse, spatiile mai pot fi considerate ca retrocedabile. Pe baza masuratorilor facute de societatea de cadastru, sint prevazuti 620 metri patrati de suprafata construita, din care peste 400 sint suprafata locuibila pentru a fi retrocedati. Toate sint constructii noi, dar facute pe terenul familiei Berechet, insa acest amanunt l-am aflat mai tirziu", a spus directorul Veronica Dobrin. Intirzierile in a aduce la cunostinta directorului mersul lucrurilor cu acest spatiu, a dus la intirzierea incheierii contractului de inchiriere. In luna iunie au avut loc citeva tentative de negociere ale Primariei, care nu s-au soldat cu nici un rezultat, viceprimarul Tilea, mandatat de Primarie sa duca aceste negocieri, fiind nemultumit de faptul ca proprietarul cind voia sa vinda, cind sa inchirieze, pentru ca in final sa ceara pe spatiu un pret mai mare decit cel facut in dreptul de preemptiune, adica de 800.000 de euro. Cum negocierile au esuat, Primarul a dat o dispozitie de punere in posesie, cu mentiunea ca timp de trei ani spatiul va fi inchiriat de teatru, conform legii, platindu-se 5.300 de lei pe luna. Dispozitia Primarului a fost emisa pe 18 mai 2007, insa la teatru a ajuns prin fax abia pe 12 iulie. Proprietarul, chipurile suparat ca timp de un an nu i s-a platit nimic si nu s-a incheiat nici un contract de inchiriere, desi din negocieri si din scrisoarea conducerii teatrului stia care sint intentiile, a spus ca de fapt teatrul nu este interesat de inchiriere si vineri, pe 13 iulie, a trimis notificare oficiala teatrului sa elibereze spatiul pina luni la ora 15.00, amenintind directorul ca daca nu face acest lucru va plati personal cite 1.000 de lei pentru fiecare zi de intirziere. Cu doar o zi inainte, problema se discutase in Consiliul Local si era evident ca teatrul doreste sa cumpere spatiul sau sa-l inhirieze, nicidecum sa-l paraseasca. Referitor la problema neincheierii contractului de inchiriere, directorul Veronica Dobrin a precizat: "Nu puteam sa facem un contract de inchiriere, neavind suprafata, neavind nici o adresa de la Primarie. Pe 13 iulie am primit somatia sa eliberam spatiul, cu amenintarea ca in caz ca nu se intimpla acest lucru eu personal voi plati1.000 de lei pe zi pentru orice intirziere. I-am intrebat de ce au pretentie si la spatiile nou construite si au spus pentru ca sint pe curtea lui. La dosar nu exista nici o expertiza care sa ateste ce este cu aceste spatii, exista doar acele masuratori facute acum de societatea de cadastru. Alimentarea bugetului teatrului cu suma necesara pentru chirie trebuia facuta in baza dispozitiei Primarului, dar documentele au ramas inghetate, eu nu am stiut de ele, si sint acuzata prin notificare ca nu am platit chiria. Ei nu sint de acord nici cu chiria stabilita, dar eu ca institutie bugetara nu le pot plati mai mult de 5.300 lei pe luna. Comisia de repunere in drepturi ar fi trebuit sa se deplaseze pe teren sa vada ce se intimpla, mai ales ca are in componenta ingineri care au luat in primire ce a depus firma de cadastru, fara sa verifice", a mai spus directorul Veronica Dobrin.
"Vom fi nevoiti sa facem lanturi umane in jurul teatrului"
In apararea conducerii teatrului si a institutiei au luat cuvintul citiva actori, printre care si Bujor Macrin care a spus ca nu se poate sa li se dea ceea ce nu mai exista, ca ar trebui gasite solutii de compensare, corecte pentru familie. "Acum nu mai exista cladirea. Sa se despagubeasca aceasta familie, este cinstit, este drept, cu valoarea casei si a curtii. Exista tot felul de solutii, dar nu li se poate da ce nu este al lor. Daca lor li se da cladirea, propun sa ni se dea din partea Primariei citeva rulote in care noi sa ne imbracam si sa pornim in lume", spune mihnit actorul Bujor Macrin. Revoltat de ceea ce se intimpla este si directorul de scena Victor Ioan Frunza, care spune ca recunoaste dreptul proprietarului de a intra in posesie, dar spune ca trebuie respectat si dreptul teatrului de a exista si al artistilor de a avea un tratament demn. "Or, acest lucru nu s-a intimplat. Se procedeaza cu lipsa de transparenta totala, directorul teatrului este supus unor amenintari directe si repetate de catre avocati, se incearca de catre proprietar sa se demonstreze ca spatiul nu are o destinatie culturala, ca sa se obtina o chirie mai mare, se monitorizeaza, de catre proprietar, intrarea si iesirea din teatru, sugerindu-se despre actori ca fac cu totul alte lucruri noaptea in teatru. Toate acestea ne duc la concluzia ca pe linga operatiunea fireasca de retrocedare este vorba si de o operatiune de tip sicilian. Altfel nu se poate explica de ce sint refuzati banii care au fost depusi in cont, de ce nu exista un dialog normal cu directiunea teatrului, cu Primaria, de ce un consilier este extrem de rebarbativ (n. r. care se impotriveste la ceva) si se exprima la adresa directorului teatrului intr-un mod pe care nu-l pot reproduce (n.r. este vorba de consilierul liberal Vasile Varga). Teatrul este supus unor presiuni, artistii sint denigrati. Nu se poate ca sub pretextul aplicarii legii sa se comita faradelegi. O asemenea situatie se intimpla si la Green Hours si la Casandra in Bucuresti si poate ca si noi vom fi nevoiti, dupa exemplul colegilor nostri, sa facem lanturi umane in jurul teatrului. Vom protesta pentru ca altfel artistii vor pica la mijloc intr-o lupta financiara si vom fi nevoiti sa anulam proiecte importante pentru teatru", a spus directorul de scena Victor Ioan Frunza.
Situatia creata la teatru nu este agreata de consilierul municipal PRM Mihai Danut: "M-am intilnit vineri cu prefectul, fara sa stiu ca vor aparea acum aceste noi aspecte legate de cazul teatrului. Si i-am cerut, ca specialist si reprezentant al guvernului in teritoriu, sa se uite si el peste documentele in baza carora a fost retrocedata cladirea, sa spuna ce parere are. A promis ca in cursul acestei saptamini o va face si va formula si o parere oficiala despre acest caz". Mihai Danut a mai adaugat ca nu este exclus sa se fi facut niste lucruri dubioase in ceea ce priveste retrocedarea corpului B al Teatrului Maria Filotti in contextul in care, dupa spusele lui, mare parte din imobilele retrocedate in Braila au fost date pe baza unor documente mai mult sau mai putin veridice: "Sint o groaza de cazuri din astea. Unii si-au luat pe drept imobilele inapoi, altii nu. Si pina la urma, nici primarul nu poate verifica personal toate dosarele. Nu e treaba lui pina la urma. Are oameni pusi sa faca asta. Teoretic. Dar daca echipa care se ocupa cu asta nu te informeaza despre ce se intimpla, atunci asta e o grava problema".
