Nu este de mirare că băncile sunt atât de puțin interesate de finanțarea companiilor prin credite acordate acestora. De ce să se acorde acestora credite dacă statul se dovedește un client sigur, profitabil? În loc să ajute mediul privat, statul a ajuns să îi facă acestuia concurență. Guvernul și administrațiile locale au ajuns să ia cu împrumut pentru acoperirea nevoilor lor de finanțare tot atât de mulți bani cât sectorul persoanele juridice (firme).
Soldul creditului guvernamental (inclusiv cel acordat administraţiilor publice) a fost de 92,2 miliarde de lei la sfârșitul anului 2016, adică de peste 86% faţă de soldul creditelor acordate de bănci persoanelor juridice, potrivit datelor Bănci Naționale a României (BNR), potrivit unei analize cursdeguvernare.ro.
Altfel spus, băncile utilizează din posibilitățile lor de creditare aproape tot atât pentru finanțarea statului, cât pentru finanțarea companiilor, cunoscut fiind că finanțarea statului este o cale mai sigură și mai ușoară de a face profit decât cea a companiilor.
De asemeni, creditul guvernamental reprezintă 41,9% din totalul creditului neguvernamental, care include și împrumuturile acordate populației.
Împrumuturile date firmelor la același nivel ca și în perioada de criză
Pe de altă parte, creditul acordat sectorului privat a ajuns, în septembrie 2016, abia la ponderea în structura creditării în România pe care o avea în anul 2009. Acel an a fost unul de maximă amplitudine a crizei financiare, când încrederea în capacitatea de rambursare a companiilor şi populaţiilor era la minim.
BNR: sectorul bancar, expunere prea ridicată față de stat
Structura creditării în România favorizează riscurile asupra macrostabilității financiare a României, în condițiile în care este oricum supusă unor „riscuri semnificative”, potrivit celui mai recent raport pe această temă al BNR.
„Sectorul bancar autohton are deja o expunere ridicată față de sectorul guvernamental”, iar această situaţia s-ar adăuga problemelor capacităţii de finanţare a deficitului public, induse de „creșterea economică bazată preponderent pe consumul intern, care s-a translatat și în presiuni asupra balanței comerciale”, potrivit raportului BNR asupra stabilității financiare din decembrie 2016.
