Deputatul PSD Braila Mihai Tudose este foarte suparat din cauza faptului ca unii candidati ofera mita electorala. Baieti de pe la partide, trepadusi de campanie, dau cu kilu' de malai in populatie, fac cinste cu ulei, zahar si sticle de bautura fara numar, in speranta ca, in ziua alegerilor (30 noiembrie, in cazul de fata), alegatorii ii vor vota cu ambele miini.
Mihai Tudose are dreptate sa fie mihnit, atita timp cit si legea este de partea lui, in sensul ca interzice acordarea de astfel de cadouri electorale. Probabil ca si deputatul Tudose ar recurge la astfel de practici, pe care acum le denunta, daca ar avea garantia ca va cistiga voturi. Si eu, daca as fi politician, as da mita electorala ca la balamuc. Bani, malai, ulei, orice, numai sa cistig un mandat de parlamentar, pentru a ma ocupa apoi sa-mi umplu portofelul la loc.
Problema, cred eu, nu este la politicienii care ofera un pumn de malai alegatorilor, ci a oamenilor care abia asteapta sa fie mituiti in scop electoral. Romania pare a fi tara unde cetatenii, aproape fara exceptie, obisnuiesc sa se intrebe: "Da' mie ce-mi iese?". Cel putin la tara, alegatorii nici nu concep sa nu primeasca ceva in schimbul votului lor. Daca nu le iese ceva, daca nu sint in cistig, daca nu au obtinut macar un capat de ata de la candidati, chiar ca sint prosti - zic ei.
De unde vine acest rationament, aceasta logica la romani de a conditiona votul de primirea de bani si/sau produse alimentare? Pai, romanul habar nu are si nici nu il intereseaza ce anume inseamna sa votezi un candidat sau un partid. Pentru el, votul este un bun al lui, cu care l-a inzestrat Constitutia, iar daca este "bun", inseamna ca este bun in primul rind pentru a fi traficat. Asta a devenit Romania anului 2008. O tara de milogi, de asistati sociali, de oameni care cred ca lor trebuie sa li se dea. Ceva, nu conteaza ce! Iar acest mod de a gindi nu se intilneste numai la romanii din mediul rural. Daca taranul intreaba "Cit imi dai ca sa te votez?", tanti din spatele ghiseului de la primarie sau finante iti spune "Ce dai ca sa te ajut?", iar parlamentarii iti spun in fata "Citi bani imi dai ca sa-ti fac lobby?".
Banii pe care taranul ii ia de la un candidat, pentru a-l vota, se duc apoi sub forma de spaga la tanti de la primarie, caci omul are si el nevoi, iar tanti de la primarie ii da si ea mai departe, la un doctor sau naiba mai stie cui. Si tot asa, pina cind banii ajung, in final, in buzunarele unui parlamentar care, peste patru ani, va incerca sa-i dea din nou unor romani ca sa-l voteze. Circuitul spagii in natura este extrem de bine pus la punct in aceasta tara de milogi numita Romania!
Mihai Tudose are dreptate sa fie mihnit, atita timp cit si legea este de partea lui, in sensul ca interzice acordarea de astfel de cadouri electorale. Probabil ca si deputatul Tudose ar recurge la astfel de practici, pe care acum le denunta, daca ar avea garantia ca va cistiga voturi. Si eu, daca as fi politician, as da mita electorala ca la balamuc. Bani, malai, ulei, orice, numai sa cistig un mandat de parlamentar, pentru a ma ocupa apoi sa-mi umplu portofelul la loc.
Problema, cred eu, nu este la politicienii care ofera un pumn de malai alegatorilor, ci a oamenilor care abia asteapta sa fie mituiti in scop electoral. Romania pare a fi tara unde cetatenii, aproape fara exceptie, obisnuiesc sa se intrebe: "Da' mie ce-mi iese?". Cel putin la tara, alegatorii nici nu concep sa nu primeasca ceva in schimbul votului lor. Daca nu le iese ceva, daca nu sint in cistig, daca nu au obtinut macar un capat de ata de la candidati, chiar ca sint prosti - zic ei.
De unde vine acest rationament, aceasta logica la romani de a conditiona votul de primirea de bani si/sau produse alimentare? Pai, romanul habar nu are si nici nu il intereseaza ce anume inseamna sa votezi un candidat sau un partid. Pentru el, votul este un bun al lui, cu care l-a inzestrat Constitutia, iar daca este "bun", inseamna ca este bun in primul rind pentru a fi traficat. Asta a devenit Romania anului 2008. O tara de milogi, de asistati sociali, de oameni care cred ca lor trebuie sa li se dea. Ceva, nu conteaza ce! Iar acest mod de a gindi nu se intilneste numai la romanii din mediul rural. Daca taranul intreaba "Cit imi dai ca sa te votez?", tanti din spatele ghiseului de la primarie sau finante iti spune "Ce dai ca sa te ajut?", iar parlamentarii iti spun in fata "Citi bani imi dai ca sa-ti fac lobby?".
Banii pe care taranul ii ia de la un candidat, pentru a-l vota, se duc apoi sub forma de spaga la tanti de la primarie, caci omul are si el nevoi, iar tanti de la primarie ii da si ea mai departe, la un doctor sau naiba mai stie cui. Si tot asa, pina cind banii ajung, in final, in buzunarele unui parlamentar care, peste patru ani, va incerca sa-i dea din nou unor romani ca sa-l voteze. Circuitul spagii in natura este extrem de bine pus la punct in aceasta tara de milogi numita Romania!
