• fiu al satului Valea Cânepii, absolvent al Liceului „Hariclea Darclee” și al Facultății de Arhitectură Navală, Mihai-Valentin Pîrlitu a ales, în final, Arta Sacră • este în ultimul an la Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie, iar după examenul de licență intenționează să-și aprofundeze cunoștințele • totodată, vrea să continue să lucreze pe șantierele de pictură bisericească și să aibă propriul atelier de sculptură • crescut în sânul unei familii creștine din Bărăgan și înzestrat de Dumnezeu cu un talent nativ, care i-a uimit pe toți, tânărul student a ajutat la pictarea cupolei Bisericii Grecești și a sculptat Troița din lemn din Valea Cânepii • totodată, a pictat biserici în Brăila, Galați și Republica Moldova, alături de specialiști • „Așchia nu sare departe de trunchi”: mama lui Mihai este meșter popular cu acte în regulă și este nelipsită de la târgurile de profil • „Hrăniți-vă inimile și sufletele cu lucruri frumoase, pentru că de acolo izvorăște arta”, este îndemnul lui Mihai-Valentin Pîrlitu adresat colegilor mai mici, de la „Hariclea Darclee”
Înzestrat cu reale aptitudini artistice și învățat, de mic copil, să păstreze și să ducă mai departe tradițiile și valorile morale ale poporului din Bărăgan, studentul de la Artă Sacră Mihai-Valentin Pîrlitu face cinste meleagurilor natale.
A absolvit cu brio Liceul de Arte „Hariclea Darclee” Brăila și este student în ultimul an la Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie a Universității „Dunărea de Jos” din Galați. A participat la nenumărate expoziții, este nelipsit de la târguri, alături de mama sa, Marioara Pîrlitu, meșter popular din Valea Cânepii, și nu s-a sfiit să urce pe schelă, la aproape 30 de metri înălțime, timp de două luni, ca să picteze interiorul Bisericii Grecești, alături de pictori consacrați. Mihai a refăcut Troița din satul natal, spre bucuria consătenilor, și vrea să urmeze Masterul în Arte Vizuale și să-și întemeize propriul atelier de sculptură. Dar mai presus de toate, tânărul din Valea Cânepii vrea să ducă mai departe tradițiile și datinile strămoșești, transmise din generație în generație, în aceste vremuri de restriște.
Bunica țesea la război, iar bunicul meșterea prostovoale
„Sunt născut în Brăila, la anul 1998, noiembrie, la aproape 10 ani după Revoluția României. Un copil crescut în Câmpia Bărăganului, în sânul unei familii creștine, cu datoria morală a noii generații libere, de a păstra tradițiile și valorile morale ale sufletului nostru românesc. În micul meu sat am avut parte de profesori foarte buni, care m-au format și m-au îndrumat. Cea mai frumoasă amintire din copilărie se datorează doamnei profesor Aurelia Popescu: datorită dânsei am vizitat Polonia și Turcia în cadrul Proiectului Comenius”, povestește studentul brăilean la Artă Sacră.
Fascinat de picturile bisericii din sat, veche de mai bine de un secol, și de icoanele pe care le admira ori de câte ori mergea să se închine Domnului, Mihai-Valentin, copil fiind, a început să deseneze și să picteze și a ales să urmeze cursurile Liceului de Arte „Hariclea Darclee” din Brăila. Iar exemplul mamei sale, ea însăși creatoare de frumos, a fost unul decisiv.
„Mama, pe lângă viață, mi-a dat și iubirea pentru tradiție și frumos. Ea mereu povestea, în timp ce lucra, cum bunica ei a învățat-o să țeasă la război și să croșeteze, sau cum bunicul meu realiza prostovoale și plase de pescuit. Tradițiile, obiceiurile și dibăcia au fost moștenite din generație în generație în familia noastră, iar acum este rândul meu să conserv și să duc mai departe aceste lucruri. Moștenirea noastră culturală, a brăilenilor, este una bogată și variată, iar aceasta reflectă istoria și tradițiile locului, unde marea de spice aurii este mângâiată de glasul Dunării. De la tradiții folclorice, muzică populară și dansuri, la meșteșuguri tradiționale, arhitectura orașului Brăila și personalități istorice. Gheorghe Munteanu-Murgoci, Panait Istrati, Maria Filotti, Hariclea Darclee, Nicu Alifantis și mulți alții; Brăila, „Orașul cu salcâmi” al lui Mihail Sebastian, a dat României și încă mai dă oameni de seamă și modele demne de urmat”, mărturisește artistul brăilean.
În opinia sa, moștenirea culturală a sătenilor din Valea Cânepii nu este una neapărat palpabilă, ci mai degrabă una sufletească și morală, prin bunicii și nepoții care îi asigură acesteia continuitate.
„Dumnezeu lucrează prin oameni”. Două luni pe schelă la Biserica Greacă
Cea mai frumoasă amintire din viața de elev la „Hariclea Darclee” a lui Mihai este legată de realizarea machetei unei biserici pentru lucrarea de atestat. Fără să știe la acel moment, macheta a fost „un semn”, o premoniție pentru ceea ce urma să facă mai târziu: să picteze lăcașuri sfinte. Fiecare dascăl de la „Arte” l-a ajutat pe Mihai să facă încă un pas pe acest frumos „drum al artelor” și i-a arătat cum poți materializa trăirile interioare prin intermediul culorilor.
„În timpul primei facultăți, aceea de Arhitectură Navală, vizitam atelierele de pictură ale Facultății de Arte Plastice din Galați, unde am reînceput să pictez, puțin câte puțin. Pentru mine, era ca o evadare din domeniul rigid al matematicii și fizicii. Contactul cu acele ateliere și cu pasiunea unor oameni pentru artă m-au făcut să pictez iar și am realizat că Dumnezeu lucrează prin oameni și că nu există întâlniri întâmplătoare. Astfel, am decis să urmez Arta Sacră. Cea mai frumoasă amintire din viața de student a fost atunci când a fost dată jos schela din altarul primei biserici unde am lucrat la restaurarea picturii, Biserica Greacă „Buna Vestire” Brăila, în cadrul unei echipe de specialiști în restaurarea lăcașurilor de cult și unde am văzut rezultatul a două luni de muncă”, ne-a mărturisit artistul.
De altfel, în timpul facultății, Mihai-Valentin Pîrlitu a fost nelipsit de la evenimentele organizate de instituțiile de cultură din Brăila și nu numai. A participat la mai multe expoziții de grup, printre care cele organizate de Muzeul Istoriei, Culturii și Spiritualității Creștine de la Dunărea de Jos, dar și în cadrul Anualei de Artă Religioasă de la București.
Cât privește munca pe șantierele de pictură bisericească, aceasta a debutat cu Biserica Greacă „Buna Vestire” Brăila unde, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Casian, a participat la restaurarea Altarului și a turlei mari, unde se află marea icoană Hristos Pantocrator. După restaurare, a pictat, alături de pictori specialiști, mai multe biserici din Brăila, Galați și Republica Moldova.
„Viața nu se rezumă doar la bani”. O Troiță pentru consătenii din Valea Cânepii
Istoria satului Valea Cânepii este astăzi concentrată în micul muzeu pus la punct de săteni și de cadrele didactice. În urmă cu 120 de ani, protopopul Brăilei, Ilie Didicescu, consemna că satul are 240 de familii ortodoxe și că biserica din localitate, cu hramul „Sf. Nicolae”, ar fi fost sfințită la anul 1845. Sfântul lăcaș adăpostește astăzi Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, care aduce ploaia în verile secetoase. Tot acolo, în vechiul cimitir al satului, se afla odinioară o Troiță din lemn.
„Troița din cimitir era foarte veche, atât de veche încât nu se mai cunoștea aproape nimic din sculptură, elemente, scris sau cine a sculptat-o. Am ales să fac o nouă Troiță pentru că cea veche era într-un stadiu avansat de degradare și nu mai putea fi reparată după ce s-a prăbușit la pământ. Pentru mine, a fost o binecuvântare și o încercare în același timp, fiind pentru prima dată când am sculptat în lemn. Cu ajutor de la Dumnezeu, cu post și cu rugăciune, am reușit să duc lucrarea la bun sfârșit, iar Troița a fost sfințită pe 12 mai 2024. Îi mulțumesc doamnei primar Teodora Puia și părintelui paroh Mihai Popa pentru sprijin”, ne-a mărturisit studentul care a ridicat o Troiță nouă pentru sătenii din Valea Cânepii.
Și încă ceva. Pe când era student la Arhitectură Navală, Mihai intenționa să plece în străinătate, ca mai toți tinerii, până ce a a ajuns la concluzia că „viața nu se rezumă doar la bani”.
„Dacă eu plec, mai pleacă încă unul și încă unul… țara asta cui o lăsăm? Cui lăsăm acest pământ îmbibat cu sângele străbunilor noștri, care și-au dat viața pentru țară și pentru Hristos? De părinți și de bunici cine mai are grijă? Plecăm să avem grijă de bătrânii altora, iar pe ai noștri doar Dumnezeu îi mai vede. Sunt probleme economice și politice, patriotismul nu-l mai ținem în inimi, ci doar în statusuri pe rețelele de socializare o dată pe an, poate nu avem cea mai perfectă infrastructură… dar este țara noastră și avem datoria morală față de străbunii noștri să avem grijă de ea. Nu trebuie să alergăm toată viața după bani, se poate trăi decent și chiar bine și în țara noastră! Cum spunea Petre Țuțea: „Eu sunt român de meserie, că dacă n-aș fi român, n-aș fi nimic”, ne-a mărturisit tânărul artist.
Mihai își dorește ca, după absolvirea facultății, să urmeze un program de Master în domeniul Artelor Vizuale, pentru a putea începe o carieră în învățamântul liceal/ universitar. Între timp, va continua să lucreze pe șantierele de pictură și să-și dezvolte propriul atelier de sculptură.
Tânărul artist a participat la mai toate târgurile de meșteri populari organizate de Primăria Municipiului, Consiliul Județean și Centrul de Creație Brăila. De altfel, aici a avut și prima expoziție personală, vernisată în anul 2022. Iată ce le transmite Mihai-Valentin Pîrlitu colegilor mai tineri de la „Hariclea Darclee”, pasionați de artă:
„Hrăniți-vă inimile și sufletele cu lucruri frumoase, pentru că de acolo izvorăște arta. Nu vă pierdeți în noțiuni diluate, căutați frumosul în simplitatea și în esența lucrurilor. Dacă trăiți pentru artă, veți trăi și din artă. Fiți pregătiți să faceți sacrificii și nu luați un eșec ca pe un capăt de drum, ci ca pe o încercare, ca pe un pas spre succes!”.
