• operă de artă rămasă în patrimoniul municipiului după Tabăra de Sculptură organizată la începutul în anii '80, statuia este amplasată la intersecția bulevardului Independenței cu strada Școlilor • din cauza unor arbuști plantați neinspirat în jurul ei, în 2010, o perioadă nici n-a mai putut fi văzută, iar acum, deși este parțial scoasă la lumină, are nevoie de o restaurare făcută de profesioniști
De-a lungul anilor, arta monumentală a cunoscut și la Brăila diferite interpretări, concepții și chiar prejudecăți; de la amatorism, superficialitate și convențional (adică explicit și ușor de înțeles), până la nevoia de a descifra și găsi noi interpretări într-o operă de artă cum sunt sculpturile, picturile etc. Și cum în țară, în anii '70-'80, România se putea deja mândri cu taberele de sculptură de la Măgura –Buzău, anterior acesteia fiind cele de la Tescani, Galați, Căsoaia sau Hobița, Arcuș etc, iată că și Brăila și-a definit amprenta sa cultural-artistică, inclusiv prin statui ridicate chiar din anii '50 și culminând cu Tabăra de Sculptură “Donaris'81", de pe Faleza Dunării. Brăila avea și alte statui (nu vorbim de busturi), dar atunci, în 1981, cu implicarea directă a autorităților locale, a Uniunii Artiștilor Plastici dar și a oamenilor de artă și cultură brăileni, un număr de 18 sculptori de faimă ai României au realizat excelente lucrări - în piatră, marmură , bronz și fier – amplasate inclusiv în Grădina Mare și pe B-dul. Karl Marx, cum se numea atunci actualul Independenței. Lucru semnificativ, două tabere de sculptură au avut loc și după 1990, cu operele destinate aceluiași bulevard.
Și cum mereu există un “dar”, s-a ajuns ca sculpturile de pe faleză să fie, de exemplu, văduvite (prin furt sau distrugere) de plăcuțele din bronz cu numele autorului și denumirea operei. Aceeași soartă au avut-o și statuile de pe cel mai mare bulevard al orașului, iar la un moment dat, printr-o dispoziție contradictorie, s-a trecut la reabilitarea unor statui prin utilizarea periei de sârmă, detergenților și apei fierbinți pentru îndepărtarea microrganismelor și nedoritelor urme lăsate de patina timpului, intemperii, poluare etc.
În cazul statuii “Adolescență” (autor Valentin Boștină), amplasată în intersecția Independenței/Școlilor, istoria este alta, neajunsurile începând din anul 2010, când onor conducerea Primăriei din acei ani a antrenat instituțiile de mediu, ONG-iști și iubitori ai naturii, Seroplant etc într-o acțiune bine intenționată, dar cu urmări în timp nedorite. Concret, s-au plantat atunci, voluntar și cu entuziasm, mai mulți arbuști ornamentali și puieți, care cu vremea au întrecut ca înălțime, efectiv sufocând/obturând total statuia “Adolescență”. (Să luăm aminte și la evoluția lucrurilor în cazul ceasului și a grupului statuar din Piața Traian, care au ajuns să pară mici și insignifiante din cauza acelor brazi plantați în jurul lor acum 50 de ani).
Revenind la situația de la intersecția Independenței cu Școlilor, iată, deci, ce înseamnă ca buna intenție de a planta niște arbuști și copaci pe bulevard să nu ia în calcul și urmările nedorite asupra sfioasei “adolescente”: statuia și îndeosebi soclul deteriorat au căpătat o puternică tentă de culoare neagră, din cauza lipsei de aer, ploilor și zăpezilor ce au favorizat dezvoltarea pe roca poroasă a diverse bacterii, microorganisme și ciuperci ce mai pot fi eradicate doar de specialiști în restaurarea monumentelor de artă.
Din cauza a ceea ce s-a plantat în 2010 în jurul statuii, aceasta este încă parțial ascunsă vederii (dacă privești dinspre chioșcul de ziare), iar în față, arbuștii ornamentali retezați până la un metru de sol, escamotează caseta unde este amplasat soclul, zădărnicind, astfel, apropierea de “Adolescență” pentru o fotografie de calitate, cu riscul unei amenzi pentru călcarea gazonului de foarte bună calitate amplasat recent pe spațiul verde.
