Incepe din ce in ce mai mult sa fie primavara. Iarba, florile, tot felul de schimbari pe care nici nu mai stiam cum arata. Unii invatati cu scuze sint gata sa spuna si de aceasta data: ne-a prins pe nepregatite. N-am stiut ca o sa vina cu atita putere. Invatati sa ne vaitam, parca si venirea primaverii ni se pare ca e o lovitura neasteptata, eventual o conspiratie, o lucratura din partea opozitiei. Dincolo de aceste constatari mai mult sau mai putin la locul lor, trebuie sa acceptam ca primavara a venit cu tot ceea ce implica ea. Trebuie sa fim in stare sa intelegem ca dincolo de ridicarea temperaturii de afara, de ivire a unor crimpeie de verdeata, ar fi cazul sa ne pregatim si sufleteste pentru primavara. Vor veni bucurii, vor veni schimbari, ne vom face sperante - trebuie sa stim sa facem fata si acestor stari. E nevoie de o gestiune a starilor de inflorire, de bucurie pe care speram ca ni le va aduce primavara. Invatati cu raul, cu mohoreala zilelor de iarna, faptul ca ne sculam cu o lumina deosebita care pare a nu se mai sfirsi de-a lungul intregii zile, trebuie sa recunoastem ca ne cam ia prin surprindere. Nu intotdeauna sufletele noastre sint pregatite sa faca fata infuziei de viata cu care ne confruntam si ajungem sa reactionam ciudat. Dincolo de cuvinte, ar trebui sa rezolvam un management al emotiilor, o gestiune a trairilor un acord cu ceea ce se intimpla afara. Nu trebuie sa uitam asta.
Victor, 24 ani
Te-ai intors de trei saptamini din Italia deoarece ai terminat deocamdata ceea ce aveai de facut acolo. Ai reusit sa aranjezi un contract pentru inca un an, esti asteptat acolo, dar acum, cind ai venit acasa, ai constatat ca lucrurile sint mai dificile decit ti-ai inchipuit. Mama ta este destul de bolnava, iar tatal tau si toate rudele insista pentru a ramine acasa. Iti este greu sa iei o decizie, si de aici starea ta de nedumerire, de disconfort. Pentru ca m-ai intrebat ce cred eu despre aceasta situatie, iata cum vad eu lucrurile. Intr-adevar este bine, este firesc, este normal, este crestineste, sau cum vrei tu sa mai zici sa fii alaturi de cea care ti-a dat viata atunci cind se afla in momente dificile, asa cum este acesta. Tot atit de corect este insa faptul ca e bine sa-ti vezi si sa-ti implinesti visele, sa-ti construiesti propria devenire si sa fructifici ocaziile pe care Dumnezeu ti le da, dar nu ti le baga si in traista. Nu vreau sa intelegi ca sint impotriva familiei, ca nu respect valorile familiei traditionale, dimpotriva, dar vreau sa incerc sa te trezesc la realitate. O realitate specifica omului 2006, in care trebuie sa lupti, sa dovedesti cine esti tu si ce poti face. Bineinteles, fara a-l uita pe Dumnezeu, fara a face abatere de la principiile crestine.
Asa vad eu lucrurile.