Intr-adevar, se implinesc patru ani de cind, saptamina de saptamina, port acest dialog cu voi. In diferite momente ale vietii, cele mai multe grele, cu o dificultate mai mare sau mai mica, v-ati asezat in fata colii de hirtie si mi-ati scris - v-ati pus pe hirtie necazurile, nevoile, nelinistile. In masura in care am putut, v-am raspuns. V-am ascultat pasurile, am incercat sa ma pun in pielea voastra si v-am dat un raspuns. Bucuria este mare cind peste vreme te abordeaza un om pe care nu-l cunosti, dar care iti spune - va multumesc domnule doctor. "Stiu ca nu ma cunoasteti, eu sint X, cel care v-a scris si mi-ati dat urmatorul sfat. Ati avut dreptate, a mers". Imi dau seama inca o data ca nu pot renunta la acest mod de a comunica cu oamenii - simt ca sint destui din cei ce nu au curajul sa povesteasca fata in fata necazul lor, ca e binevenit acest mod de comunicare.
Da, iata, acum in preajma sarbatorii nasterii Domnului fac un "bilant" al celor patru ani in care am fost alaturi de oameni in masura in care ei si-au spus pasurile. "N-am nici un merit" - obisnuiesc sa spun. Continuu spunind - daca Dumnezeu m-a lasat inca pe pamint, inseamna ca are un anumit plan pe care poate nu-l intelegem intotdeauna pe loc. Sper sa fiu un bun ascultator in a indeplini planul pe care Dumnezeu mi l-a hotarit.
Si cum as putea sa trec peste aceasta zi, fara a-mi exprima alaturi de toti crestinii bucuria nasterii Mintuitorului?
Radu, 24 ani
Nu ar fi normal, spui tu, ca un om aflat la aceasta virsta sa aiba prea multe motive de ingrijorare. Se pare ca totusi, in cazul tau, regula nu se prea aplica. Indiferent de argumentele virstei, de taria pe care o ai, de intelegerea pe care o manifesta si sotia ta, lucrurile se pare ca au o puternica incarcare negativa si ca trebuie sa traiesti sub teroarea posibilitatii de a se intimpla ceva si mai rau decit este acum.
Concret, problemele sint de sanatate, atit a tatalui tau, cit si a copilului tau. Iti vine foarte greu sa te imparti in cele doua directii, nu poti spune ca macar te poti consola intr-un loc. Nu stii cit o sa mai poti rabda, cit o sa mai poti trece cu usurinta peste toate.
Hai sa-ti spun... Niciodata Dumnezeu nu ne da mai mult decit putem duce. Cind, mai tirziu, vei ajunge sa faci retrospectiva momentelor prin care ai trecut, te vei mira si tu de cite ai putut depasi. Nu spun asteapta si vezi ce se mai intimpla, iti spun doar sa ai convingerea ca vei birui. Puterea e in tine si in credinta ta. Va fi bine si iti va fi si mai bine atunci cind vei sta de vorba cu cineva care sa te faca sa intelegi ca ai totusi putere, daca macar ai ajuns pina aici. Mai vorbim.
Mirela, 42 ani
Te mira faptul ca baiatul tau cel mare, Razvan, care are 19 ani, vine din ce in ce mai tirziu acasa, are un vocabular din ce in ce mai diferit de cel cu care l-ati obisnuit voi in casa si nu stii cum sa reactionezi.
Te temi sa nu afli in curind ca a intrat in nu stiu ce anturaj, ca a facut nu stiu ce prostie, ca ai de tras nu stiu ce de pe urma comportamentului sau. Esti nedumerita, nu stii ce se intimpla si in acelasi timp ai in suflet o traire parca de asteptare a ceva destul de neplacut. Ti-ai dori sa scapi de acest sentiment, dar nu stii cum sa faci, ce sa intreprinzi pentru a te simti mai in siguranta.
Pai, eu zic sa vezi si ceea ce este bun in ceea ce se intimpla. Faptul ca ai reusit sa sesizezi ca se produce o serie de schimbari cu fiul tau dovedeste faptul ca te preocupa soarta copilului tau si mai ales faptul ca il cunosti destul de bine si ai putut vedea ca se intimpla altceva decit era pina acum.
Cit despre faptul ca aceste modificari comportamentale nu sint din cele care sa te multumeasca, asta este - trebuie sa stim sa acceptam si binele, si raul. Important este ca ai sesizat ca ceva nu este in regula si pornind de aici, poti fi atenta ca aceste aparent nesemnificative aspecte sa nu se transforme in ceva mai grav. Faptul ca ai sesizat acele aspecte, care nu se potrivesc cu educatia pe care i-ati dat-o in familie, spune ca sinteti atenti, receptivi si responsabili fata de fiul vostru. Dumnezeu nu va lasa sa se piarda acest baiat, ai sa vezi.
Da, iata, acum in preajma sarbatorii nasterii Domnului fac un "bilant" al celor patru ani in care am fost alaturi de oameni in masura in care ei si-au spus pasurile. "N-am nici un merit" - obisnuiesc sa spun. Continuu spunind - daca Dumnezeu m-a lasat inca pe pamint, inseamna ca are un anumit plan pe care poate nu-l intelegem intotdeauna pe loc. Sper sa fiu un bun ascultator in a indeplini planul pe care Dumnezeu mi l-a hotarit.
Si cum as putea sa trec peste aceasta zi, fara a-mi exprima alaturi de toti crestinii bucuria nasterii Mintuitorului?
Radu, 24 ani
Nu ar fi normal, spui tu, ca un om aflat la aceasta virsta sa aiba prea multe motive de ingrijorare. Se pare ca totusi, in cazul tau, regula nu se prea aplica. Indiferent de argumentele virstei, de taria pe care o ai, de intelegerea pe care o manifesta si sotia ta, lucrurile se pare ca au o puternica incarcare negativa si ca trebuie sa traiesti sub teroarea posibilitatii de a se intimpla ceva si mai rau decit este acum.
Concret, problemele sint de sanatate, atit a tatalui tau, cit si a copilului tau. Iti vine foarte greu sa te imparti in cele doua directii, nu poti spune ca macar te poti consola intr-un loc. Nu stii cit o sa mai poti rabda, cit o sa mai poti trece cu usurinta peste toate.
Hai sa-ti spun... Niciodata Dumnezeu nu ne da mai mult decit putem duce. Cind, mai tirziu, vei ajunge sa faci retrospectiva momentelor prin care ai trecut, te vei mira si tu de cite ai putut depasi. Nu spun asteapta si vezi ce se mai intimpla, iti spun doar sa ai convingerea ca vei birui. Puterea e in tine si in credinta ta. Va fi bine si iti va fi si mai bine atunci cind vei sta de vorba cu cineva care sa te faca sa intelegi ca ai totusi putere, daca macar ai ajuns pina aici. Mai vorbim.
Mirela, 42 ani
Te mira faptul ca baiatul tau cel mare, Razvan, care are 19 ani, vine din ce in ce mai tirziu acasa, are un vocabular din ce in ce mai diferit de cel cu care l-ati obisnuit voi in casa si nu stii cum sa reactionezi.
Te temi sa nu afli in curind ca a intrat in nu stiu ce anturaj, ca a facut nu stiu ce prostie, ca ai de tras nu stiu ce de pe urma comportamentului sau. Esti nedumerita, nu stii ce se intimpla si in acelasi timp ai in suflet o traire parca de asteptare a ceva destul de neplacut. Ti-ai dori sa scapi de acest sentiment, dar nu stii cum sa faci, ce sa intreprinzi pentru a te simti mai in siguranta.
Pai, eu zic sa vezi si ceea ce este bun in ceea ce se intimpla. Faptul ca ai reusit sa sesizezi ca se produce o serie de schimbari cu fiul tau dovedeste faptul ca te preocupa soarta copilului tau si mai ales faptul ca il cunosti destul de bine si ai putut vedea ca se intimpla altceva decit era pina acum.
Cit despre faptul ca aceste modificari comportamentale nu sint din cele care sa te multumeasca, asta este - trebuie sa stim sa acceptam si binele, si raul. Important este ca ai sesizat ca ceva nu este in regula si pornind de aici, poti fi atenta ca aceste aparent nesemnificative aspecte sa nu se transforme in ceva mai grav. Faptul ca ai sesizat acele aspecte, care nu se potrivesc cu educatia pe care i-ati dat-o in familie, spune ca sinteti atenti, receptivi si responsabili fata de fiul vostru. Dumnezeu nu va lasa sa se piarda acest baiat, ai sa vezi.
