Mişcarea înseamnă sănătate. Această zicală cunoscută la nivel naţional este pentru mulţi un mod de viaţă. Mişcarea fizică este cea care ne ajută să ne tonifiem corpul, să ne îmbunătăţim starea de sănătate şi să ne ridicăm tonusul. De la exerciţiile fizice uşoare până la cele mai solicitante, toate sunt benefice atunci când realizăm cât de important este sportul pentru corpul uman. România nu este o ţară în care termenul de sport să fie considerat o activitate rar întâlnită, din contră. Ţara noastră se bucură de mulţi pasionaţi de sport, fie că este vorba de o activitate practicată în mod independent sau alături de o federaţie de profesionişti.
Mai mult de atât, chiar există câteva sporturi naţionale care au ajutat la dezvoltarea unor activităţi fizice cu renume universal. Chiar dacă o mare parte dintre cele desfăşurate în România nu au reuşit să treacă graniţele ţării, acestea au ajutat foarte mult în disciplina atleţilor. Apogeul sportului în România a reprezentat epoca modernă şi cea contemporană. Aceasta sunt câteva dintre cele mai importante momente ale mişcării sportive în România.
Aspecte generale
Românii sunt foarte pricepuţi la sport. Există foarte multe persoane talentate care au reuşit să pună bazele unei cariere de succes prin practicarea diferitelor sporturi, în prezent ei fiind cunoscuţi în toată lumea. Totuşi, un lucru interesant legat de sporturi este faptul că românii se pricep de minune atât la sporturile fizice cât şi la cele mentale. Acest lucru este oarecum legat de înfrângerea oponentului.
De-a lungul timpului românii au obţinut multe rezultate excelente. În timp ce este relativ uşor să numim câţiva atleţi români foarte buni, este bine de ştiut că există unii care sunt la fel de iscusiţi în ceea ce priveşte sporturile minţii. Acesta din urmă se referă la şah, poker online, jocuri cu cărţi sau jocul chinezesc Go care sunt foarte populare în rândul celor care practică sporturi şi iubesc să îşi pună mintea la contribuţie.
Jocurile olimpice moderne
Mişcarea sportivă a fost puternic influenţată de dezvoltarea Jocurilor olimpice. Anul 776 î.Hr. este considerat începutul Jocurilor Olimpice antice. La acea vreme competiţia avea loc în oraşul Olympia. Competiţia era dedicată în totalitate lui Zeus, iar idealurile se asemănau cu cele considerate normale în zilele noastre: pasiunea pentru etalarea aptitudinilor fizice dar şi a performanţelor. Cu toate că Jocurile Olimpice antice au fost interzise, Pierre Freddy a fost cel care a pus bazele Jocurilor Olimpice moderne. Baronul Pierre de Coubertin a luptat constant pentru dezvoltarea educaţiei fizice în Franţa.
Convingerea sa era faptul că pentru a putea face faţă situaţiilor delicate de orice ordin este nevoie de un popor sănătos şi apt din punct de vedere fizic.
George Plagino a fost primul român care a participat la festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice moderne. Probele la care a fost prezent au fost tirul şi proba cu talere. A doua ediţie s-a organizat la Paris în anul 1900 şi chiar şi la acest eveniment a fost prezent un român.
Începuturile mişcării sportive în România
Înainte ca sportul şi activităţile fizice să facă parte din normalitatea vieţii românilor, s-au făcut remarcate dansul şi jocurile. Odată cu introducerea manifestărilor de mişcare fizică, cele mai cunoscute activităţi erau următoarele jocuri de alergare: „ leapşa”, „de-a prinselea”, „de-a v-aţi ascunselea”, dar şi întreceri care se desfăşurau pe terenuri întinse ca suprafaţă. O altă categorie este formată din jocurile de sărituri sau întrecerile de trântă.
Materialele folosite în jocurile de la acea vreme erau simple pietre. Ulterior acestea au fost înlocuite cu mingi confecţionate din cârpe, oase sau chiar bucăţi de lemn. Astfel au început să apară diverse jocuri. Unele dintre acestea urmăreau distanţa de aruncare, în timp ce altele măsurau precizia şi direcţia sportivilor.
Sporturi româneşti
Oina este unul dintre sporturile care fac parte din folclorul popular. Jocul tradiţional care se joacă pe echipe este cunoscut sub numele de „longue paume” în Franţa. Prima atestare a oinei a fost în anul 1364, moment în care oamenii au jucat acest joc pentru prima dată. De atunci, activitatea fizică a început să se răspândească în toate colţurile ţării preluând diferite nume în fiecare zonă. Spre exemplu, cei din Banat îi ziceau „lopta mică”, locuitorii din Transilvania îl numeau „de-a lunga”, în timp ce în Maramureş i se zicea „oirul”.
Spiru Haret este cel care a adus schimbări radicale acestui joc, motiv pentru care astăzi este supranumit părintele oinei. Primul campionat de oină s-a ţinut la Bucureşti în anul 1899. La joc participă două echipe formate din 11 jucători. Rolul acestora (bătaie şi prindere) se schimbă la pauză.
Pe lângă oină, mai sunt cunoscute şi următoarele activităţi ca fiind sporturi naţionale româneşti: trânta, ţurca şi popicul.
Apariţia disciplinelor sportive
Cu toate că iniţial a fost practicat pe velociped, ciclismul a câştigat imediat adepţi, încă de la apariţia lui din secolul al XIX-lea. În urma apariţiei bicicletei cu roţi egale s-a iniţiat amenajarea unui velodrom pe o distanţă de 250 m. Suprafaţa a fost confecţionată din pământ bătătorit. La scurt timp după inaugurarea celor mai populare velodromuri au început să se organizeze şi tururi de biciclete între oraşe.
Un eveniment marcant în istoria scrimei sunt Jocurile Olimpice moderne din anul 1896 când a fost introdusă această disciplină sportivă. La primele întreceri s-au folosit doar floreta şi sabia, iar ceva timp mai târziu a fost introdusă şi spada. Sportivii români au obţinut rezultate demne de laudă încă din acele vremuri. Locul întâi într-un comitet din care făceau parte patru sportivi români.
Sporturi de iarnă
Apariţia şi dezvoltarea sporturilor de iarnă a fost strâns legată de urmărirea familiei regale. Regele Carol al II-lea era priceput la schi, în timp ce Principesa Ileana lua parte la tabere de iarnă în mod frecvent. În anul 1940 Principele Nicolae a publicat o carte intitulată „Tehnica alpină pentru toţi”.
În anul 1912 au loc primele curse de săniuţe la Sinaia. Ceva vreme mai târziu s-a construit prima pârtie de bob tot în acelaşi oraş. Era formată din 10 viraje şi o lungime de aproximativ 2100 metri.
Aşadar, sporturile au jucat un rol important în viaţa românilor încă din cele mai vechi timpuri. Deşi unele dintre acestea au fost adaptate la nevoile curente ale oamenilor, spiritul moştenit de la străbuni se face resimţit încă.
