Traim intr-un "asamblaj masinic de dorinta" (Gilles Deleuze), tremurind agonic in mantaua noastra de carne si credem ca evolutia inseamna comoditate, depresurizare si comuniune sociala, picnicuri fastuoase in sinul familiei si reality show-uri lacrimogene, ce ar trebui sa ne convinga ca dracul nu-i chiar atit de negru. Pendulam ca niste Hopa-Mitica, varianta hardcore, intre ironia deconstructivista a lui Woody Allen si retorica ridurilor inflamate dintr-o soap opera vazuta prin ochii unei eroine a muncii casnice. Nu-i nimic nou sub soare! Soarele rasare. Apoi soarele apune, iar noi ne iubim ca subterfugiu normativ, zimbind ca niste paiate cu puteri cameleonice. Sintem avortonii intransigenti ai propriei noastre capodopere: DEVENIREA ISTORICA. Devenirea istorica pe coloane de fum in asamblajul nostru masinic de dorinta, in care artistul, n-e-b-u-n-u-l frivol prin excelenta si reducere la absurd sociogonic, trebuie sa detina functia unei metrese placide in serviciul trocului cultural. Asta au vrut si serafimii cu steluta rosie in frunte, asta vor si noii cerberi ai lumpen americanismului.
Dar sa nu idealizam in van. Intotdeauna am trait intr-un asamblaj masinic al dorintei, iar vointa launtrica s-a aflat intotdeauna intr-o imposibilitate de manifestare in interiorul acestui asamblaj, asfixiata de-o alta vointa, una sistematizata, una de conservare. Asta ne transmite Istoria. Asta pare sa ne transmita si tinarul si talentatul grafician scotian, Stuart Murray, prin vocile subiectilor caricaturizati ai desenelor sale, care aduc aminte, prin stilul de concepere grafica, de arhicunoscutul duo dinamic din Epoca MTV: "sociologii" Beavis & Butthead, exponentii fenomenologiei "fuck!".
Pentru Stuart Murray, limbajul artistic, in individualitatea lui simbologica, se constituie intr-un interesant mixaj de regie taciturna si disidenta redirectionata. In conceperea acestei disidente Murray foloseste niste euri biografice interpuse - "naluci" caricaturale ale unui sine criptat si setat pe o unghiulatie parabolica. Intr-o replica on-line, dupa primirea prin posta a publicatiilor artistului, autorul Alsdair Gray face cea mai pertinenta apreciere a acestui mixaj: "De vei fi fost mai iubitor de desen deosebit de rafinat sau mai inamorat de a-ti scrie propriile comentarii sociale, in loc de-a relua cuvintele altora, nu vei fi avut atita suces ca spion".
Deci, Stuart Murray este ochiul critic din conul de umbra, ochiul care scaneaza, in regim de neutralitate fictiva, reactia mentalului colectiv - imagologia per total - pus tete-a-tete cu voracitatea dogmei, in atmosfera mizerabilismului birocratic din diferite sali de asteptare, baruri sordide si baruri de bogatasi, restaurante de lux si bucatariile din spatele lor, sedii de politie, corporatii celebre, redactii, banci, agentii imobiliare etc. In general, contextele in care individul "inainte de a se confrunta cu lumea, se impiedica in primul rind de el insusi, de acest ghem de complexe si nevroze pe care va trebui sa-l descilceasca pentru a progresa" (Pascal Bruckner). Insa subiectii lui Murray nu vor sa descilceasca acest ghem. Ei se complac in surmenajul autoflagelant al cobaiului martiric din paradisul capitalist. Ofteaza si conspira monologat pe la colturi. De altfel, majoritatea lucrarilor semnate de graficianul scotian sint polarizate in jurul acestei orbite tematice post-industriale. De pilda, On the Street / Pe strada (2005) consemneaza discutiile pe care Murray le poarta, ca simplu trecator, cu oamenii strazii, narcomani, prostituate, batrine girbovite care imping carucioare de supermarket pline cu deseuri, taximetristi minoritari, vinzatoare, suporteri fanatici, in timp ce Seven Week Filing Job / Sapte saptamini ca functionar si Work (Thirty-Two Post Office Drawings) / Serviciu (treizeci si doua de desene la Oficiul Postal) (2004) - inspirata de experienta de postas a artistului - surprind "misticismul" corporatist si micile isterii de birou in deplina lor manifestare cvasi-cultizata. Insa lucrarea sa de referinta, cea in care capacitatea de "tacere" a graficianului se face simtita din plin, cind si cind visceralizata, cea care "despoaie" relatia dintre artist si asamblajul masinic de dorinta, este Gateway to Work / Calea deschisa catre un serviciu. Lucrarea indexeaza, punind subtil degetul pe rana, in special pe una in formare subliminala, ismele utilitariste ale culturii corporatiste, in interiorul unui sistem ce atinge coeficientul halucinant al pragmatismului, ghidindu-se dupa o etica sociala tot mai aservita politicilor digitale - de ce nu, chiar si unei reverii in digitatie - o etica ce-a dat nastere flagelului ce considera conditia artistului marginal si nu numai a acestuia, drept parazitism pur-singe. Intr-o concretete ceva "mai" pesimista: o etica ce poate fi considerata pasul cel mai sigur spre inautenticul oficial. Topaiala extrema pe buza unei ripe.
De fapt, desenele lui Murray pot fi considerate expresia exacta a epigrafului din Taxi Driver: "Pe fiecare strada este un necunoscut care viseaza sa fie cineva. E un om singur, parasit de toti si care cauta cu disperare sa dovedeasca faptul ca exista". Da, dar nu oricum, ci topaind pe buza unei ripe.
Dar sa nu idealizam in van. Intotdeauna am trait intr-un asamblaj masinic al dorintei, iar vointa launtrica s-a aflat intotdeauna intr-o imposibilitate de manifestare in interiorul acestui asamblaj, asfixiata de-o alta vointa, una sistematizata, una de conservare. Asta ne transmite Istoria. Asta pare sa ne transmita si tinarul si talentatul grafician scotian, Stuart Murray, prin vocile subiectilor caricaturizati ai desenelor sale, care aduc aminte, prin stilul de concepere grafica, de arhicunoscutul duo dinamic din Epoca MTV: "sociologii" Beavis & Butthead, exponentii fenomenologiei "fuck!".
Pentru Stuart Murray, limbajul artistic, in individualitatea lui simbologica, se constituie intr-un interesant mixaj de regie taciturna si disidenta redirectionata. In conceperea acestei disidente Murray foloseste niste euri biografice interpuse - "naluci" caricaturale ale unui sine criptat si setat pe o unghiulatie parabolica. Intr-o replica on-line, dupa primirea prin posta a publicatiilor artistului, autorul Alsdair Gray face cea mai pertinenta apreciere a acestui mixaj: "De vei fi fost mai iubitor de desen deosebit de rafinat sau mai inamorat de a-ti scrie propriile comentarii sociale, in loc de-a relua cuvintele altora, nu vei fi avut atita suces ca spion".
Deci, Stuart Murray este ochiul critic din conul de umbra, ochiul care scaneaza, in regim de neutralitate fictiva, reactia mentalului colectiv - imagologia per total - pus tete-a-tete cu voracitatea dogmei, in atmosfera mizerabilismului birocratic din diferite sali de asteptare, baruri sordide si baruri de bogatasi, restaurante de lux si bucatariile din spatele lor, sedii de politie, corporatii celebre, redactii, banci, agentii imobiliare etc. In general, contextele in care individul "inainte de a se confrunta cu lumea, se impiedica in primul rind de el insusi, de acest ghem de complexe si nevroze pe care va trebui sa-l descilceasca pentru a progresa" (Pascal Bruckner). Insa subiectii lui Murray nu vor sa descilceasca acest ghem. Ei se complac in surmenajul autoflagelant al cobaiului martiric din paradisul capitalist. Ofteaza si conspira monologat pe la colturi. De altfel, majoritatea lucrarilor semnate de graficianul scotian sint polarizate in jurul acestei orbite tematice post-industriale. De pilda, On the Street / Pe strada (2005) consemneaza discutiile pe care Murray le poarta, ca simplu trecator, cu oamenii strazii, narcomani, prostituate, batrine girbovite care imping carucioare de supermarket pline cu deseuri, taximetristi minoritari, vinzatoare, suporteri fanatici, in timp ce Seven Week Filing Job / Sapte saptamini ca functionar si Work (Thirty-Two Post Office Drawings) / Serviciu (treizeci si doua de desene la Oficiul Postal) (2004) - inspirata de experienta de postas a artistului - surprind "misticismul" corporatist si micile isterii de birou in deplina lor manifestare cvasi-cultizata. Insa lucrarea sa de referinta, cea in care capacitatea de "tacere" a graficianului se face simtita din plin, cind si cind visceralizata, cea care "despoaie" relatia dintre artist si asamblajul masinic de dorinta, este Gateway to Work / Calea deschisa catre un serviciu. Lucrarea indexeaza, punind subtil degetul pe rana, in special pe una in formare subliminala, ismele utilitariste ale culturii corporatiste, in interiorul unui sistem ce atinge coeficientul halucinant al pragmatismului, ghidindu-se dupa o etica sociala tot mai aservita politicilor digitale - de ce nu, chiar si unei reverii in digitatie - o etica ce-a dat nastere flagelului ce considera conditia artistului marginal si nu numai a acestuia, drept parazitism pur-singe. Intr-o concretete ceva "mai" pesimista: o etica ce poate fi considerata pasul cel mai sigur spre inautenticul oficial. Topaiala extrema pe buza unei ripe.
De fapt, desenele lui Murray pot fi considerate expresia exacta a epigrafului din Taxi Driver: "Pe fiecare strada este un necunoscut care viseaza sa fie cineva. E un om singur, parasit de toti si care cauta cu disperare sa dovedeasca faptul ca exista". Da, dar nu oricum, ci topaind pe buza unei ripe.
