• deşi judeţul nostru are3.500 de persoane cu probleme locomotorii, dintre care 30 sunt copii, niciuna dintre ele nu a apelat, măcar o dată, la taximetrul adaptat nevoilor lor speciale • maşina aparţine societăţii “SC Dateotax” şi a fost introdusă pe traseu pe 1 februarie 2018 • tariful practicat este cel standard, 2,39 lei/km • până în prezent, firma se “laudă” cu o singură comandă de 8 lei • patronii iau în considerare varianta de a renunţa la taximetrul special, dacă acesta nu va avea adresabilitate la Brăila • deşi toate societăţile de taximetrie sunt obligate prin lege să aibă cel puţin o astfel de maşină, nicio altă firmă nu s-a conformat şi nici nu a încheiat contract de colaborare cu “Dateotax”
Într-un judeţ cu 3.500 de oameni cu probleme locomotorii, Brăila are, în sfârşit, primul şi singurul taxi destinat lor, dar pe care nu-l vrea nimeni. Din neştiinţă ori de teama practicării vreunui tarif exorbitant, bănuiesc patronii singurei societăţi care s-a conformat Legii nr. 448/2006, până în prezent. Reprezentanţii firmei sunt acum disperaţi, pentru că în 3 luni au avut o singură comandă, în valoare de 8 lei, în condiţiile în care s-au împrumutat 11.000 euro la bancă pentru a monta rampa pentru persoane cu dizabilităţi pe maşină. Deşi tariful este de 2,39 lei/km - tarif practicat de toţi operatorii de taximetrie din Brăila -, iar maşina poate fi folosită şi pentru transportul clienţilor fără probleme locomotorii, oamenii ocolesc taximetrul atunci când îl văd în staţie. Aşa cum am mai precizat, în tot judeţul sunt 3.500 de persoane cu dizabilităţi, dintre care 30 sunt copii, iar unele dintre ele merg periodic la comisie pentru evaluare, însă nimeni nu apelează la serviciile oferite de firma “SC Dateotax SRL”, singura care a reuşit să adapteze un autoturism nevoilor speciale ale acestor brăileni.
Totul a început de la un control al Agenţiei Judeţene pentru Plăţi şi Inspecţie Socială (AJPIS) Brăila, un control ce urmărea fix intrarea în legalitate a firmelor de taximetrie, în ceea ce priveşte transportul persoanelor cu probleme locomotorii. Articolul 64, alin. 2 din Legea 448/2006 republicată în 2008 spune cam aşa: “În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, toţi operatorii de taxi au obligaţia să asigure cel puţin o maşină adaptată transportului persoanelor cu handicap care utilizează fotoliul rulant”. Ce s-a întâmplat de-a lungul timpului la Brăila? Nimic. Abia anul acesta, o singură firmă a reuşit să îndeplinească această condiţie a legii. Explicaţia ar fi că într-o şedinţă a Consiliului Local Municipal s-a decis ca societăţile de taximetrie care au mai puţin de 15 maşini să fie “scutite” de această condiţie, iar patronii au găsit “scăparea”, inclusiv reprezentanţii “SC Dateotax”: au mai înfiinţat societăţi şi au împărţit autoturismele, pentru a nu depăşi numărul. Între timp, această hotărâre ar fi fost abrogată, iar toate firmele ar fi trebuit să asigure cel puţin o maşină specială pentru transportul persoanelor cu dizabilităţi. Asta a urmărit şi AJPIS Brăila, efectuând controale periodice. Totuşi, o variantă neconfirmată încă oficial care ar oferi răspuns la întrebarea “de ce nu se grăbesc operatorii de taximetrie să-şi doteze maşinile cu rampă specială?” ar fi că la nivelul judeţului Brăila ar exista o dubă a unei firme de dispecerat, neutilată cu rampă, cu care firmele pot încheia contracte de colaborare, potrivit Alinei Cujbă, cea care deţine “SC Dateotax”.
«Acea dubă despre care ni s-a povestit nu e utilată!»
“În decembrie, am fost notificaţi pentru control pentru aceste prevederi ale legii (Legea 448/2006, art. 64 - n.r.) de la AJPIS Brăila. Noi ştiam de această lege şi ne-am conformat, într-un fel. Toate maşinile erau pe o firmă, apoi le-am separat pe două firme, pentru că la Direcţia Transporturi a Consiliului Local Brăila exista o hotărâre CLM care spunea că dacă ai până în 15 maşini nu eşti obligat să te supui acestei legi, în sensul să ai o maşină specială pentru persoanele cu dizabilităţi. Probabil din cauza costurilor, au gândit (consilierii locali - n.r.) că un transportator cu un număr mic de maşini nu se poate conforma. Ok, noi ne-am încadrat, separând maşinile. Se pare că a căzut acea hotărâre de Consiliu, pentru că s-a anunţat acel control. Noi am întrebat ce, cum şi în ce fel, iar toată lumea dădea din umeri, e o chestie aşa...Cei de la AJPIS ne-au zis că nu mai e în vigoare hotărârea. La un moment dat, am fost cumva îndrumaţi să încheiem contract cu o firmă de dispecerat care ar avea o dubă ce ar fi putut fi utilată cu o astfel de rampă. Noi am refuzat, pentru că ştiam că acea dubă nu e utilată şi am hotărât să luăm pentru noi. Am achiziţionat maşina cu banii jos, iar pentru echiparea ei cu rampă am făcut un credit bancar. Banii s-au virat direct la firma din Cluj. 11.000 euro ne-a costat. Maşina a stat o lună la Cluj, apoi am adus-o la Brăila pe 29 ianuarie. De la 1 februarie a fost funcţională, cu toate actele în regulă, autorizată RAR, are ITP efectuat la Cluj. Am anunţat la AJPIS că am cumpărat-o în ideea că o să vină comenzile. Am scos maşina pe traseu, dar nimic. Ba mai rău, lumea nu se mai urca deloc în maşină, o ocoleau pentru că avea semnul de handicap”, ne-a povestit Alina Cujbă.
Comenzile să apară, ioc! Femeia a mers înapoi la AJPIS pentru a întreba de ce celelalte firme nu sunt obligate să intre în legalitate sau măcar să încheie un contract cu firma ei pentru maşina destinată persoanelor cu probleme locomotorii, aşa cum au existat presiuni în cazul ei. A primit asigurări că agenţia va trimite înştiinţări către mai multe instituţii, dar comenzile tot nu au început să apară. “Dintre colegii noştri taximetrişti, niciunul n-a venit să ne spună «Vă dau 2 lei pe lună, dacă am vreo comandă, sun la voi». Dar, aşa cum mă obligai pe mine să am contract de colaborare cu duba, aşa la rândul meu am nevoie de oameni care să se implice şi să închei contracte de colaborare cu alte firme de transport. Eu consider că toate dispeceratele din Brăila ar trebui să aibă contracte cu noi, pentru că e mai mare probabilitatea ca cineva să sune la dispecerat şi să întrebe de o maşină specială decât să găsim noi lumea pe stradă, în scaun cu rotile făcând cu mâna la taxi. În afară de faptul că nu ne-a sprijinit nimeni, am făcut 2 hârtii la AJPIS”, a adăugat Alina.
Tot făcând drumuri pe la agenţia de plăţi, femeia a auzit că, ulterior, alte câteva societăţi ar fi depus facturi proforme pentru taxi-urile cu rampă pentru persoane cu handicap, însă nimic nu s-a concretizat până acum. “Şi eu pot să mai duc facturi proforme. Dar să se materializeze. Dacă AJPIS consideră că o factură proformă poate fi aşteptată vreo trei luni...”, a mai spus femeia.
Persoanele în scaun cu rotile, înghesuite în taxi-uri obişnuite
Alina Cujbă are locul de muncă în apropierea Casei de Pensii, acolo unde se întruneşte comisia pentru persoane cu handicap, iar oamenii cu diverse probleme de sănătate sunt chemaţi pentru evaluare. Femeia a surprins episoade halucintante în legătură cu modalitatea de transport a acestor persoane bolnave. “Eu am serviciul pe lângă Casa Pensiilor. Se întâmplă să merg la magazin, în zilele în care este comisia pentru persoane cu handicap. Am rămas şocată de ce am văzut. Oamenii sunt târâţi din maşini, şoferul urcă maşina pe bordură cât mai aproape de intrarea în clădire, trage de bătrâni, de picioarele lor, nici nu vă puteţi imagina. Dar nu îndrăznesc să mă duc acolo. Ce să le zic? Că am eu o maşină specială pentru ei? Şi majoritatea maşinilor care aduc oamenii la comisie sunt taxi-uri. Dacă n-aş fi în domeniu, poate aş crede că e vorba de un grad de rudenie între şoferi şi clienţi, dar nu e chiar aşa. Deci, nu poţi mutila un om care deja are probleme, să-i mişti picioarele în halul ăla!”, ne-a mai povestit sursa citată.
De când a luat maşina şi până în prezent, a avut o singură comandă: o minoră din cartierul Brăiliţa, iar cursa a costat 8 lei. Mama fetei a aflat de taxi-ul special de pe o reţea de socializare, dar îi era teamă, iniţial, să apeleze la serviciile firmei, din cauză că se aştepta ca preţul per kilometru să fie mare.
Apoi, femeia ne-a mai precizat un episod optimist, care i-a dat totuşi câteva speranţe. Mai exact, ne-a relatat un dialog pe care l-a purtat cu unul dintre reprezentanţii firmei de la Cluj. Bărbatul i-a zis că societatea brăileană o să-şi mai cumpere şi alte autoturisme pe care le va adapta nevoilor speciale ale oamenilor cu handicap, dându-i exemplu oraşul Sibiu. “Domnul de la firma din Cluj mi-a zis că o să mai facem comandă de 6 maşini, pentru că pe zona noastră nu e nicio maşină. Eu m-am uitat, lung, la el şi i-am zis «Cred că nu ştiţi despre ce este vorba la Brăila». La care el îmi zice «Nu spuneţi aşa, pentru că la Sibiu am vândut una, apoi încă două şi încă două. Acum, se fac excursii pentru persoanele cu dizabilităţi, cu ajutorul acelor maşini»“, şi-a amintit Alina Cujbă.
Societatea ia în considerare vânzarea taximetrului, dacă nu va avea adresabilitate
Iniţial, societatea a vrut să renunţe la taximetrul pentru persoanele cu probleme locomotorii, pentru că nici vorbă ca autoturismul să aducă bani măcar pentru acoperirea ratelor bancare lunare. Apoi, Alina s-a mai sfătuit cu soţul ei şi a ajuns la concluzia că trebuie să se înarmeze cu multă răbdare şi să mai încerce să-şi promoveze maşina cu rampă. “Prima dată, chiar ne-am supărat, am vrut să las armele jos, să renunţ. Apoi, am zis să lupt, pe cale legală, cu multă răbdare. Mi s-a promis de la AJPIS Brăila că vor face nişte adrese către instituţii. Acum nimeni nu mai e obligat de aceeaşi lege să se conformeze? Nu facem profit cu această maşină, ci dimpotrivă, mai scoteam 6 maşini normale pe stradă şi nu mai aveam dureri de cap. Nu poţi s-o ţii pe stradă doar pentru persoane cu dizabilităţi, pentru că ea poate fi folosită şi de oamenii sănătoşi. Rampa e în spate, nu afectează cu nimic. Vreau să merg şi la primar în audienţă, şi la minister, să explic că nu vreau beneficii, favoruri, vreau ca oamenii cu dizabilităţi să se folosească de această maşină, iar noi să strângem bani ca să putem achita ratele. Nu mai spun că dacă se strică această maşină, nu am unde s-o repar aici. Dacă se strică rampa, trebuie s-o duc la Cluj. Ideea că eu vreau dreptate. Eu nu vreau facilităţile persoanelor cu handicap, ci suport din partea transportatorilor şi dispeceratului, mai ales că am fost obligaţi să luăm această maşină. Dacă nu, o vindem sau poate se abrogă legea dacă facem dovada că n-are folosinţă această maşină. Noi până la chestia asta mai avem doi paşi: la primărie şi la minister şi apoi o vând. Să vină după în control cineva să mă întrebe de maşină”, a conchis Alina Cujbă.
Cât de necesar este un astfel de taxi în municipiu şi judeţ
Cea mai recentă statistică întocmită de autorităţile brăilene în ceea ce priveşte persoanele cu dizabilităţi datează din 30 aprilie 2018. Per total, Brăila are 12.658 de locuitori cu handicap, indiferent de natura lui. Dintre aceştia, 802 sunt copii. Doar în municipiu sunt 7.671 persoane, dintre care 399 minori şi restul de 7.272 adulţi. Numărul persoanelor încadrate în handicap locomotor este de 3.500, din care 3.470 adulţi şi 30 copii. În municipiu sunt cei mai mulţi: 2.197, din care 2.174 adulţi şi 23 copii, iar în mediul rural mai sunt încă 1.303 oameni dependenţi de scaun cu rotile, 7 dintre ei fiind minori. După gradul de handicap, 1.188 beneficiari sunt încadraţi la gradul grav (1.178 adulţi şi 10 copii), 1.933 beneficiari cu grad accentuat (1.927 adulţi şi 6 copii), 367 persoane cu grad mediu (353 copii şi 14 copii) şi 12 beneficiari cu grad uşor (12 adulţi şi niciun copil).
Potrivit şefei Direcţiei Generale pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, Simona Cimpoae, i-a fost adus la cunoştinţă faptul că în Brăila există un taximetru destinat persoanelor cu probleme locomotorii, iar informaţia a fost diseminată în comisiile de specialitate în faţa cărora trebuie să se prezinte, periodic, oamenii cu handicap. “Totuşi, în cazul persoanelor nedeplasabile, sunt cazuri când comisia merge la domiciliul acestora”, ne-a precizat Cimpoae.
