M-am întâlnit cu Romeo Nunzio, miercuri, în jurul prânzului. Ne vedeam pentru prima oara, iar senior Romeo ma privea circumspect. Vazuse, pesemne, multi jurnalisti la Constanta, în fieful lui Radu Mazare. Printre altii, si jurnalisti de la ziarele controlate de Mazare. Si eu îl priveam circumspect. Nu mai vazusem pâna acum un milionar italian, iar povestile cu mafiotii sicilieni îti rasar instantaneu în minte când auzi ca cineva vine din Catania, unul dintre cele mai frumoase orase siciliene.
Ne aflam pe terasa unui restaurant de pe faleza Brailei, la doi pasi de terenul pentru care firma lui Romeo Nunzio plateste, în fiecare an, din 2006 încoace, jumatate de miliard de lei vechi, taxe de concesiune. Fara a avea vreun leu profit.
Romeo Nunzio este reprezentantul legal al Fin.Co.Ge.Ro. SpA Catania Italia - sucursala România, investitorul strain care, de mai bine de 10 ani se încapatâneaza sa investeasca în România. Si unul dintre putinii care încearca sa investeasca la Braila. La Constanta s-a împiedicat de Mazare, dar a reusit sa-si continue investitia dupa o lunga lupta în Justitie. La Braila, cosmarul sau poarta trei nume: Gheorghe Bunea Stancu.
Megastructuri
O cladire cu 25 de etaje, sute de apartamente, camere de hotel si locuri de parcare, o zona de promenada, un restaurant italian, o cofetarie cu specific sicilian, un debarcader pentru nave de croaziera, fântâni arteziene. Cam asa ar arata, în câteva cuvinte, proiectul pe care Romeo Nunzio ma lasa sa-l rasfoiesc. Firma sa a concesionat un teren pe malul Dunarii, înca din 2006, în timpul mandatului de primar al lui Constantin Cibu si a cheltuit pâna acum mai bine de jumatate de milion de euro. "Pentru teren platim redevente si taxe de utilizare de sase ani si nu ni se permite sa construim. Acum am ajuns la momentul în care vom actiona în instanta autoritatile locale pentru neîndeplinirea obligatiilor contractuale. Avem un contract cu clauze foarte clare si asumate de autoritatile locale prin contractul de concesiune. O sa cerem rezilierea contractului si le solicitam daune de nu mai putin de 5 milioane de euro. E vorba si de daunele produse prin imposibilitatea realizarii acestei investitii", îmi spune Nunzio. Apoi întareste: "Minim 5 milioane!".
De 8 ani, tot aud povesti despre investitori straini carora li se pun bete în roate când vor sa vina la Braila. Sunt convins ca ati auzit si dumneavoastra, însa, pâna miercuri, nu am cunoscut vreunul si chiar tindeam sa cred ca aceasta este înca una dintre legendele urbane care circula pe la noi. La urma urmei, de ce mama naibii ar investi un strain la Braila?
Ma lamureste însa Nunzio, ale carui proiecte legate de Braila dateaza de mult mai multa vreme, dar care s-au împotmolit, toate, odata cu administratia Stancu. Demarat în 2002, cel mai mare proiect al "Fin.Co.Ge.Ro" viza constructia celebrului aeroport între Braila si Galati: "Daca mai traia Lungu, orasul asta era mai departe. Toate aceste proiecte au plecat de la el. Lungu voia sa uneasca Braila cu Galatiul. Dintr-un oras în altul sunt 14 km. El a definit aria metropolitana danubiana, iar Uniunea Europeana a sugerat ca aceste orase sa se uneasca, fiindca ar fi devenit cel mai mare oras la granita Europei. Proiectul nostru venea în sprijinul acestei idei. În 20 de ani, zona ar fi ajuns la 2,5 milioane de locuitori. Frontiera Europei este aici... Moldova, Ucraina. Braila ar fi devenit o poarta a Estului. Sa nu uitam ca aici ajung navele maritime, ar fi fost un nod de transport modern. În studiul pe care l-am facut sunt toate aceste lucruri. Ar fi existat aici: transport aerian, transport feroviar - fiindca acolo unde faceam aeroportul este deja linie feroviara pentru trafic greu, capabila, spre exemplu, sa asigure transportul minereului de fier pentru Combinatul de la Galati. Tot aici este si cea mai puternica retea de electricitate din România, de 600.000 de Volti. Se putea face un megaport comercial, fluvial si maritim. Mai mult, port turistic. Tot aici se încruciseaza coridoarele auto europene. Este deja un proiect care se dezvolta pe aceasta idee, în celelalte tari, în Grecia, în Turcia si care trebuie continuat în România. Proiectul nostru însemna o investitie de 20 de miliarde de euro, din care 80% fonduri nerambursabile, iar 10%, un credit prin BERD, fara dobânda, iar 10% finantare privata. Se creau 100.000 de locuri de munca. Acolo unde exista transport fluvial, maritim, aerian, auto, feroviar, va dati seama cum s-ar fi dezvoltat totul! Ar fi fost teren gratis pentru un parc industrial care ar fi putut duce, în timp, la crearea unui milion de locuri de munca. Ar fi venit aici foarte multe societati sa investeasca pentru ca ar fi fost mâna de lucru transfrontaliera. În România vor creste salariile, însa la Chisinau si Kiev, mai putin, ceea ce ar fi adus o noua forta de munca. Multi investitori ar fi fost interesati sa vina aici", întareste Romeo Nunzio, care îmi descrie repede, în italiana, toata aceasta perspectiva ce fixeaza Braila într-un context global ce scapa multora dintre noi. Avocata sa se straduieste sa tina pasul cu el si sa-mi traduca.
"Dupa care a venit Stancu. Si... arrivederci!"
Si totusi. Vorbim despre lucruri ce par destul de greu de crezut, nu-i asa? Cum Dumnezeu se pot împotmoli astfel de proiecte? Cine-si baga picioarele în viitorul unor comunitati întregi? "Proiectul a început în 2002 si ar fi trebuit derulat împreuna cu primariile din Galati si Braila si cu Consiliul Judetean Braila", povesteste Nunzio. "Este un protocol semnat în acest sens de cele trei institutii si de societatea noastra. Investitia ar fi urmat sa se dezvolte pe o suprafata de 240.000 de hectare. Urma sa se faca un aeroport, un port, un centru comercial. Practic, acest lucru ar fi dus la unirea celor doua orase. Societatea noastra a facut proiectul, a facut studiul. Studiul de fezabilitate, studiul cailor aeriene, absolut tot. Dupa care a venit Stancu. Si... arrivederci!"
Nunzio îmi povesteste ca, la începutul colaborarii sale cu edilii Brailei, a plecat alaturi de fostul primar Cibu si de alti reprezentanti ai administratiei locale la Milano, unde a gasit un fond de investitii dispus sa bage 300 de milioane de dolari în aeroport. "Trebuia doar votul consiliilor. Dar... nu s-a facut nimic. Stancu a început sa faca niste licitatii pentru acest aeroport. Dar, practic, nu s-a facut nimic. Ele nu au dus la nimic. Un prost!", închide el.
Ancorat în realitatea locala, îl întreb direct pe Romeo Nunzio daca i s-a cerut spaga, daca permisiunea de a-si continua proiectele i-a fost conditionata într-un astfel de mod. Senior Nunzio culege un scobitor de pe masa, priveste catre Dunare, apoi îmi spune sec: "Noi nu am acceptat niciun fel de santaj". Apoi continua: "Institutiile nu au colaborat. Si nu a iesit nimic. În timp ce Braila ar fi putut sa devina un centru al Europei de N-E, este ultimul oras din România".
Înapoi pe faleza. Stancu si Dragan vs. Italia. Meci de Serie A
Cu visul aeroportului înmormântat de ceva vreme, Romeo Nunzio a continuat sa spere la investitia de pe faleza, despre care va puteti face o idee privind imaginile alaturate. Asa cum spuneam, în 2006, italianul a concesionat terenul, a facut proiectul, a platit taxele, apoi a luat toate autorizatiile necesare, inclusiv de la Ministerul Dezvoltarii, de la Mediu si de pe unde mai era nevoie. Fireste ca ironica birocratie din România l-a împins pe investitorul italian pâna în bratele "prietenului" sau, Gheorghe Bunea Stancu, asta pentru ca noului imobil - cel mai înalt din judetul Braila - îi trebuia si un aviz din partea Comisiei tehnice a Consiliului Judetean Braila. Care aviz nu a venit niciodata. "Îi dam în judecata! Astazi (miercuri - n.r.) le-am dat un ultimatum, însa nu ne-au dat un raspuns clar. Dificultatea nu este domnul Simionescu, ci Consiliul Judetean. Cu domnul presedinte al Consiliului Judetean refuzam sa mai dialogam. Am vorbit cu domnul arhitect, domnul Dragan (Costel Dragan, arhitectul judetului - n.r), omul lui. Ca întotdeauna, raspunsul lui a fost ambiguu. Niciodata clar. Arhitectul stie numai sa spuna «legea spune», «nu-mi place»... si daca îl întreb ce lege, nu stie care", se plânge Nunzio, apoi are puterea sa zâmbeasca: "Când a fost construit turnul Eiffel la Paris, toti parizienii au fost împotriva. Acum este monumentul cel mai vizitat de pe planeta". Îl lamuresc pe Romeo Nunzio ca brailenii nu stiu de proiectul sau si ca administratia publica locala nu a fost nicio clipa dispusa sa-l mediatizeze, sa porneasca o dezbatere publica asupra lui, desi reprezinta un obiectiv de interes major pentru orice locuitor al Brailei. "Daca va uitati pe proiect, o sa vedeti ca noi, din doua hectare, o sa construim foarte putin. Restul o sa fie o piata publica, neîngradita, destinata promenadei. Asta ce e acum? Ce e aici?", ma întreaba milionarul italian, aratându-mi baza sportiva paraginita si crâsma de lânga ea. "Niente!"
Se cuvine sa fac câteva precizari. Arhitectul Costel Dragan, cel trimis de Stancu la întâlnirile cu italienii de la Fin.Co.Ge.Ro, este presedintele Comisiei tehnice a CJ Braila ce trebuie sa-i elibereze italianului avizul. Întâmplator sau nu, Dragan locuieste într-unul din blocurile de pe Faleza, ale caror privelisti vor ramâne fara minunata imagine a Dunarii, daca investitia lui Nunzio va fi finalizata. În pixul sau, asadar, cu voia lui Stancu, sta soarta unei investitii de peste 10 milioane de euro. "Nu exista niciun fel de idee de blocaj! Pur si simplu, Planul Urbanistic Zonal (PUZ) întocmit de specialistii lor este incomplet", mi-a spus la telefon Costel Dragan. "I s-au transmis si în scris observatiile noastre, însa el a venit ieri (miercuri - n.r.) cu aceeasi documentatie. A fost asigurat de catre toti cei prezenti ca vrem sa se faca investitia. Dar sa-si corecteze, Dumnezeule, PUZ-ul ala. Mi-a spus ca nu a primit observatiile de la noi. Desi nu cred, a ramas ca i le trimitem din nou si, daca face modificarile necesare, îi dam avizul, ce Dumnezeu! Repet: noi vrem sa se faca investitia!", m-a asigurat Dragan, care spune ca nu e deranjat de faptul ca, daca imobilul ar fi construit, îsi va pierde vederea la Dunare.
Si primarul Aurel Simionescu arata ca mingea este în terenul Consiliului Judetean. El ne-a declarat ca, personal, nu are nimic împotriva investitiei pe care vrea sa o faca firma "Fin.Co.Ge.Ro". "Primaria a dat un acord de principiu acestui proiect. Pentru a primi avizele necesare trebuie, însa, ca investitorul sa raspunda solicitarilor formulate de Comisia Tehnica din cadrul Consiliului Judetean. Este vorba despre aspecte ce tin de fluiditatea traficului auto în zona si parcarea aferenta obiectivului", ne-a spus edilul-sef.
Ce pierde Braila
Începerea lucrarilor la impresionanta cladire de pe faleza ar aduce din start municipalitatii aproximativ jumatate de milion de euro din taxele pentru autorizatii. Banii se adauga celor 500 de milioane de lei vechi pe care "Fin.Co.Ge.Ro" îi plateste anual municipalitatii, ca taxa de concesiune. Apoi, când constructia ar fi gata, impozitele pentru aproximativ trei hectare de apartamente, camere de hotel si alte structuri ar aduce zeci de miliarde anual în vistieria Primariei. Acestor bani li s-ar adauga veniturile din comert, din crearea a sute de locuri de munca, din turism s.a.m.d. În locul acestor lucruri, Braila risca sa plateasca daune de 5 milioane de euro, în cazul în care, actiunea în instanta a italienilor va fi demarata.
"Daca ne lasau sa construim, pâna acum erau aici o agentie a unei banci italiano-române, un restaurant italian, o cofetarie cu specific sicilian. Ar fi devenit un centru al orasului. Frumos, curat, pe malul Dunarii. Centru! Mai centru de atât nu se poate!", exclama Romeo Nunzio. "Un brailean daca vrea sa-si cumpere un apartament modern, curat, functional, nou, unde si-l cumpara? Nu are unde! în proiectul nostru sunt astfel de apartamente, dar si garsoniere. Garsoniere facute bine. Pentru fiecare apartament sunt prevazute câte doua locuri de parcare. Ar fi fost un complex unic". Îl întreb pe Romeo si despre preturile apartamentelor si nu se sfieste sa-mi spuna: "Apartamentele ar fi plecat de la 30.000 de euro, prin credit ipotecar direct de pâna la 65%. Noi am fi asigurat si finantarea. Fara sa se cheltuie bani cu toate comisioanele bancare".
Debarcaderul italian, debarcaderul lui Costin
"Aici trece o nava la o ora... în orasele mari, trec sute... Comerciale, turistice...", spune Romeo. Întorc si eu privirea catre Dunare. E goala si colorata ca apa dintr-un lighean din care au fost scoase rufele lasate la înmuiat. Nunzio si-ar fi dorit sa construiasca un debarcader pentru nave de croaziera pe care sa-l lase, gratuit, municipalitatii. Lui i-ar fi fost suficient ca turistii care ar acosta acolo, ar ajunge în complexul sau hotelier. Fara avizul Consiliului Judetean nu a putut face nimic. Asta nu l-a oprit însa pe Sorin Costin, partenerul de afaceri al lui Gheorghe Bunea Stancu, sa se apuce de construit un debarcader. Fara autorizatii, fara nimic. "Exista, totusi, o solutie?", îl întreb pe Romeo, iar avocata lui îmi traduce: "Speram sa ne întoarcem dupa alegeri. Trebuie sa-l trimiteti acasa pe Stancu, daca vreti aici investitori straini... Noi nu facem politica, nu ne intereseaza din ce partid face parte. Dar cum se poate discuta cu el? Nu e chestiune de partid. Pentru ca, spre exemplu, domnul Simionescu este un domn. Ar fi injust sa acuzam si alte persoane care au demonstrat contrariul. Simionescu este o persoana educata, serioasa. Aici, ceea ce nu functioneaza este Stancu. Cu el nu se poate discuta. Ce investitii au fost aici în ultimii 8 ani? Câti investitori straini au venit aici în ultimii 8 ani? Sau investitii private? Doar centrele comerciale! Dar centrele comerciale nu va aduc bogatie. Ele o iau de aici! O duc afara din tara. Nici macar nu cumpara carnea voastra, legumele voastre. Nu cumpara nimic de aici. Cine e Stancu? Un... Nici nu pot mânca gândindu-ma la el. Un om de mai joasa speta decât acesta nu se poate. Dati-l afara pe Stancu!"
