Au trecut si Boboteaza, si Sf. Ion, gata cu sarbatorile de iarna, gata cu zilele libere, petrecerile si mesele copioase. Vrem nu vrem, trebuie sa ne detasam de ultimele doua saptamini si sa ne asternem serios pe treaba. Iar treaba asta naste ginduri berechet, auspiciile sub care a inceput 2009 nefiind tocmai optimiste. Pentru ca, e clar, unda de soc a crizei financiare a ajuns si la noi. Primele intrate sub tavalugul recesiunii au fost firmele imobiliare, marile fabrici auto, societatile de constructii, dar si cele care isi bazeaza mare parte din activitate pe export. De asemenea, romanii cu credite bancare au fost serios afectati inca de anul trecut de marirea dobinzilor si a ratei de schimb valutar, ca si cei care locuiesc in chirie. Cind, la sfirsitul anului trecut, ei "plingeau", poate multi dintre cei neatinsi inca de "primul val" nu au constientizat gravitatea situatiei. A venit insa 2009, cu un euro ce a depasit maximul ultimilor 4 ani si a ridicat serioase semne de intrebare.
Poate unii dintre dumneavoastra veti spune, ei bine, ce e nou in toate astea? De ani de zile aceasta e "politica" in Romania. Scumpiri peste scumpiri, mai mult sau mai putin justificate, fluctuatii accentuate ale leului, dobinzi mari, preturi exagerate, nivel de trai scazut. De ce ar fi mai rau sau de ce ne-am teme mai mult acum decit altadata?! E un punct de vedere optimist si, poate, chiar aveti dreptate. Poate, sub influenta declaratiilor alarmante si a scenariilor infricosatoare care ne lovesc din toate partile - autoritati, sindicate, patronate, analisti, bancheri, diverse institute de sondare -, nu putem gindi cu mintea limpede. Si, sa spunem, poate exageram un pic. Si, totusi, exista semne clare care ne dau de gindit: valul de disponibilizari, aminarea reluarii productiei pe 2009 in cazul mai multor unitati (la Braila, de exemplu, vezi Celhart, Laminorul, unele societati de confectii), retragerea unor facilitati fiscale, inghetarea salariului minim, a pensiilor, decizia bancii nationale de a pastra prudenta in ceea ce priveste politica de creditare. Toate acestea sint semnale ca la nivel macro lucrurile nu sint in regula. Dar cel mai mult, cred eu, ar trebui sa ne sperie incertitudinea si aceasta stare de conservare in care au intrat tot si toate. Nimeni nu mai cumpara, nimeni nu mai vinde bunuri de valoare (imobile, terenuri, masini), investitiile importante au inghetat, exporturile s-au diminuat, proiectele mai mult sau mai putin importante au fost aminate. De ce e mai greu acum decit altadata? Simplu. Pentru ca acum nu mai avem unde fugi. Ba, din contra, si cei fugiti cu ani in urma se intorc acasa. Pentru ca peste tot este la fel. Pentru ca tavalugul recesiunii a maturat tot in cale. Iar singura solutie de iesire din criza este revigorarea exact a domeniului care a pornit sarabanda - sectorul bancar. Si nu stiu daca, cel putin la acest moment, Guvernul Boc are puterea, curajul si sprijinul necesare pentru luarea unor decizii majore.
Poate unii dintre dumneavoastra veti spune, ei bine, ce e nou in toate astea? De ani de zile aceasta e "politica" in Romania. Scumpiri peste scumpiri, mai mult sau mai putin justificate, fluctuatii accentuate ale leului, dobinzi mari, preturi exagerate, nivel de trai scazut. De ce ar fi mai rau sau de ce ne-am teme mai mult acum decit altadata?! E un punct de vedere optimist si, poate, chiar aveti dreptate. Poate, sub influenta declaratiilor alarmante si a scenariilor infricosatoare care ne lovesc din toate partile - autoritati, sindicate, patronate, analisti, bancheri, diverse institute de sondare -, nu putem gindi cu mintea limpede. Si, sa spunem, poate exageram un pic. Si, totusi, exista semne clare care ne dau de gindit: valul de disponibilizari, aminarea reluarii productiei pe 2009 in cazul mai multor unitati (la Braila, de exemplu, vezi Celhart, Laminorul, unele societati de confectii), retragerea unor facilitati fiscale, inghetarea salariului minim, a pensiilor, decizia bancii nationale de a pastra prudenta in ceea ce priveste politica de creditare. Toate acestea sint semnale ca la nivel macro lucrurile nu sint in regula. Dar cel mai mult, cred eu, ar trebui sa ne sperie incertitudinea si aceasta stare de conservare in care au intrat tot si toate. Nimeni nu mai cumpara, nimeni nu mai vinde bunuri de valoare (imobile, terenuri, masini), investitiile importante au inghetat, exporturile s-au diminuat, proiectele mai mult sau mai putin importante au fost aminate. De ce e mai greu acum decit altadata? Simplu. Pentru ca acum nu mai avem unde fugi. Ba, din contra, si cei fugiti cu ani in urma se intorc acasa. Pentru ca peste tot este la fel. Pentru ca tavalugul recesiunii a maturat tot in cale. Iar singura solutie de iesire din criza este revigorarea exact a domeniului care a pornit sarabanda - sectorul bancar. Si nu stiu daca, cel putin la acest moment, Guvernul Boc are puterea, curajul si sprijinul necesare pentru luarea unor decizii majore.
